1,662 matches
-
Am aprins-o, o bună parte din becuri erau arse. Ridicați storurile, deschideți tot! i-am spus asistentei, care execută ca un robot. — Unde sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doar de trecut nasturii prin butoniere. Mă părăsea tocmai acum, când știa că o iubesc, când mă învățase s-o fac. Îi priveam sfârcurile și sânii căzuți, unul de o parte, unul de cealaltă. Sfârcuri trandafirii, transparente ca niște larve. Scotocind în geamantanul ei, dădusem din întâmplare peste săculețul cu bijuterii în care păstrase unghiile mele tăiate. Îl țineam în buzunar, era un săculeț moale de catifea bej, i l-am ascuns între mâini. Uite, ține-ți bijuteriile, Italia, bucățelele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și iată că închide ochii, iată că eu alunec în umbră, în spatele pernelor, al divanului, al vasului cu jăratic, acolo unde Valeriano și-a lăsat hainele împăturite în perfectă ordine, după obiceiul lui, alunec în umbra genelor coborâte ale Irinei, scotocesc în buzunare, în portofelul lui Valeriano, mă ascund în întunericul pleoapelor ei strânse, în întunericul strigătului ce iese din gâtul ei, găsesc foaia împăturită în patru cu numele meu scris cu penița sub formula condamnărilor la moarte pentru trădare, semnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zero devenise un număr cu atâtea cifre că nu mai încăpea pe bord, ocupa tabla de la un cap la altul, persoane, locuri, simpatii, antipatii, pași falși. Ca în noaptea când căutam locul potrivit să-l carbonizăm pe Jojo, cu farurile scotocind printre trunchiuri și bolovani, iar Bernadette arătând tabloul de bord: - Ascultă, să nu-mi spui că am rămas fără benzină. Era adevărat. Cu tot ce aveam pe cap, nu-mi amintisem să fac plinul și acum riscam să ne trezim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tânără, singură, casa Ludmilei: locuiește singură. Asta vrei să verifici în primul rând? Dacă există semne ale prezenței unui bărbat? Sau preferi să eviți să afli asta pe cât posibil, să rămâi în necunoștință, în dubiu? Sigur, ceva te oprește să scotocești primprejur (ai ridicat puțin obloanele, dar numai puțin). Poate e scrupulul de a nu merita gestul ei de încredere, dacă profiți de el, făcând pe detectivul. Sau, poate, îți închipui că știi pe dinafară cum arată un apartament de fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
miră. Dezinvoltura pe care cu puțin înainte ai fi vrut s-o impui tu nu te mai bucură acum. — Ludmila nu e acasă, spui tu, ca să stabilești precedența în informația dată, sau chiar în ocuparea teritoriului. — Știu, face el, indiferent. Scotocește prin cameră, ia în mână câte o carte. — Te pot ajuta cu ceva? continui tu, de parcă ai vrea să-l provoci. Căutam o carte, spuse Irnerio. — Credeam că nu citești niciodată, obiectezi tu. — Nu de citit. De făcut. Fac chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi putut citi... — Furată de Irnerio? — Ei... E momentul să dai cărțile pe față. — Nu a fost Imerio, știi prea bine. Irnerio, când a văzut-o, a aruncat-o în camera întunecată, unde păstrezi... — Cine ți-a dat voie să scotocești? — Irnerio spune că cineva care-ți fura cărțile revine acum pe furiș să le substituie cu cărți false... — Irnerio nu știe nimic. — Dar eu știu: Cavedagna mi-a dat să citesc scrisorile lui Marana. — Tot ce spune Ermes e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oprește, ea coboară cu toate pachetele și se urcă în taxiul tău. Dacă n-ar avea părul foarte scurt și ochelari enormi ai spune că seamănă cu Lotaria încerci să spui: — Dar tu ești...? — Corinna, spune-mi Corinna. După ce a scotocit prin gențile ei, Corinna scoate un volum și ți-l dă. — Dar nu e asta, spui tu, văzând pe copertă un titlu și un nume de autor necunoscute: În jurul unei gropi goale de Calixto Bandera. Cartea pe care mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o parte ca s-o lase să treacă în față. — Mi se pare în regulă. Și Leigh, încearcă să nu te alarmezi, bine? O să ne înțelegem de minune. Când ieșiră afară, văzu că începuse să plouă și, în timp ce ea se scotocea prin geanta imensă după umbrelă, Jesse o luă la fugă spre Sixth Avenue. — Ne auzim mai