3,463 matches
-
aș fi avut în față pe Teodor Șușman viu, aș fi procedat întocmai ca Gheorghiță în “Baltagul”. Cum nu aveam topor și nici Teodor Șușman nu era viu, m-am mulțumit cu mimatul unui scuipat, căci cu adevărat nu am scuipat așa cum s-a afirmat (Priviți cu atenție înregistrarea existentă și veți vedea...). Nu că acest Șușman, aproape “beatificat” de niște necunoscători ale faptelor lui, nu ar merita, ci pentru că mi se pare prea mult să risipesc pe el un scuipat
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
că‑i dai pe gratis. I‑oi fi dat și că l‑au făcut mai mare, nu? Cărpănosu ăla nu face cinste la nimeni. - Dă‑l în mă‑sa, n‑am treabă cu el, a precizat plin de năduf Vasile, scuipând a scârbă peste preșul ușii. I‑am dat că a rezolvat atunci problema aia. Sunt dator. Nu ai văzut că dacă mai trece pe aici, se uită numai să‑i pui pe masă? - Am văzut. Asta spuneam și eu... Dar
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
patru foi! Dă norocul peste noi!” și îl băgam repede în sân. Aveam mare grijă să nu-l pierd, fiindcă nu se întâmpla în fiecare zi să găsesc un trifoi cu patru foi! Prindeam din zbor pufi de păpădie. Îi scuipam puțin să nu-i pierd, apoi îi băgam și pe aceștia tot în sân. Auzisem că și ei aduc noroc. Aveam o înțelegere cu tanti Corina, care a văzut cât de mult îmi place locul acela. Corina mi-a propus
FÂNEAŢA ( DIN RAIUL ÎN CARE AM FOST-POVESTIRI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340582_a_341911]
-
Vine rândul lui Stalin care fără ezitare bagă două degete în borcan și scoate un lostopan de muștar iar cu cealaltă mână ridică coada pisicii și il aplică sub coadă. De usturime biata mâță miorlăia, se lingea sub coadă, tușea, scuipa, dar la repezeală mai și înghițea. Vedeți domnilor, așa se face! a concluzionat Stalin. Tristă superioritate dar foarte plastic exprimată deoarece în ultimă instanță sistemul sovietic acționa exact în acest mod".(pag.129) Autorul este un intelectual format la lumina
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
pentru bine, adevăr, frumos, dor, credință și dragoste, turma cea de jos mânată de ne-păstorii care o devorau, s-au năpustit asupra lui Hristos, Dumnezeu-Omul, l-au alungat, l-au arestat, l-au batjocorit, l-au defăimat, l-au scuipat, l-au lovit, l-au torturat, l-au huiduit și l-au răstignit pe Cruce. Dar, de pe ea, El a biruit lumea și toate forțele răului, Înviind și lăsând posibilitatea omului renăscut în creștin să urce Golgota suferințelor, dar și
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
oasele. Văzuseră focul satele de peste șapte dealuri, dinspre Musculești, Frasinul, Scioca, Țicleni, Bibești și Bâlteni, până la Aninoasa și Cărbunești. Pluta ardea. Degeaba veniseră oamenii cu gălețile. Stâlpul de foc răsucit de vânt se înfigea în inima cerului, trosnea și horcăia scuipând grăunțe de jăratic peste oamenii care se fereau în toate părțile de crengile în flăcări ce-și luau zborul ca niște berze roșii, uriașe și speriate . Este o descriere apoteotică. Aici doar, autorul își caracterizează personajul feminin cu măiestria unui
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
amintim de momentele dureroase ale vieții noastre, sau ale celor pe care îi iubim. Triști suntem în această Săptămână a Patimilor lui Hristos, amintindu-ne de durerea și suferințele Sale: umilința de a căra propria-I cruce și a fi scuipat, piroanele bătute în membre, coroana de spini de pe cap, sabia împunsă în coaste ... Și toate îndurate pentru ca noi să avem drum liber spre Dumnezeu. Dar, la capătul celălalt stă speranța care face ca sufletele noastre să poată primi bucuria Învierii
TRISTETE SI SPERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340669_a_341998]
-
le preda familiei care îl omenea cu acest prilej dându-i friptură, cozonac și, evident, băutură pe deșelate, pentru toți fârtații. Ca să nu mai vorbim de războiul cel mare când prindea tancuri nemțești cu mâinile goale iar avioanele de dobora scuipându-i pe piloți drept în ochi. Și, deși se dăduse ordin ca toți piloții să poarte ochelari, peste satul lor, Cochirleanca, nu căzuse nici o bombă. Așa de tare se speriaseră toți dușmanii de curajul lui că nici rușii, mai târziu
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
mohor sau vârfuri de știr, peste orizontul în care linia ferată părea un fermoar ce unea pământul cu cerul. O cioară vâslea prin aerul de vată, a coborât brusc pe o aripă, curioasă, a cârâit o dată, scurt, trezindu-mă, am scuipat în palme și am tras prima brazdă, hâârști! Nea Tache bea apă din sticla de borvis, împingea sticla în sus, nu putea să dea capul pe spate, gâl-gâl-gâl și omulețul se plimba în sus și în jos deranjând cutele pielii
