1,859 matches
-
verbe care admit deopotrivă un subiect interior propoziției, totdeauna de persoana a III-a, sau o propoziție-subiect: a se cuveni, a se întâmpla, a-i plăcea, a-l durea etc. Posibilitățile de selectare sunt foarte reduse, limitate, în general, de semantica verbului. Subiectul, pe de altă parte, nu este, de fapt, un protagonist activ, ci doar o limită a acțiunii verbale, a stării exprimate de verb. Este o specie de subiect-obiect: Se întâmplă multe etc. Subiectul nu poate fi realizat prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interpretare mai complexă, cu luarea în atenție atât a dimensiunii sintactice, cât și a dimensiunii semantice în organizarea și funcționarea textului lingvistic. Având punct de plecare (cauză, origine) cel mai adesea în exterior, într-un subiect (sintactic sau numai semantic), semantica verbului își caută o limită externă, un punct de sosire, prin care se fixează și care totodată determină semantica și sintaxa enunțului în funcție de prezența acestei trăsături lexico-gramaticale; tranzitivitatea este o componentă semantică permanentă a verbului (realizată pozitiv sau realizată negativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcționarea textului lingvistic. Având punct de plecare (cauză, origine) cel mai adesea în exterior, într-un subiect (sintactic sau numai semantic), semantica verbului își caută o limită externă, un punct de sosire, prin care se fixează și care totodată determină semantica și sintaxa enunțului în funcție de prezența acestei trăsături lexico-gramaticale; tranzitivitatea este o componentă semantică permanentă a verbului (realizată pozitiv sau realizată negativ), preexistentă înscrierii acestuia într-un context sintactic, dar îi condiționează verbului și îi orientează poziția și rolul în desfășurarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au nevoie de un complement semantic secundar și, de aceea, nu guvernează relații sintactice de dependență care să genereze un complement-obiect; nu pot avea complement-obiect (obiectual), pentru că nu le este necesar; verbul nu are nevoie de o limită externă a semanticii sale; sensul mesajului este determinat, complet, înafara relației cu un complement-obiectual; semantica verbului, determinată, fără echivoc, poate fi doar înscrisă între diferite coordonate exterioare, facultative: temporale, spațiale etc. Se cuprind aici: a. verbele, expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații sintactice de dependență care să genereze un complement-obiect; nu pot avea complement-obiect (obiectual), pentru că nu le este necesar; verbul nu are nevoie de o limită externă a semanticii sale; sensul mesajului este determinat, complet, înafara relației cu un complement-obiectual; semantica verbului, determinată, fără echivoc, poate fi doar înscrisă între diferite coordonate exterioare, facultative: temporale, spațiale etc. Se cuprind aici: a. verbele, expresiile și locuțiunile verbale impersonale absolute, suficiente în (prin) ele înseși: a ploua, a ninge, a se face seară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deveni cărunt), a înmărmuri (a deveni/ca/ de marmură), a cheli (a deveni chel) etc. „Norii cerului înmărmuriră și se făcură palat sur și frumos.” (M. Eminescu) - exprimă rezultatul unei acțiuni (mai exact, acțiunea și rezultatul ei sunt conținute în semantica verbului însuși): a face + (obiectul direct): a remiza (a face remiză), a îmboboci (a face boboci), a călători (a face călătorii), a benchetui (a face/a participa la banchet) etc.: „Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pleonastică. 2. Verbe tranzitive Sunt tranzitive verbele al căror plan semantic are nevoie de o complinire, iar aceasta se realizează, la nivel sintactic, prin intermediul unui complement obiectual (direct, indirect) cu originea într-o relație de dependență guvernată de aceste verbe. Semantica verbului regent își caută o limită exterioară care să o determine; înafara acestei limite (descrisă de un complement obiectual), mesajul verbal ar rămâne echivoc sau indescifrabil. În enunțul El vede., verbul a vedea, lipsit de complement direct, exprimă o acțiune
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
complement direct redă verbului calitatea verbală, de proces, și înlătură orice posibilitate de echivoc: El mă vede. În funcție de modalitatea în care își împlinesc, în plan sintactic, „golul” ( K. Bühler ) structural, determinat semantic, verbele tranzitive se grupează în: a. tranzitive directe; semantica mesajului verbal se realizează pe deplin prin relația sintactică dintre verb și un complement direct: „Le-am scris cu unghia pe tencuială.” (T. Arghezi) Sunt tranzitive directe: • verbele de simțire: a vedea, a auzi, a privi, a simți, a asculta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a-i fi teamă, a-i fi frică; obiectul-complement indirect reprezintă cauza (originea) acestor stări: Mi-e dor de Veneția. , Mi-e teamă de întuneric. etc. • verbe întrebuințate impersonal, exprimând stări, atitudini; termenul prin care se realizează complementul indirect orientează semantica verbului regent: a (nu)-i păsa, a (nu)-i arde etc.: „De astăzi nu-mi mai pasă / Că cea mai dulce-ntre femei / Mă lasă.” (M. Eminescu) Nu-i mai arde de nimic. Verbe cu dublă tranzitivitatetc "Verbe cu dubl
