1,340 matches
-
albastru este o cale lungă. Cerșetorii sunt bătrâni și cântă, le e foame. Poeții sunt tineri și cântă - tristețe adâncă. În fiecare cântec, amarul și dorul dau poame. Eu sunt prințul și lăutarul și stau la poarta casei voastre. În scripca mea doarme o împărăție care agonizează și care moare neîncoronată.Nu eu am spus-o. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Totodată / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I, 01 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris
TOTODATĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341489_a_342818]
-
de aici că un pădurar din satul Văratec-Neamț știa locul și taina acestui sfânt și că îi ducea cele de nevoie din când în când. Primul călugăr care l-a cunoscut pe episcop la Schitul Sihla a fost Protosinghelul Vasian Scripcă, cu metania din Mănăstirea Secu, care era pustnic sub stâncile Sihlei. Părinții bătrâni spun că el i-a fost mulți ani duhovnic sfântului episcop Ioan. În anul 1931 a fost întâlnit pe obcina Sihlei de către Arhimandritul Cleopa Ilie, pe atunci
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
Calu mi se miră Cum de îndrăznea Prea silfida liră A mi-l deranja!... Cum era zurliu... A-ngânat distrat: - Veniși cam târziu, Șeful s-a culcat... Vioara-l privea, Era-nmărmurită: „A dracu' lichea!... Nemernică vită.” - Ce nu îți convine, Scripcă maronie! De te uiți la mine Parcă-aș fi stafie? - Ce vrei, gloabă slută? Te trezii din somn!... Mârțoagă limbută, Te crezi mare domn? Catâr... corcitură, Nu mai necheza!... Și mai taci din gură; Nervii nu-mi călca. Tont neobrăzat
CALU ȘI VIOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377629_a_378958]
-
strig în sân - la omul sărac nici boii nu trag! Iar pentru sfătuitor - un amnar, laptopul meu pentru un amnar! Adică să aduc în discuție amnarul? La vremuri noi... Da, la vremuri noi, tot noi! Ei, John Cage, John Cage, scripcă, scripcă, dar ai avut și puțintică dreptate, scrisul nu e proces, ci-n primul rând e scânteie... scânteia talentului! Dar cine poate spune despre el că o are? Cum cine? Culegătorul, spărgătorul de pietre, mânuitorul amnarului! - Mă-nscriu la martiriu! SÂNZIANA
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
în sân - la omul sărac nici boii nu trag! Iar pentru sfătuitor - un amnar, laptopul meu pentru un amnar! Adică să aduc în discuție amnarul? La vremuri noi... Da, la vremuri noi, tot noi! Ei, John Cage, John Cage, scripcă, scripcă, dar ai avut și puțintică dreptate, scrisul nu e proces, ci-n primul rând e scânteie... scânteia talentului! Dar cine poate spune despre el că o are? Cum cine? Culegătorul, spărgătorul de pietre, mânuitorul amnarului! - Mă-nscriu la martiriu! SÂNZIANA FATA
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-a ne fi nănașă. Vântul cu-a lui scripcă, șugubăț și hoinar, se-nvrednicește să ne fie lăutar. Vin nuntași cu droaia în falnicii copaci, pe veci să ne fie prieteni buni sau frați. Vântul duce veste de nunta Codrului. Iar eu, o visătoare, că-s mireasa lui. Departe
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
12] Anca Manolache, Op. cit., pag. 54 [13] Arhim. Dr. Vasile Miron, Op. cit., pag. 177 [14] Episcop Nicolae Popovici, Epicleza euharistică, Editura „Nemira”, București, 2003, pag.35 [15] Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere în limba română, de Pr. Dumitru Fecioru, Editura „Scripca”, București, 1993, pag. 166 [16] Episcop Nicolae Popovici, Op. cit., pag. 42 [17] Ibidem, pag. 44 [18] Sfântul Ioan Damaschin, Op. cit., pag. 165 [19] Sfântul Iustin Martirul, Apologia I, cap. 65, traducere în limba română de Pr. Prof. Olimp Căciulă, în
DESPRE EPICLEZA EUHARISTICĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372272_a_373601]
-