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
să nu te joci cu diavolul. Cei doi încălecară. Căpitanul, pentru a prinde curaj, simți nevoia să-și audă glasul și povesti o amintire din anii copilăriei. - Când eram mic, ca să-mi întărească Dumnezeu îngerul păzitor, mama îmi spunea să scuip în sân, să-mi fac semnul Sfintei Cruci și să zic: „Cine are cruce să vină la cruce, cine n-are cruce să fugă de cruce!” În acel moment se auzi un urlet lugubru de se cutremurară umbrele pădurii și
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
de bolile psihice că alunec „grațios pe statistici care, se știe, pot produce orice rezultate în funcție de ce anume îți propui să descoperi”. Cu tot respectul, pe cifre e destul de greu să aluneci, mai degrabă pe ignorarea lor. Poți aluneca pe scuipat de babă, ca leac de deochi, de-mpreuneală, de făcătură, de junghi, de orice, pe ulei de candelă, pe lumânări aprinse când tună și fulgeră afară, pe tincturi și chiar și pe echinaceea. N-am găsit mare lucru despre igiena românilor
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
vodcă... - Îhâââi! răsuflă cu efort sărbătoritul, în mod clar, ca să încheie orice discuție. - Faci și economie și nici nu te duce... așa! continuă baba. Apoi, ia o gură din licoare, dă să înghită, o plimbă nițel printre măsele și-o scuipă cu scârbă. - Ia, Mutule, nu vrei să-ncerci? - Nimic: țântari, bâzâitul cronic al unui frigider rusesc cu clapă și, de departe, un fel de televizor. De pe piramida formată cu baza frigiderul sovietic, mijlocul din cutii grecești de tablă (ulei de
Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Ficțiune cu români () [Corola-blog/BlogPost/338043_a_339372]
-
convins că directorul nerecunoscător și autocentrat își va găsi un alt circ Struțki, unde, după o vreme în care va răsufla ușurat de izbăvirea corporației, va începe să cadă în mai vechea patimă a iubirii de sine și-și va scuipa bojocii emaciați de oftica inadecvării perpetue până ce-l va mânca pensia cu fulgi cu tot.
Fram, antreprenorul polar, face 200.000 de euro pe an... () [Corola-blog/BlogPost/338081_a_339410]
-
prăpădit, asa ca mine. N-aveam decât briceag. - Noa așeee, băăă, mă temui că nu vrei sa vini... Sorbeam Carpațiul cu fumuri mici, ușor amețit de tăria tutunului. Unchiu nici macar nu scruma; când a simțit că-i arde buza, a scuipat în lături chiștocul, cu scrumul întregii țigări ușor curbat dar intact. Pe drumul leneș până la Slavei, trebuie c-a fumat jumate de pachet. Aveam impresia că, la fiecare țigară arsă, mi se ardea mie, în piept, o tristețe. În clipa
Povestea ca viață. „Unchiu Culiță... the beginning of a beautiful friendship” () [Corola-blog/BlogPost/337875_a_339204]
-
uscatul, cu sau fără dealurile clujene între care s-a ivit pe lume. Și atunci, dornic să rupă chinga, pleacă pe mare. Nu doar fiindcă asta e fișa postului, ci și fiindcă acolo, «în fiertura amiezii», sub valuri care-ți scuipă sare pe piele, el găsește locul magic unde împletește gînduri în fraze și fraze în povești. Cu huidume și slăbănogi, cu azilanți și robi ai paharului, cu bărboși tandri sub coaja asprimii lor și fete care flutură sutiene în loc de batiste
Pascal desenează corăbii, de Radu Niciporuc [Corola-blog/BlogPost/100897_a_102189]
-
Era anul 2000, aveam 4 ani și Corneliu-Vadim Tudor tocmai ajunsese în turul doi la prezidențiale. Acum am 20 de ani. În Canada n-am mai plecat, că a câștigat Iliescu; între doi balauri, măcar a fost ales ăla care scuipa mai puțin venin. Îți recomandăm 650.000 de români primesc salarii mai mari din septembrie. „Am făcut greșelile astea și în trecut, le-am plătit foarte scump” - interviu cu Ionuț Dumitru, Consiliul Fiscal De câțiva ani totuși mă întreb: cum
Puteam să fiu canadian, dar a câștigat Iliescu. Continuăm și azi să alegem răul cel mai mic? () [Corola-blog/BlogPost/337704_a_339033]
-
20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Originea, tradiția și practica scuipării la români Autor: Prof. Mariana Bendou, Onești, România Există printre poveștile kabilor din Nordul Africii, una ce poartă titlul “Amerdil n taghat / Împrumutul caprei” în care o femeie bătrână scuipa luna ianuarie pentru a scăpa de frigul și neplăcerile ei. Cum și la români există acest obicei al scuipării magice m-am gândit încă o dată la o continuitate getica în spațiul african prin migrarea și stabilirea geților dincolo de Mediterana (getulii