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
parte din verbele limbii române își au fixată poziția la una din clasele definite de specificul realizării tranzitivității. Există, însă, o serie de verbe care se caracterizează prin poziții variabile, fie în funcție de diferite componente ale planului lor semantic, fie în funcție de semantica termenului complement, fie în mod aleatoriu: un verb este intranzitiv, ca verb subiectiv: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri.” (M. Eminescu) și tranzitiv, ca verb factitiv: „Chiar moartea ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele-i vibrânde ghețoasele-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se, însoțind verbul, variabil, în realizarea împreună a funcției de predicat: Porțile cetății s-au închis / se închid. Verbul și pronumele-morfem se întrebuințează, de regulă, la persoana a III-a. Variază în funcție de persoană un grup restrâns de verbe, a căror semantică se situează între pasiv și reflexiv: a se bărbieri, a se tunde, a se coafa (la frizer, coafor), a se trata (la/de către medic), a se naște. Observații: Autorul acțiunii verbale (complement de agent) rămâne de obicei neexprimat: Școala s-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eu mă + recunosc. șp.I,sg.ț șp.I,sg.ț șp.I,sg.ț Se supune aceluiași acord și cel de-al patrulea termen, dacă este introdus în sintagmă, cu diferite motivări stilistice, de subiectul vorbitor. Expresia sintactică a semanticii morfemului de diateză, acuzativul formei lungi a pronumelui reflexiv este însoțit de morfemul de caz pe: „M-am uitat pe mine însumi...” Diateza reciprocătc "Diateza reciproc\" Sintagma care asigură situarea verbului la diateza reciprocă este alcătuită din patru/cinci termeni
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
șcompl. de reciprocitateț Observații: Cel de-al treilea constituent sintactic (complementul de reciprocitate) poate lipsi, mai ales când verbul nu poate dezvolta, datorită conținutului său lexical, diateza reflexivă: (Ei se sărută.) sau când sensul reciproc este o componentă fundamentală a semanticii verbului: Acești factori se intercondiționează; în aceste cazuri, complementul de reciprocitate este redundant, ca și în cazul complementului direct (intern), din structurile sintactice cu verbul la diateza reflexivă: El se caută pe sine. - Ei se salută unul pe altul. În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din ce în ce mai greu. - impersonal El respiră din ce în ce mai greu. - activ • cu toate diatezele, în structura cărora intră pronumele-morfem se, prin incompatibilitatea sintagmei cu un pronume personal în nominativ; morfemul se, purtător al sensului de nedeterminare 14 ocupă locul pronumelui personal a cărui semantică stă sub semnul determinării. El hotărăște, respiră, doarme, înoată greu. Se trăiește, respiră, doarme, înoată greu. La diateza impersonală, verbul se poate afla numai la persoana a III-a. Verbele intranzitive stau întotdeauna la persoana a III-a singular: Se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-și aduce aminte), fără însă ca subiectivitatea asigurată de pronumele reflexiv să-i anuleze „tranzitivitatea”, impusă de nevoia descrierii unor limite exterioare sferei subiectului, ceea ce și face ca sintagma diatezei dinamice să cuprindă trei termeni obligatorii. La diateza dinamică, în semantica verbului coexistă trăsătura „subiectiv” cu trăsătura „obiectiv”: El își amintește (de) anii copilăriei. șsubiectț șverb predicatț șobiect (c. direct/indirect)ț La diateza activă, în semantica verbului coexistă trăsăturile „factitiv” și „obiectiv”: „El îi amintește șâl face să-și aminteascăț
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
face ca sintagma diatezei dinamice să cuprindă trei termeni obligatorii. La diateza dinamică, în semantica verbului coexistă trăsătura „subiectiv” cu trăsătura „obiectiv”: El își amintește (de) anii copilăriei. șsubiectț șverb predicatț șobiect (c. direct/indirect)ț La diateza activă, în semantica verbului coexistă trăsăturile „factitiv” și „obiectiv”: „El îi amintește șâl face să-și aminteascăț (de) anii copilăriei.” Verbele a coborî și a urca înscriu, prin diateză, trăsătura semantică „subiectivitate”, implicită în conținutul lor lexical (Turmele coboară/urcă), în perspectiva trăsăturii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din perspective diferite, prin categoria (a) aspect și prin categoria (b) mod. ASPECTULtc "ASPECTUL" Spre deosebire de edițiile anterioare, noua ediție a Gramaticii Academiei, recunoaște între categoriile specifice verbului românesc și categoria Aspectului, pe care o interpretează prin consideraea în ansamblu a semanticii aspectuale, nediferențiată, a celor două ipostaze: aspectul subiectiv (perfectiv-imperfectiv,numit nonperfectiv, în . corelațiel cu opoziția durativ-momentan/punctual - frecventativ) și aspectul obiectiv (incoativ - continuativterminativ). (vol.I, pp.449-467) În procesul comunicării lingvistice, locutorul subiectivează temporalitatea prin modul specific în care și-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