târziu, strigă el fără să se întoarcă. Leigh clocotea de furie. Chiar era un încrezut și un îngâmfat. Nici măcar nu se sinchisise s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Domnul cam uitase de pămînteni și nici pămîntenii nu erau toți de aceeași credință. Și, oricum, cei mai mulți dintre ei Își făceau, În fel și chip, de cap, drepturile omului erau și sabie, și scut. Thomas putea, așa stînd lucrurile, să scotocească liniștit În memoria mult prea ferită a clinicii. Ce tot ascundeau doctorașii de acolo nume și adrese, destine? Lars era acolo, vesel. Izbutise .... Intrat, temător, cu coduri și parole, Într-un internet café - pentru a fi mai greu depistat, la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se mai lege prin cununie cu vreun bărbat - fusese măritată de două ori, destul -, nu ocolea, uneori, pentru dezmorțire, zicea, cîte o relație trecătoare, nevinovată, considera, cu cîte un familist, numai așa, era ceva mai curat, ceilalți, știa ea bine, scotoceau prin toate găurile, umblau cu toate nespălatele, așa zicea. Thomas era un om care, după spusele lui - și era demn de crezare -, avea o legătură stabilă, o slujbă respectabilă, jurnalist nu era oricine, Maricrisa Își dădea seama ce Însemna presa
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
colțurile șemineului. Patul tapițat la culoare era o moștenire de la bunica ei. Julie nu se culca în el decât dacă avea cearșafuri proaspete, brodate cu inițialele ei în ață de mătase de culoarea fisticului. Am găsit-o roșie la față, scotocind frenetic în imensul șifonier. Cu aceeași repeziciune cu care arunca ea hainele grămadă pe covorul alb, menajera le așeza la loc, astfel încât mormanul să nu crească în detrimentul hainelor de pe umerașe. În cele din urmă, Julie scoase la lumină o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
încă cu Charlie. Deși fusese, indiscutabil, răutăcios în legătură cu incidentul Advil și luasem hotărârea majoră să nu-i mai vorbesc vreodată, o făcea fericită pe Julie. Nimic altceva nu conta. Celelalte mesaje de la Julie înșirau diversele ei cumpărături în detalii dikensiene. Scotocise, mai ales, după toalete semnate Marc Jacobs, expuse la Colette. Cam ciudat, de vreme ce putea să le cumpere mai ieftin acasă în New York, din Mercer Street. Dar, după cum spunea ea: „Uite ce-i, dacă tot trebuie să porți Marc Jacobs pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
doream să mai aud, încă o dată, cuvântul Valentino. M-am simțit ușurată să ajung la mine la bloc. De-abia așteptam să intru, să mă schimb în colanți și să mă ghemuiesc în pat. Când am ajuns în fața ușii, am scotocit în poșetă după chei. Dar, când am vrut să bag cheia în broască, am observat ceva ciudat. Clanța era slăbită, de-abia se mai ținea în locaș. Speriată, m-am uitat mai îndeaproape. În lumina slabă din hol am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
al valijoarei. Mi-am golit trusa de toaletă. Am cotrobăit printre haine. Am luat geanta și i-am golit conținutul pe pat. Am răvășit totul, dar nici urmă de cercei. Descurajată, mi-am băgat mâinile în buzunare și le-am scotocit. Am dat peste un obiect mic și tare în buzunarul drept. Mi-a sărit inima din loc când mi-am amintit de cutiuța emailată și aurită. La naiba! Am uitat cu desăvârșire s-o pun la loc după ce a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
păcălești? Ești moartă după el. —Julie, e mai grav decât crezi. Ieri am furat ceva din bibliotecă. —Ei, nu! Ai luat o bijuterie de familie? — Nu, o cutiuță de medicamente. Iâh, făcu Julie, ușor dezamăgită. Și ce mare scofală? Am scotocit în geanta-plic, am scos cutiuța emailată și am pus-o pe masa din bucătărie. Am deschis căpăcelul și i-am arătat lui Julie inscripția. —Dumnezeule, ce frumoasă e! Cred c-ar trebui s-o păstrezi ca suvenir, mă sfătui Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe-atât de temeinică. Aspira nici mai mult, nici mai puțin decât să resusciteze în ochii compatrioților săi trecutul nostru - adică prezentul strămoșilor lor - și, cunoscând eroarea tuturor celor ce încercau s-o facă doar prin mijloacele fanteziei, căuta și scotocea în tot soiul de vechi documente pentru a dura pe fundații inebranlabile edificiul eruditei sale științe istorice. Nu exista eveniment din trecut, oricât ar fi părut el de nesemnificativ, care să nu aibă în ochii lui un preț inestimabil. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Ei bine, în anul acela, Moș Crăciunul meu social era chiar Uniunea Sovietică. Nu râde, fiindcă, de nu ni s-a ras memoria din cauza lozincii: „Cine-a stat cinci ani la ruși nu poate gândi ca Bush!”, putem să ne scotocim mai realist locul de unde venim spre „Țara Făgăduinței”, chiar dacă aceasta ne arde câte una peste bot. Curând o să-ți transcriu o pagină de jurnal din Decembrie ’89. Acolo relatez o scenă cu Tovarășu’ Inspector care ne prelucra: - Gorbaciov a distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de familie, spun zâmbind. Ne vedem mâine. Oricum. Ideea e că am scăpat. Până la urmă, am să ajung la cină. Și nici măcar n-am să întârzii prea mult ! În clipa în care taxiul meu se strecoară prin traficul de pe Cheapside, scotocesc repede în portfardul cel nou. În timpul orei de prânz de ieri am dat o raită rapidă pe la Selfridges, fiindcă mi-am dat brusc seama că încă mai folosesc același creion de contur de ochi gri și același rimel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aeroport, îți luăm bilet... — Freya, ești nebună. Serios. O strâng de braț. Te iubesc, dar ești nebună. Îmi dă drumul la braț. Și tu la fel, zice. Ești nebună, dar te iubesc. Îi sună mobilul, dar îl ignoră. Începe să scotocească în geanta brodată. Într-un final, scoate o sticluță de parfum din argint frumos lucrat, învelită cum s-a nimerit într-o bucată de mătase purpurie cu ape. — Poftim, zice bagându-mi-o în ochi. — Freya, spun răsucind-o între degete, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
albă Chanel - dar numele de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or fi ? Continuă să scotocească, din ce în ce mai furibundă, în geanta Chanel. Un ruj auriu zboară prin aer și aterizează la picioarele mele. De ce dispar lucrurile ? Ridic rujul și i-l dau. — Vă amintiți unde le-ați pierdut, doamnă Geiger ? — Nu le-am pierdut. Trage aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ușor. Nu știu ce chestii ultrarafinate îți trebuie, dar am să fac tot ce pot. Scoate un carnețel murdar de pământ uscat și un creion. Ce crucifere folosești în mod obișnuit ? Crucifere ? Ce sunt alea ? Or fi vreun soi de legume. Îmi scotocesc mintea frenetic, dar nu reușesc decât să văd imaginea unor mamifere care se uită cruciș. — Va trebui să-mi consult notițele, spun în cele din urmă dând din cap cu un aer profi. O să-ți dau de știre. — Vorbesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Arăți îngrozitor ! Dumnezeule ! Mai ia niște pastile ! — Ei... — Haide ! Am să iau și eu, de ce nu ? adaugă veselă. Hai, stai jos, acum am să-ți fac eu ție un ceai. Trântește sacoșele jos și aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune, nu ? — Îhm, parcă totuși aș vrea doar o aspirină, spun repede. Dacă nu vă supărați. — Ești sigură ? Îmi pune niște apă de la robinet și-mi dă câteva aspirine. Așa, stai liniștită. Relaxează-te. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l de lanțul auriu. Și broscuța la fel ! Vă rog, spun disperată. Nu sunt sigură că am nevoie de elefanți... — Șapte mii, mă întrerupe Eddie. Pare destul de rezonabil. Plus TVA. Păi și cu TVA cu tot cât vine ? spune Trish, scotocind prin cutie. Unde-o fi maimuța ? Mă simt ca un brad de Crăciun. Îmi atârnă tot mai multe zdrăngănele sclipicioase de cingătoare, ca să nu mai pomenesc și de cărăbușul din cap. Și Nathaniel trebuie să pice din clipă-n clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci ? — Poate că-mi iau cărțile cu mine în grădină, adaugă aceasta relaxată. Crezi că-mi poate aranja grădinarul o masă la umbră ? Trish se uită cu maximă admirație cum Melissa scotocește printr-un rucsac plin de manuale. — Fii atentă câte cărți, Samantha ! exclamă în timp ce Melissa scoate Ghidul avocatului - primii pași în abordarea litigiilor. Fii atentă ce cuvinte complicate ! — Ăă... uau, spun politicoasă. — Ce-ar fi să ne faci mai întâi tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]