5,253 matches
-
a băgat sub acei bandiți, ca să folosesc expresia dumneavoastră energică. Bărbatul își lăsă capul în jos și nu răspunse. Vă înțeleg discreția, spuse inspectorul, într-adevăr, este vorba de o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat ajutor, cel puțin să-i înlocuiască tortura cleștelui cu pedeapsa turnichetului. Comisarul îi făcu pe voie, folosi garoul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
S-a câștigat timp, domnule comisar, fotografia a apărut într-o clipă, Iar eu sunt aproape tentat să te fac pe tine să dispari, Cer scuze, domnule comisar, Să vedem dacă n-oi uita să te anunț când te-am scuzat, Da, domnule comisar, O întrebare, La ordinele dumneavoastră, domnule comisar, Aveai arma cu piedica trasă, Nu, domnule comisar, cu piedica pusă, Pusă pentru că uitaseși s-o ridici, Nu, domnule comisar, jur, pistolul era doar pentru a-l speria pe tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Trecuse granița în cel mai pur stil al unui detectiv de cinema, se convinsese că venea să salveze patria dintr-un pericol de moarte, în numele acestei convingeri dăduse subordonaților săi ordine prostești pe care ei îi făcuseră favoarea să le scuze, încercase să mențină în picioare un montaj periculos de suspiciuni care se prăbușea cu fiecare minut ce trecea, iar acum se întreba, surprins de o neliniște nedefinită care-i comprima diafragma, ce informație, mai mult sau mai puțin credibilă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rog, Mai devreme am fost cam violent cu dumneata, N-are importanță, aici ne obișnuim cu orice, Nu aveam intenția să te jignesc, Nici nu cred că aveați motiv pentru asta, domnule, Comisar, sunt comisar de poliție, iată insigna mea, Scuzați-mă, domnule comisar, niciodată nu mi-aș fi putut imagina, și ceilalți domni, Cel mai tânăr e agent, celălalt e inspector, Am reținut, domnule comisar, și vă garantez că n-o să vă mai deranjez, dar era cu cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
componenții bandei, Vreți să spuneți, ai grupului, albatros, O bandă e un grup, Da, albatros, dar nu toate grupurile sunt bande, Nu vă știam atât de preocupat de corectitudinea definițiilor, văd că folosiți bine dicționarele, papagal-de-mare, Vă rog să mă scuzați pentru faptul că v-am corectat, albatros, încă-mi simt capul un pic buimac, Dormeați, Nu, albatros, mă gândeam la ce aveam de făcut pentru mâine, Ei, acum știți, persoana care vă va aștepta la postul șase-nord este un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi primit ordine să rămână retrași sau să se uite în altă parte cât timp dura ceremonia de recunoaștere și predarea. Comisarul înaintă. Avea plicul în mână și se gândea, Nu trebuie să justific întârzierea, dacă eu spun Salut, bună ziua, scuzați întârzierea, am avut o problemă cu harta, imaginați-vă că albatrosul a uitat să mă informeze unde se află postul șase-nord, nu trebuie să fii foarte inteligent ca să-ți dai seama că această lungă și prost ordonată frază putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bucătărie în living, se așeză într-un fotoliu și așteptă. Se trezi din cauza zgomotului încuietorii. Inspectorul și agentul intrară, se vedea că erau mâncați și băuți bine, însă, fără nici o exagerare reprobabilă. Dădură bună seara, apoi inspectorul, în numele amândurora, se scuză pentru că veniseră cam târziu. Comisarul se uită la ceas, era trecut de unsprezece, Târziu nu e, spuse el, treaba e că va trebui să vă sculați mai devreme decât credeați, probabil, Avem altă misiune, întrebă inspectorul, punând un pachet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în siguranță, Cu vorbe mai simple și cu mai puține ocolișuri, iertată fie-mi îndrăzneala, spuse agentul, n-ați avut încredere în noi, Da, e adevărat, mărturisesc, n-am avut încredere, Nu trebuie să vă cereți scuze, spuse inspectorul, erați scuzat dinainte, mai ales pentru că e posibil să fi avut dreptate în temerile dumneavoastră, poate că am fi stricat totul, am fi înaintat ca o pereche de elefanți printr-un magazin de porțelanuri. Comisarul deschise pachetul, scoase două felii de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sfoara și o aruncau la gunoi. Exact atunci se gândi că mai avea o obligație de îndeplinit. Căută un nume în cartea de telefon, confirmă adresa mental și notă numărul. Îi răspunse soția medicului, Alo, Bună seara, sunt eu, comisarul, scuzați-mă că telefonez la ora asta din noapte, Nu contează, niciodată nu ne culcăm devreme, Vă amintiți de ce v-am spus când stăteam de vorbă în parc, că ministrul de interne îmi ceruse fotografia grupului dumneavoastră, Îmi amintesc. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu ieși, era vremea ca vinul servit etc., etc. Șeful redacției intră, Vă cer scuze că v-am făcut să așteptați atât, dar mă ocupam de o problemă și nu puteam s-o las la mijloc, Nu am nimic de scuzat și vă mulțumesc că m-ați primit, Spuneți-mi, deci, domnule Providențial, cu ce vă pot fi de folos, deși mi se pare, după cele ce mi s-au comunicat, că problema e mai mult de competența administrației. Comisarul duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fiecare cuvânt, că nu va putea reveni la suprafață cu aceeași figură de șef de redacție după ce văzuse creaturile înspăimântătoare care locuiau adâncimea abisului. Era un om tulburat cel care îl privi, în cele din urmă, pe comisar și spuse, Scuzați-mi grosolănia întrebării, cine sunteți, Numele meu se află acolo semnând scrisoarea, Da, văd bine, e aici un nume, dar un nume nu e decât un cuvânt, nu explică nimic referitor la cine este persoana respectivă, Aș prefera să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adevărat că s-a îmbrăcat și va ieși, dar nu pentru a opri primul taxi care-i va ieși în cale și a-i spune șoferului care privește în expectativă spre oglinda retrovizoare, Duceți-mă la postul șase-nord, Postul șase-nord, scuzați-mă, habar n-am unde vine asta, trebuie să fie vreo stradă nouă, E un post militar, pot să vi-l arăt dacă aveți vreo hartă pe aici. Nu, acest dialog nu va avea loc vreodată, nici acum, nici altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai puțin de citit. Comisarul mulțumi și plecă în căutarea cafenelei. Nu-și mai amintea unde era strada, iar pofta de mâncare îi creștea cu fiecare pas, gândul la pâinea prăjită îl făcea să-i lase gura apă, să-i scuzăm acestui om ceea ce la prima vedere trebuie să pară o deplorabilă lăcomie improprie vârstei și condiției sale, dar trebuie să ne amintim că ieri avea deja stomacul gol când s-a culcat. Găsi, în sfârșit, strada și cafeneaua, acum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dați, pentru această destituire brutală, brutală, da, nu retrag cuvântul, Serviciile dumneavoastră din timpul crizei au fost un șir continuu de erori pe care mă scutesc să le enumăr, sunt în stare să înțeleg că necesitatea face legea, că scopul scuză mijloacele, dar întotdeauna cu condiția ca scopurile să fie atinse și legea necesității să se împlinească, iar dumneavoastră n-ați împlinit, nici atins niciunul, chiar acum această moarte a comisarului, A fost asasinat de dușmani, Nu-mi veniți cu arii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și plicticoasă. Dl Strickland a făcut portretul unui soț și tată excelent, unui om blând, harnic cu înclinații morale. Clericul modern a deprins din studiul științei care cred că se numește exegeză o ușurință uimitoare de a explica lucrurile neplăcute scuzându-le, dar subtilitatea cu care reverendul Robert Strickland a „interpretat“ toate faptele din viața tatălui său, pe care un fiu bun poate considera convenabil să și le amintească, ar trebui cu siguranță să-l ducă la timpul potrivit până la rangurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