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
în lucrările mele... La români, obiceiul scuipatului este foarte vechi pierzându-se în negura timpului și nefiind nicidecum suficient studiat. De aceea am fost uimită să remarc și în tradiția kabila existența acestui lucru. Acum îmi este clar că a scuipa undeva, pe cineva sau pe ceva înseamnă a “spurca”, a dezaprobă sau a dezonora, a te separă și / sau a te îndepărta de un râu care te afectează. La români există: tradiția scuipatului în sân care te ferește de duhurile
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
Africii, posedau cunoștințe avansate și de magie dar și de medicină generală astfel încât nu este exclus ca obiceiul scuipatului să dateze dintr-o astfel de perioadă istorică. Mă gândesc și la o pildă biblică în care Iisus Hristos ar fi scuipat amestecând țărâna pentru a vindeca ochii orbului din naștere. În acest caz, menționat în Evanghelii, Domnul ar fi scos pe orb afară din sat pentru a-l vindeca (oare de ce?). S-au găsit două explicații valabile creștinește: (a) Folosirea scuipatului
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
se poate observa că Dumnezeu S-a folosit de credință omului și a lucrat conform ei. Ori la vremea aceea magia era “la putere” și oamenii credeau din plin în diversele practici de vindecare miraculoase... Așa că Domnul „i-a pus scuipat pe ochi”, apoi și-a pus mâinile peste el și l-a întrebat: „Vezi ceva?” (deci o condiție esențială este legată și de credință celui vindecat!). Un alt caz asemănător este relatat tot în Biblie și tot în Evanghelia lui
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
ar fi atins urechile și apoi i-a atins limba cu scuipatul Lui, etc. Poate, legat tot de acest subiect și de creșinism, este normal să reamintim și relatările despre momentul Răstignirii în care se precizează că Iisus a fost “scuipat” de cei prezenți, nu doar huiduit și bătut, scuipatul având aici sensul negativ, de dezaprobare, de anatemizare a Fiului Omului vinovat că “s-a făcut pe sine însuși Dumnezeu”... Marcellus Empiricus, cunoscut și cu numele de Marcellus Burdigalensis (adică Marcel
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
să vă păstrați și să vă întăriți sănătatea, să o faceți mulțumită muncii mele, zelului meu, care vă vor procura, fără intervenția vreunui doctor, ajutoarele necesare însănătoșirii.” În această carte a sa, Marcellus Empiricus face referiri și la vindecarea prin scuipat el recomandând, spre exemplu, să se scuipe în gură unei broaște, pentru a scăpa de durerea de masele... Conform credinței românilor, bolile pot avea cauze naturale, dar și supranaturale (fiind provocate de diavoli sau alte spirite malefice , ca Iele, vrăjitori
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
sănătatea, să o faceți mulțumită muncii mele, zelului meu, care vă vor procura, fără intervenția vreunui doctor, ajutoarele necesare însănătoșirii.” În această carte a sa, Marcellus Empiricus face referiri și la vindecarea prin scuipat el recomandând, spre exemplu, să se scuipe în gură unei broaște, pentru a scăpa de durerea de masele... Conform credinței românilor, bolile pot avea cauze naturale, dar și supranaturale (fiind provocate de diavoli sau alte spirite malefice , ca Iele, vrăjitori și fermecătoare), de aceea omul trebuie să
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
trebuie să ducă o viață curată, în acord cu preceptele religioase, si sa se elibereze de orice sentimente negative. Printre cele mai renumite metode străvechi de vindecare se numără terapia cu ajutorul fluidelor în cadrul căreia se disting și cele realizate prin scuipat. Obiceiul scuipatului asupra celui descântat este consemnat și la români, plecând de la credință că puterea vitală a unei persoane, energia să, poate fi transferată celui bolnav, pentru însănătoșiră acestuia. Poate fi vorba aici despre o credință și o magie în
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
și absorbirea personalității aceluia care se dăruiește în semn de prietenie. Astfel avea loc transferul spiritului și întâlnirea astrala a celor doi interlocutori lucru valabil probabil și pentru strămoșii kabili ori români. Iată câteva dintre practicile vindecătoare străvechi, legate de scuipat, ale românilor: La diverse boli, simplul act al scuipării sau însuși scuipatul era considerat că un leac foarte eficace. De regulă, se scuipa de trei ori, magicul număr trei simbolizând Sfântă Treime: Tatăl, Fiul și Sfanțul Duh. Babele aveau obiceiul
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]