1,355 matches
-
vârste și șahiști care jucau table, și m-am ales cu aceeași privire contrariată. Dacă le ceream contul din bancă sau cheile de la mașină, n-ar fi fost mai surprinși. Cu un pix poți să scoți ochii la oameni, să scormonești într-un mușuroi de furnici, să înțepi în fund domnișoarele când e înghesuială în metrou, și alte treburi ciudate. Însă nouăzeci și nouă la sută dintre locuitorii întregi la minte ai României înțeleg că le ceri un pix ca să scrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vădeau a fi mai multe și mai serioase decât acelea care-mi spuneau că nu era demn de mine să fixez o întâlnire și să nu mă duc. Era ca și cum urma să-mi întâlnesc trecutul în părțile lui gri. Să scormonesc într-un timp unde știam că nu aveam să găsesc nimic. Multe lucruri le facem fiindcă suntem îmboldiți să le facem de numerele de telefon, de interesele celor din jur, de un sentiment discret de culpă rămas într-o cută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de subiecte. De peste o jumătate de oră, unul dintre ghizii muzeului ne urmărește, curios... Îi spunem ce vrem și-l rugăm să ne ajute să vedem și depozitul. Tipul ezită, dar până la urmă se lasă convins. Ne însoțește în depozit. Scormonim cu privirea toate cotloanele. Ne oprim asupra unui tablou de dimensiuni reduse. Este portretul unui bărbat. Privim lucrarea cu atenție, dar nu putem stabili autorul, iar cei de la muzeu nu ne pot lămuri. Sunăm la București, îl găsim pe Radu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea erau seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea, un chin. Scormoneam la rădăcina lor și le scoteam din zăpada scorțoasă. Mănușile se udau; ne opream pentru a bate palmele una de alta; frecam alternativ când o mână când cealaltă pentru a pune sângele în circulație. Cu degetele înghețate plângeam de durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ciori, care-și aveau aici reședința permanentă. Problema lor era hrana. Zeci de hectare, sute de hectare de culturi de grâu, de porumb, de soia erau devastate și văduvite de semințele introduse de semănători în pământ. Cu ghearele lor solide scormoneau centimetru cu centimetru până ajungeau la bobul pitit în culcușul lui. Erau incredibil de puternice și de îndrăznețe. Puii de vrăbii și de alte păsări, puii de găină din gospodăriile oamenilor, totul intra în meniul acestor hrăpărețe. Trebuia făcut ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
moș Danilov, așa voi face. Chiar așa am și procedat. A doua zi am trecut pe la bătrân, de la care tata a împrumutat furca și ne-am oprit la marginea gropii de gunoi, care se afla situată la extremitatea satului. Tata scormonind cu ajutorul furcii, iar noi folosindu-ne de niște bețe, am răscolit metru cu metru platforma, reușind în final să adunăm resturile de care aveam nevoie. Tata cu sacul în spinare și noi după el ne-am oprit la moș Danilov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se menține în poziție verticală, și-a dezvoltat niște rădăcini ramificate și puternice care îl fixau de sol, dar care aduceau în același timp și seva necesară dezvoltării plantei. Aceste rădăcini erau pline de pământ; trebuia de multe ori să scormonesc cu degetele în arătură pentru a degaja ciocălăul și pentru a-l putea prinde cu mâna. Având acum doi ciocălăi, unul în mâna stângă și celălalt în mâna dreaptă, îi loveam unul de celălalt cu forță, iar pământul bătătorit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când ne-am ospătat cu o conservă de iahnie de fasole și toast, adică felii de pâine ținute de John din vârful furculiței deasupra flăcărilor din cămin. Și, desigur, cu mult sherry. Cu toate acestea, era o scriitoare formidabilă, care scormonea până-n ultima fibră sufle tească. Alcătuia o pereche extraordinară, de îndrăgostiți bătrâni, cu criticul John Bayley. John, savantul distrat, care, când Iris a picat în brațele domnului Alzheimer, cel ce te face să uiți de tot - și de bine, și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune adâncă, empatie, nevoia inexorabilă de prezența celuilalt, teama pierderii, dorul de celălalt. R.P. Care a fost - scormonesc unde nu trebuie, dar îmi asum riscul -, care a fost momentul de maximă împlinire alături de Marius Ralian? Dar experiența cea mai amară, cea mai tristă? A.R. Am trăit multe momente de maximă împlinire alături de Marius Ralian, mi-e greu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
