11,090 matches
-
mă afund mereu mai mult într-un ghem de echivocuri, căci acum Makiko mă considera unul dintre numeroșii amanți ai mamei ei, iar Miyagi știa că n-aveam ochi decât pentru fiica ei; amândouă aveau să mă facă să plătesc scump, în timp ce bârfele mediului academic, răspândite rapid, alimentate de răutatea colegilor mei, gata să servească și în acest fel calculelor maestrului, ar fi aruncat o lumină calomnioasă asupra rămânerii mele în casa Okeda, discreditându-mă în ochii profesorilor universitari pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
întrebă el. — Ba bine că nu, întări Mma Potokwane. În orice revistă pe care-o deschizi există câte o reclamă la inele cu diamant. Ei zic că-s pentru logodne. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Apoi zise: — Diamantele sunt cam scumpe, nu-i așa? — Foarte scumpe, răspunse una dintre educatoare. O mie de pula pentru un diamant micuț, micuț. Mai mult, replică domnul Potokwane. Unele diamante costă două sute de mii de pula. Un singur diamant. Domnul J.L.B. Matekoni păru deznădăjduit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu, întări Mma Potokwane. În orice revistă pe care-o deschizi există câte o reclamă la inele cu diamant. Ei zic că-s pentru logodne. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Apoi zise: — Diamantele sunt cam scumpe, nu-i așa? — Foarte scumpe, răspunse una dintre educatoare. O mie de pula pentru un diamant micuț, micuț. Mai mult, replică domnul Potokwane. Unele diamante costă două sute de mii de pula. Un singur diamant. Domnul J.L.B. Matekoni păru deznădăjduit. Nu era un bărbat meschin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu care să vestească asta lumii întregi, prețul nu era prea mare. Se opri de îndată ce îi trecu prin minte cuvântul „preț“, amintindu-și de cifrele alarmante care fuseseră pomenite la o cană de ceai, la orfelinat. Diamantele astea sunt foarte scumpe, îndrăzni el. Sper că voi avea destui bani. Dar bineînțeles c-o să ai, îl liniști Mma Ramotswe. La bijutier găsești și unele foarte ieftine. Sau poți să plătești în rate... Domnul J.L.B. Matekoni se învioră imediat. — Am crezut că-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să plătești în rate... Domnul J.L.B. Matekoni se învioră imediat. — Am crezut că-o să mă coste mii și mii de pula, spuse el. Poate cincizeci de mii de pula. — Firește că nu, replică Mma Ramotswe. Sunt și unele foarte scumpe, evident, dar sunt altele foarte bune, care nu costă prea mult. Am putea merge să aruncăm o privire. La magazinul Judecata de Apoi, de exemplu. Au sortimente variate. Zis și făcut. În dimineața următoare, după ce Mma Ramotswe termina de trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au ceva aparte, ceva ce până și un bărbat e capabil să înțeleagă dacă se gândește destul de mult la asta. Dar ceea ce era cel mai important pentru domnul J.L.B. Matekoni era gândul că darul acesta, care era, probabil, cel mai scump cadou pe care-l va oferi vreodată cuiva, era un dar din chiar solul Botswanei. Domnul J.L.B. Matekoni era patriot. Își iubea la fel de mult țara cum știa că și-o iubește și Mma Ramotswe. Gândul că diamantul pe care în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
domnului J.L.B. Matekoni. Pentru acesta nu avem reduceri, spuse el. E deja foarte ieftin. Domnul J.L.B. Matekoni fu plăcut surprins de preț. Tocmai înlocuise radiatorul unei dubițe și acesta, remarcă el, avea exact același preț, până la ultima pula. Nu era scump. Se căută în buzunar, scoase teancul de bancnote pe care-l retrăsese de la bancă mai devreme în dimineața aceea și îl plăti pe bijutier. — Mai trebuie să știu un lucru, îi spuse domnul J.L.B. Matekoni bijutierului. Diamantul este din Botswana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ea, iar ziarele scriu uneori despre unul sau altul care a fost arestat pentru comercializarea de dagga. Dar trebuiau să aibă o cantitate mare pentru ca poliția să fie interesată și, apoi, de unde să facă ea rost de așa ceva? Dagga e scumpă și probabil nu și-ar putea permite mai mult de câteva frunze. Așa că va trebui să găsească altceva. Căzu pe gânduri. O muscă îi ateriză pe frunte și se deplasa spre șaua nasului. În mod normal, ar fi alungat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