el nu are certitudinea realizării ei, dar nici a nerealizării ei. Acțiunea poate fi considerată (gândită) din mai multe unghiuri: • din unghiul posibilității, în raport cu realizarea; acțiunea (starea) poate deveni reală, dar subiectului vorbitor îi lipsește certitudinea în acest sens; este semantica specifică modului Conjunctiv: „Să fie luni, să fie duminică?” • din unghiul posibilității în sine, fără perspectiva realului; potențialitatea în sine, virtualitatea; este conținutul semantic propriu modului Potențial: „Ai zice că e beat.” • din unghiul probabilității, al ipotezei, al prezumției; acțiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sensului gramatical de ‘număr’ prin corelația singular-plural se caracterizează prin autonomie ca „obiect” al comunicării. Prezintă această situație categoria numărului la substantiv și la pronumele nepersonale. Pronumele personale, chiar și pronumele posesiv - care dezvoltă sensul de ‘persoană’, ca o constantă semantică lexico-gramaticală (al meu vs al tău) și care, în consecință, se realizează în plan gramatical totdeauna ca persoana a III-a, („Ai mei/ai tăi/ai săi au plecat la mare.”) - se caracterizează prin „amalgamarea” sensului categorial de număr cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În alți termeni, categoria gramaticală a persoanei se organizează la verb, ca și la pronume, în trei termeni corelativi, dar nu toate verbele reacționează la fel la această categorie gramaticală. Verbele impersonale rămân în afara categoriei gramaticale a persoanei; se absolutizează semantica verbului; verbele impersonale absolute rămân în afara oricărei referințe la protagoniștii actului lingvistic: plouă, tună etc.; ele pot fi considerate apersonale. Verbele impersonale relative pot rămâne indiferente la protagoniștii actului lingvistic: a se întâmpla, a trebui, a fi frig etc., sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbitor este sigur că are de îndeplinit o acțiune, că are intenția (sau chiar și obligația) să întreprindă această acțiune, dar e mai puțin sigur că o va întreprinde. Caracterul de certitudine este relativizat, pe de o parte, de însăși semantica viitorului, privit în ansamblu, pe de alta, de prezența formei de conjunctiv. Prin formele sale temporale, indicativul, pe de o parte, intră în opoziții categoriale cu alte moduri (conjunctivul, optativul etc.) direct sau, mai ales, indirect, pe de altă parte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este un timp absolut. Timpurile indicativuluitc "Timpurile indicativului" Sensurile temporale ale indicativului se întâlnesc, în realizarea lor, cu componente semantice ale aspectului verbal. La prezent și viitor, „opoziția” de aspect nu este marcată în mod concret. Ea „există” numai în funcție de semantica verbului; aparține, prin urmare, nivelului lexical, sau semanticii textului, realizându-se numai într-o perspectivă sintactico-stilistică. La trecut, opoziția, de natură aspectuală, determină gruparea valorilor temporale de aici din această perspectivă: imperfectul (timp imperfectiv)/perfectul simplu, perfectul compus, mai mult
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sensurile temporale ale indicativului se întâlnesc, în realizarea lor, cu componente semantice ale aspectului verbal. La prezent și viitor, „opoziția” de aspect nu este marcată în mod concret. Ea „există” numai în funcție de semantica verbului; aparține, prin urmare, nivelului lexical, sau semanticii textului, realizându-se numai într-o perspectivă sintactico-stilistică. La trecut, opoziția, de natură aspectuală, determină gruparea valorilor temporale de aici din această perspectivă: imperfectul (timp imperfectiv)/perfectul simplu, perfectul compus, mai mult ca perfectul (timpuri perfective). Prezentul În funcție de situația sintactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
voi și a avea: or să cânte etc. În limba vorbită și în limbajul literaturii artistice, aceste diferite forme sinonime de viitor pot apărea în același context, în strânsă legătură cu structura fonetică a versului (în limbajul poetic) sau cu semantica lor, din perspectiva opoziției certitudine-incertitudine: „Și de-a soarelui căldură / Voi fi roșie ca mărul Mi-oi desface de-aur părul / Să-ți astup cu dânsul gura. De mi-i da o sărutare, / Nime-n lume n-a s-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
intre în relație, și sintactică, și de timp. Când relația temporală dintre cele două forme de viitor este slăbită, viitorul II câștigă o relativă autonomie; prin îndepărtarea de termenul propriu de referință și prin apropierea de prezentul comunicării, primește în semantica sa și note modale de prezumție: „O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut, Să uit, cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smult... Voi fi bătrâni și singur
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]