șoareci. Se constată că din creier a scăzut considerabil o anumită substanță - și anume: tocmai aceea care pune „individul” (șoarecii au și ei indivizi!) în stare de încordare maximă, pregătindu-l să atace și el, să lovească și el. Se scormonește și în creierul celor care n-au privit la spectacolul violent, unde se observă că din substanța aceea chimică nu s-a consumat nimic. Deci - sună concluzia: șoarecii care văd violență devin și ei violenți sau gata de violențe. Care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ani, o să mă înscriu și eu) merge tocănind cu bastonul până la prima poartă, cum sună și strigă, cum vin doi bărbați de la nr. 10 cu două lanterne, cum mă trag afară din groapă, cu sacoșe și cofraj, cum tot ei scormonesc pământul clisos după ochelari, cum îi iau și mi-i pun fericită pe nas așa, plini de noroi, cum abia urc la prietenii mei, cum plâng, fiindcă mi-e milă de mine, cum gem de durere când Anda, pe care
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
că manelele nu se strecoară perfid într-o simfonie, într-un lied, într-un song și culoarea se împrospătează, parfumul devine mai persistent. Inchiziția a făcut milioane de victime și n-a schimbat mare lucru, nici Holocaustul. Sunt unii care scormonesc mormintele ca să găsească osemintele lui Isus alături de cele ale țiitoarei lui Magdalena, să răstoarne mitul învierii și al sfințeniei, pentru ca Isus să fie pe deplin om. Vezi, vezi cât de dependenți suntem de carnea noastră, că până la urmă nu mai
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
zdravăn de umeri, l-a ridicat ca pe un trunchi de lemn găunos și l-a așezat, fain frumos, să fim iertați, cu dosul pe godinul din încăpere, în care însuși milițianul numai cu câteva minute mai de vreme tocmai scormonise în jar și îndesase un braț de lemne de fag. Și l-a ținut popa pe milițian pe godin, până a început să-i sfârâie și să-i fumege turul pantalonilor. După scandalul acela, popa a fost pus la popreală
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și tot el spre finalul volumului utiliza termenii evocări și amintiri, "fără selecție și fără plan", reconstituiri în "liniile lor esențiale". Sigur este că meditase, în prealabil, asupra drumului de urmat; l-au ținut în loc memorialiști mai vechi sau contemporani: "scormonindu-și trecutul, unul caută în el explicația sau justificarea a cine știe ce tulburări actuale. Nemulțumit de modul cum s-a desfășurat, un altul se silește să-l transforme pentru a-l face să apară așa cum i-ar conveni să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
care amenință tinerețea la tot pasul, ca și despre numeroasele rătăciri și erori de care epoca aceasta e presată de la un capăt la celalt, cine n-a vorbit? Toată literatura e plină, cu deosebire cea formal subiectivă, confesiunile, jurnalele intime... Scormonindu-și trecutul, unul caută în el explicația sau justificarea a cine știe ce tulburări actuale. Nemulțumit de modul cum s-a desfășurat, un altul se silește să-l transforme, pentru a-l face s-apară așa cum i-ar conveni să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
n-am figurat în registrele clubului. Astfel într-o cuvântare politică cu ocazia unei reuniuni la Iași, prin 1908, al cărei text l-am recitit zilele aceste în colecția ziarului "Opinia" (căci verificarea amintirilor mele despre Iași mă obligă să scormonesc mereu documentele trecutului), spuneam; "Eu sunt dintre aceia care și-au făcut școala vieții la lumina marilor revoltați". Într-un articol din revista "Îndrumarea" din Iași, la aceeași epocă, spuneam iarăși, evocând unele lucruri de altădată: "Pe când eram tânăr, purtam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fără vreme, cu părul alb, cu fruntea zbârcită, cu umerii gârbovi, cu sufletul sterp? Cine poate ști? Decât zdrobit, micșorat, umilit sub povara vieții, nu e oare de preferat să cazi din timp, senin și zâmbitor, în triumful morții? Am scormonit amintirile, am șters praful depus pe imaginile scumpe, m-am întors pe urme nesigure îndărăt... Și acum stau trist în penumbra trecutului, ca