oraș erau birouri - clădiri mari, cu ferestre largi și aer condiționat, unde secretarele stau în spatele birourilor lustruite și cu mânere de crom. Văzuse asemenea birouri când fusese în practică în anii de studenție. Le văzuse stând acolo, zâmbitoare, cu cercei scumpi în urechi, așteptând să vină și să le ceară de neveste vreun bărbat cu salariu mare. Pe vremea aceea se gândise că i-ar plăcea o slujbă ca aia, deși, personal, ar fi interesat-o mai curând munca decât soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
putea să ascundă faptul că e neagră ca smoala într-o lume în care fetele cu tenul deschis, rujate abundent, au totul la picioarele lor. Ăsta era adevărul gol-goluț, pe care nici gândurile ei deșarte, nici vreo cantitate de creme scumpe și loțiuni nu-l putea schimba. Viața lipsită de griji, slujbele bune și soții bogați nu se obțineau pe merit și prin muncă susținută, ci erau o chestiune pur biologică. Mma Makutsi rămase în fața oglinzii și plânse amarnic. Muncise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lui de cânepă, vopsită oarecum între negru și roșcat, în ape. Era vechi de vreo cinci ani. Se anunța viitoarea noastră intrare în NATO. Când vom îndeplini condițiile. - N-aveau habar cu ce să mă umple, buretele era și prea scump și-mi făcea o groază de colțuri... Arătam îngrozitor de rău, ca o stea de mare la care-ai cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția asta... Stau în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au hrănit cu perfuzii. Fiică-sa de-atunci îl ține mai mult închis, undeva într-o magherniță în spate, să nu deranjeze musafirii, l-ar da la azil, s-a săturat de el, nu mai știe ce face, dar e scump. Nici să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston, cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bip-bip... o conduce semnalul unde nu vrea și a mers, și-a mers până n-a mai recunoscut drumul, dincolo de fermă. Avea un presentiment că va fi răpită. A urmărit-o și-o mașină cu o instalație secretă și foarte scumpă, în care erau doi indivizi cu ochelari negri. Când a luat-o spre casă, ea i-a fentat pe urmăritori, a schimbat drumul prin Pușkin, prin spate pe la cămine, să i se piardă urma, n-a mai urcat direct Copoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Domnule, nu se poate, suntem la o manifestare culturală... Ce comportament e acesta? Inadmisibil! Ca și când nu l-ar fi auzit, Maxențiu mi se adresează: - Spune-mi, te rog, dragul meu Voievod, rahații cu ochi au voie să se exprime? - Au, scumpe Maxențiule, e garantat prin Constituție... nu pot să mint. - Bine, dacă zici tu... Eu am încredere-n tine, respect drepturile cetățenești. Poftim, tovarășe Lenin, nu te rușina, vino și te exprimă! Plenar! Dragi spectatori, însuși tovarășul Lenin, convertit la critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pauză lungă și trase din nou din pipă, agitîndu-și capul ca și cum l-ar fi apăsat cele Întîmplate. Trebuie să fie teribil pentru tine să constați că ai trezit o fiară care dormea, iar ea a devorat tot ce aveai mai scump pe lume... Spaniolul Îl privi cu uimire și indignare: - Fiară adormită! exclamă el. Cine crezi tu că ești, tîmpitule? Dumnezeu? Fiară adormită! repetă. Nu ești altceva decît un asasin murdar... Gunoi uman care poartă pică pentru ceva de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aur. — Nu vezi copii mai mari de zece ani făcând treaba asta, zice Brandy, pentru că până atunci majoritatea orbesc. Numai vălul pe care Brandy îl scoate din coș trebuie să aibă trei metri pătrați. Prețioasa vedere a tuturor copilașilor ălora scumpi, pierdută. Prețioasele zile ale copilăriei lor fragile irosite scoțând cu penseta firișoare de mătase. Dă-mi milă. Flash. Dă-mi empatie. Flash. O, cât mi-aș dori să-mi pot face sărmana inimă să explodeze. Zic: — Vswf siws cm eiuvn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde-l de limbă. Dacă n-o faci, o să se sufoce, și-atunci o să șezi pe-un cadavru. Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la podea, ține-i gura deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