mare, Unde ăia,-n plină zi, i-au rupt câteva picioare; Dar povestea lui, șocantă, fiind vorba de lovele, Acu-i mai interesantă, ca și în telenovele: Dup-atâtea ghinioane, prin ce șmen, nu am habar(?!) A vândut, pe milioane, scripca lui ca ... Stradivar ! Virtuos, plin de talente și bengos la caracter, Se trezi, eminamente, peste noapte că-i bancher(!) De-a-nceput chiar a se teme, nu de foame, nici de sete, Regulat de noi probleme: banii trebuiau să fete, Și
GREIERELE ŞI FURNICA de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348299_a_349628]
-
măi nepoate, zarurile-a măsluit. - Hei scripcare, nu mai cânți! Nu de asta te plătesc? Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă lipsesc! A venit spre noi, Matilda, fața-n flăcări îi ardea... Bietul om plângea pe scripcă și din gură îngâna: - Cine-n lume-i blestemat, nu trăiește, chinuiește: O copilă am lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!... Chinului n-am rezistat, și-am plecat în lumea largă... Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-a fost dragă! Pe
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
Piscului (locul unde în 1913 a văzut lumina zilei măiastra cântecului popular, MARIA TĂNASE), într-o cârciumă care purta numele „LA MANDRAVELA” (unde se distrau șuții, geambașii, chrigii, negustorii, etc. din romanul „GROAPA” de Eugen Barbu. Aici cânta Prichindel la scripcă, iar Matilda servea la masă clienții. Crâșmarul Gheorghe Dinescu l-a provocat la o partidă de zaruri pe soțul Matildei, care era ciupit bine de aburii băuturii, și i-a luat nevasta. La „un pariu nenorocit” și-a pierdut nevasta
LĂUTAR CU PLETE DALBE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376367_a_377696]
-
măi nepoate, zarurile-a măsluit. - Hei scripcare, nu mai cânți! Nu de asta te plătesc? Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă lipsesc! A venit spre noi, Matilda, fața-n flăcări îi ardea... Bietul om plângea pe scripcă și din gură îngâna: - Cine-n lume-i blestemat, nu trăiește, chinuiește: O copilă am lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!... Chinului n-am rezistat, și-am plecat în lumea largă... Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-a fost dragă! Pe
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
ascultau la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile Care, scoțând căciula, o-ntinde după mile Și-apoi, șezând pe-o piatră ce stă-n mijloc de cale Și scârțiind din scripcă dulci sunete de jale, Spune la [cei ce nu văd], în cântec bătrânesc, Icoanele ce-n sufletu-i ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina tristă[-a] voinicului din munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
semnăturile lui Ion Muntean, Al. Cazaban, Const. Ștefan Voiculescu. Rubrica „Negru pe alb” conține scurte cronici literare, comentarii din actualitatea culturală, prezentări de reviste literare, articole critice cu caracter polemic. Ziarul publică recenzii semnate de N. Carandino, N. Moraru, Mircea Scripcă. Alături de Ion Minulescu, mai colaborează cu publicistică Radu D. Rosetti, Mircea Damian, Ion Muntean, Ion Panait, C. Pajură ș.a. Cotidianul cuprinde și o cronică dramatică, semnată de Claudia Millian, o cronică școlară și una juridică, documente oficiale, anunțuri, știri sportive
BUCURESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285905_a_287234]
-
șortul ei, care se ridica spre mine foarte vag. Se ridica și se insinua. Mi-am pus mâna pe coapsa Obiectului, cu palma În jos. Și, cum ne legănam În continuare, uitându-ne una la alta În timp ce greierii scârțâiau din scripcă În iarbă, am lăsat mâna să-mi alunece Într-o parte, spre locul unde se Împreunau picioarele Obiectului. Degetul mare mi-a pătruns pe sub șortul ei. Pe chip nu i se vedea nici o reacție. Ochii ei verzi de sub pleoapele grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau cu toții să chinuiască un om pe patul de moarte. — Și Elya l-a găsit amuzant pe Eisen? Mă Îndoiesc. Angela purta o șapcă hazlie pe cap care se asorta cu alb-negrul Încălțărilor. Acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gemând între făclii. Lugubru marș al lui Chopin Îl repeta cu nebunie... Și-n geam suna funebra melodie, Iar vântul fluiera ca țipătul de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