într-o lume pe care n-o mai cunosc... Ce mult e de atunci! Mai mult, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nevoie de fericire. - Accepți, adică, Înfrîngerea. - Nu, abia acum m-am trezit parcă din somn. Și dacă m-a Învins ceva, m-a Învins frumusețea de care-mi vorbești și căreia eu Îi dădeam, poate, alt nume. - Cei care vor scormoni prin povestea ta se vor trezi cu degetele pline de sînge. - Vreau să uit și eu. - Lupta cu olimpienii? - Nu, ceea ce s-a petrecut Înainte. Ca să pot da lucrurilor o formă. - Ești Înțelept. Lumea e Însetată de frumusețe și de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe care o comandase când venise la cofetărie și care urma să fie plătită de Carlina. Turnă vinul în trei pahare de sticlă cu floricele trasnparente și le așeză pe o tavă metalică. Conversația lor a fost diversă. Nu îi scormonise viața particulară și asta o bucură foarte tare. Pe chipul bătrânului se putea citi că și-o dorea pe Carlina de noră. După puțin timp, în casă năvăliră o droaie de fete aflate într-o vizită neoficială, dar văzându-le
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Îmi pare bine, Rebecca, spune Robyn, luându-mi ambele mâini și privindu-mă intens în ochi. Ne întâlnim, în fine. Sunt încântată să te cunosc. Foarte încântată! — Și eu! zic, încercând să-i răspund pe exact același ton, în timp ce îmi scormonesc disperată creierul. Mi-o fi spus Elinor ceva despre faptul că ne întâlnim cu o tipă care organizează nunți și nu-mi aduc eu aminte? Trebuia, oare, să știu de chestia asta? — E foarte frumușică! spune Robyn, fără să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
jidov” care a găsit arând pe câmp niște oameni obișnuiți, „ca cei de acum”. Fata i-a luat În poală - cu boi și pluguri cu tot - și i-a dus să le arate părinților ce „goange” (sau „gângănii”) a găsit, „scormonind pământul”. Mama i-a spus să-i ducă Înapoi, „că ăștia sunt oameni”, și că, „după prăpădirea jidovilor”, ei „au să stăpânească pământul” <endnote id="(56, pp. 169-170 ; 269, pp. 158-159)"/>. Acest topos apare În cele mai vechi colecții de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să mă duc „dincolo” ca „să joc” cu ea un tango, căci cînta la radio Gelozia . Bineînțeles că mă execut și mă las și condus de ea jumătate din dans, că așa îi place. Ce zici! La vîrsta asta noi scormoneam în țărînă! Dar să lăsăm amintirile, deși noi avem magia lor cum poate alții (oamenii practici, pozitiviști, cum ar zice Eminescu) nu o au. Copilăria noastră știe de Moș Crăciun, cum spui și tu în scrisoare, și pentru mine este
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Iorgu Iordan, Octav Botez, Giorge Pascu...) Mă gîndesc, însă, că nu m-ar dezaproba, căci s-au făcut multe afirmații care nu corespund adevărului în ce privește viața lui. și, totuși, era un om așa de modest și discret... și anumiți oameni scormonesc totul și caută să pătrundă în anumite intimități... Dar, ce să-i faci? Aceasta e soarta oamenilor mari... În adevăr, văd c-am scris, din cauză că m-am alunecat cu condeiul, cum ar spune A. Russu , unele lucruri greșit. Copiez fragmentul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
contravenea grav cutumelor găștii lui Dej. „...se vor elimina următoarele: Hilușcă (vorbește despre vecinul său Ceznoc): <<A țicnit cu recordurile lui! Știi ce a făcut? A dat ordin tractoristului să bată recordul mondial. Acela, În loc să are cum trebuie, a scormonit numai puțin pămîntul și gata, i-a dat recordul mondial. S-a scris apoi la toate gazetele despre asta, dar grîul care a ieșit a fost slab de tot. Atunci, l-a trimis pe ogor pe feciorul său, combainerul, și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
n-ajută la nimic fără prospețime, or, imagistica asta de tip îngeri-pitici clovni-iele-cu-flori-în-păr numai proaspătă nu e. Chiar și o imagine care prin comparație poate părea proaspătă, cum e aceea a socrului mic (Valentin Teodosiu) încasînd un glonte sovietic și scormonind cu degetul în gaura nou-apărută în trupul său, nedumerit de sîngele care iese pe-acolo, e de fapt o găselniță veche : Spielberg a executat-o mult mai elegant (adică fără cabotinaj) în Indiana Jones și templul blestemat (1984) și el
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]