i s-a instalat și lui un telefon, a fost primul semn de dezgheț; la sfîrșitul lunii a văzut că-și poate permite să cheltuiască mai mulți bani pe trăsură, poate chiar și pe taximetru, erau al naibii de rare și de scumpe, dar făceau o impresie grozavă, mai ales cînd mergeai într-o vizită; l-a chemat la telefon și i-a spus doar atît: "Domnule Bîlbîie, m-ar interesa dacă afacerea asta a lui Cocoș este exclusiv de competența domnului colonel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Viena nu auziseră de ele tabasco, chile, curry, ori sticluțele eu sosuri, cu siguranță scîrboase dacă te luai numai după cum arătau, Worchester, Cumberland, black soia, sushi, la ce să fi crezut în continuare că există pe lume fleacuri atît de scumpe și care nu erau bune de nimic, nici de mîncat, nici de privit, nici de dat de pomană! Prăvăliile s-au golit peste noapte de toate prostiile acelea, pentru că domnișoara K. F., singura stăpînă a Vilei Katerina, făcuse un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor asociații de gânduri cu Evul Mediu, așadar nepopulară, cărțile vor fi duse pe malul Senei, undeva, la marginea orașului, și stropite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atunci când era nevoie, să le ofere un zâmbet sau un cuvant dulce și să-i răsplătească pe burlăci cu mângâieri și îmbrățișări pătimașe, după lăsarea serii. Tapú Tetuanúi se simțea foarte fericit cu rolul său, mai ales datorită faptului că scumpă lui Maiana părea să-i acorde mai multă atenție decât oricăruia dintre nenumărații ei pretendenți, chiar și decât lui Vetéa Pitó și uriașului Chimé din Farepíti. Sunt foarte mândră de tine, îi șoptise ultima oară când făcuseră dragoste pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mânca în vecii vecilor calamari. E greu de spus ce i-a dezgustat mai mult pe ai mei: cum o pățisem sau cum mă salvasem. După ce-am ieșit din spital, mama mi-a zis „Nu știai ce faci, scumpule. Erai în stare de șoc”. Și a învățat să gătească ouă răscoapte. Toți oamenii ăia îngrețoșați sau cei cărora le-a părut rău de mine... Am nevoie de ăia ca de dinți în cur. Oamenii îmi spun mereu că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
băiatului mâinile desfăcute în poală. Păpușile zâmbeau acolo nemișcate. Amândouă aveau ochi de sticlă albaștri, păr blond. Dinți strălucitori de porțelan. — De ce-ți pare rău?, a întrebat directoarea. Pentru că irosise fondurile locale, a răspuns Cora. Cumpărând ceva atât de scump pe nevăzute. Crezuse că face o afacere. Acum agenția avea să rămână cu vechile păpuși de cârpe pentru încă un an. Agenția n-avea ce face, și păpușile astea trebuiau distruse. Și directoarea Sedlak i-a zis: — Nu fi prostuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încalț. Nu mai discutăm. Mâine le duci înapoi. Deși i se rupea inima, Luana trebui să asculte. A doua zi îi înmână colegului cutia cu patinele. Damaschin o privi perplex. Ce faci? Nu pot le să primesc. Sunt mult prea scumpe și nu știu de unde ai tu bani să cumperi așa ceva. Mi-a dat tatăl meu. Le-am luat special pentru tine și-ai să le primești. Nu vreau. Ia-le înapoi. Băiatul se albi de furie. Smulse darul din mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mingea", ea deveni în scurt timp confidenta tuturor. Venea Geta: "Draga mea, Violeta i-a dat telefon lui Liviu. Toată ziua se ține scai de el. Am să-l fac atent să-i trântească receptorul". După care venea Violeta: "Luana, scumpa mea, vreau să-ți vorbesc. Știu că tu nu spui la nimeni. Liviu mă iubește! Ieri seară m-a prins de mână și mi-a mângâiat degetul mic. Știi ce înseamnă asta, nu? Nu știi. De unde să știi?! Când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]