doar două versuri: „Vasile, Vasile/Tu n-ai venit pe lume/ Numai pentru tine...” Și ca o sinteză a întregii cărți am reține din Balada Vasile, Vasile- câteva versuri emblematice: Vasile, Vasile/Din scurtați vioară/Mică, frumușică, cu nume de scripcă,/Ai cântat la țară/ Unde te-ai născut,/Ai cântat Vasile, viața ta de câine,/Viața ta amară/De la început...” De unde și titlul acestei cărți - „Picătura amară” Vasile Comaniță străbătut de un spirit civic dezvoltat își înmoaie pana în social
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
popa, zicând: n-am turnat, încă, niciodată,în cariera mea, un prozator. Mata ești primul. Nici pe mine, zic, nu m-a turnat, până acum, un ditamai popă! După ce am pătruns, toți,în salon, unde nu pune, părintele, mâna pe scripca ce sta atârnată,în cuiul de lângă marea oglindă de pe peretele dinspre miază-zi, și-ncepe a o face să zbârnâe, în feluri și chipuri,încât, cu toții, am pornit o horodincă, strunită mâinile părintelui, apar, si de ale gazdei. Și, d -i
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
când învârtite, când țupăite, când aplecate aproape pe genunchi, când... dar..., la ce să mai lungesc vorba, că, obosindu-ne oleacă, a trebuit să ne mai odihnim, cu câte un burdihănos de pahar. Asta, evident, sustras din timpul pauzei. Și scripca - iar; și artiștii - iar! Și vine timpul unei alte pauze. Mai pe urmă, a unei alteia, și al alteia.Eu, din câte țin minte, să fi mai fost șapte ori opt pauze. Și, tocmai în momentul când era gata să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sau futurism. Față de entuziasmul dadaiștilor, adeziunea celui rămas în afara jocului pare mai degrabă o reverență diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat cînd sînt lucide, și cînd Țara ar rîde după ochelari și Marciulică și-ar stăvili hohotul în bucile-i faciale de gornist. Marcel, îmi placi că ești și fervent, și flăcău teribil — și supun rîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un simbol romantic curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i suficientă. Trebuie un spectacol al rostirii și taraful este interpretul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simbol romantic curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i suficientă. Trebuie un spectacol al rostirii și taraful este interpretul cîntecului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri În iubire. CÎnd iubesc primii noștri poeți? Lunga „noapte a privegherii”. 20. Carnavalul numelor. Un spirit prevăzător și un invariabil pățit: Anton Pann. Îngerul iatacului și Îngerul demon. 21. Anton Pann și critica
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pământul cu apă și supunând tina numai prin tandrețe și fină pricepere, ambele născute din acea căldură ce transformă meseria în artă. Fiorul omului se transmite nemijlocit pământului prin contactul direct al degetelor. Degetele olarului cântă parcă pe strune de scripcă, pe găuri de cimpoi, pe nervuri de frunză. Ele a dună nerv și stih, înapoindu-i artistic lutului care ni le-a dat la începutul începutului pe toate. Aurel Leon, 1970 Format în ambianța atelierelor de sculptură ale Institutului Nicolae
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
a noastre. El da țidulă pentru rachiu. Aveau ei un crîșmar, Șmil, cu care se înțelegea, în ascuns. Crîșma era într-un bordei, colo peste gard, cam unde-i ocolul gițeilor. Cîntau trei ursari: doi cu cobza și unul cu scripca. Ehei, da ce cîntare cîntau, săracii! Ieșea și conu Gheorghieș să vadă. O scotea și pe oloaga aceea, pe Harieta, că-i era și ei drag să prăvească. Conașu Mihai sta mai deoparte și, din cînd în cînd, însamna ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]