avea senzația că mai văzuse acel obiect straniu. Încerca să Își amintească, dar fu Împins spre barieră de un ghiont primit În spate. Lângă el Își croise drum un tânăr Îmbrăcat În straiele studenților, care se așeză alături, cerându-și scuze grăbit. Dante se răsuci Îndărăt, căutându-l pe messer Duccio, dar omul se făcuse nevăzut În marea de capete. Auzi un murmur iscându-se În mulțime. Din spatele altarului apăruse un personaj Înalt, Înveșmântat din cap până În picioare cu tunica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pusese mâna. Se Întoarse către Însoțitorul său cu câteva cuvinte de scuze, roșind. Să cotrobăi printre cărțile unui om nu era oare ca și cum i-ai fi cotrobăit prin suflet? Arrigo rămăsese În prag, surprins de o asemenea surescitare. - Nu te scuza. Norocul cel schimbător a vrut ca mie să mi se dea posibilitatea să alcătuiesc această mică culegere de cuvinte ale celor din vechime; simte-te liber să te folosești de ea ca de o fântână publică. Dante Își plecă fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat într-o sală imensă în care se auzeau gemete din toate părțile și în care plutea un miros acru de pansament, puroi și murdărie. Era mirosul rănilor, al suferinței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
primarului. Îmi strânse mâna. Îmi spuse că avusesem febră. Că își făcuse griji. Apoi scotoci în buzunare și scoase un pachet de bomboane lipicioase pe care le cumpărase special. Le așeză pe masă, rușinându-se puțin, parcă s-ar fi scuzat: — Doream să vă aduc o sticlă de vin, dar vinul e interzis aici, atunci mi-am zis că... Ia uitați-vă, vânzătoarea îi ghiftuiește cu corcodușe! Râse. Râsei și eu cu el, pentru a-i face pe plac. Încercai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mijloc și capetele la marginea gropii, stăteau noaptea cum sunt razele soarelui. Fata aia de pe bolovan era nedormită, neică, asta vreau să spun, dormea la poale de munte și, din poziția în care stătea, i se vedea păsărica, să mă scuzi tu, nimic vulgar, că m-am uitat și eu, era ca-ntr-un tablou din albumele părintelui, un tablou ce s-ar chema Somnul, eu așa i-aș zice. Ba nu, neică, te mint, că fata aia depășea picturile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
astăzi la mine acasă și mi-ai răspuns: cum îi cauți tu amant, cum mă scoți din casă, cum vrei tu să fie singuri. Vino afară, să plivim grădina!!!, cred că ai înțeles de ce te scot nepoliticos afară, în grădină. Scuză-mă, dar trebuia să-i las singuri vreo oră. I-am spus să facă un copil cu altul, ar fi în grădina mea și l-aș crește, câți soți nu cresc ei copiii altor bărbați, am citit că un tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
surdă din capul pieptului... — Împletite, dacă vreți. Eu vroiam să spun că sunt grele, grele povești, obositoare. Aia cu toată căsătoria și chiloții de sub pernă m-a amărât. Cum de-ați făcut asta? Sunt lucruri care nu se fac, mă scuzați că vă spun... Dar povestiți. Poate vă mai liniștiți. Și cu Tina cum a fost?, că atâta m-ați învâtit în jurul femeilor domnului Iacob, cu mamă, cu naștere, cu femei și neveste, că nu mai ajungem odată la subiect. VI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Povestiți dumneavoastră, vorbește iar, încet, că eu, cuminte, ascult, astea cu Eva și Adam, cu pictorul ăla mi se par fantezii, nu prea le-am înțeles, e clar că bărbatul trebuie să fie șeful, că de-aia-i deasupra, mă scuzați, dar așa e, femeia nici n-ar trebui să sufle, că el conduce, bărbatul dă și femeia primește, așa m-a învățat pe mine mama, mama mea, care mai zicea că bărbatul e o cruce și femeia o jumate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fără să clipesc: ― Bopsi, am avut profesori grozavi și nu primesc lecții de la tine. Clar? Repetiția a continuat, nimeni nu a spus nimic. A doua zi îmi vin în fire, mă duc la Bopsi și-i cer scuze, el se scuză la rândul lui, spunând că-i pare rău, cred că am și lăcrimat un picuț, în teatru chestia asta e destul de normală, ne împăcăm, dar de atunci nimeni nu a mai îndrăznit să mă apostrofeze în Teatrul Național. Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
orele amiezii, când căldura era În toi, compozitorul m-a chemat În camera lui. Bineînțeles, nu mă chemase pe mine personal, ci doar chemase un băiat de serviciu să vină În cameră și s-a Întâmplat să fiu eu ăla. „Scuză-mă de deranj - mi-a zis cu o expresie patetică - adu-mi, te rog, cureaua din mașină.“ Parcarea hotelului se afla la subsol, În spatele clădirii. Curgeau apele pe mine În timp ce căutam Ferrari-ul GTO cu număr de Yokohama. Pe mănunchiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]