50,569 matches
-
evolian. Incompatibil, deci, cu mediocritatea adaptabilă și oportunismul mercantil al colegilor, prietenilor și cunoștințelor din mediul artistic, politic și universitar postdecembrist. în ciuda tonului pedagogic, omiscient și a unor pagini ce par lungi interviuri la care protagonistul răspunde punctual (de unde și sentimentul cititorului de saturație), prozatorul excelează mai ales când se livrează epicului canonic tip - o zi din viața Magdei sau confruntările dialogice în cheia adevărului ultim între mamă și fiică, - ca să nu mai vorbim de trăirea peisajului montaj până la cartografierea stilistică
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
identificăm realizări străine de intenția artistică fundamentală? în poemele lui Mazilescu se realizează ceva propriu liricii, și anume zborul în libertate și sinceritate al trăirilor. Poetul, în genere, nu este un cugetător ce-și uimește contemporanii cu idei, ci cu sentimente de adâncime, cu idei simțite. Stihurile nu pot fi ,tălmăcite" în fraze de comentariu, fiindcă ele spun, mai întotdeauna, mult mai mult! credeam că între o sabie și cealaltă vor crește turme de porci va înflori cireșul Putem traduce în
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
de jos, din care extrag esențialul: "Intuiție = Cunoaștere clară, directă, imediată a adevărului, fără ajutorul raționamentului.ș...ț Cunoașterea discursivă este cea care se dobândește prin raționament. Cunoașterea intuitivă, dimpotrivă, este cea care se dobândește fără raționament. Intuiția este un sentiment imediat și irațional al lucrurilor. Ai astfel intuiția unui pericol". Poți avea, consider eu, și intuiția unei personalități. Este cazul lui Pavel Șușară cu referire la mine. M-a izbit cu deosebire la el ceea ce se numește "fler", un corolar
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
temeiul unor rațiuni impenetrabile și absurde, explicate uneori - supremă concesie - prin exigențe ale conjuncturii ("Acum nu e momentul!"). Ceea ce unii numesc impropriu "perioade de liberalizare" au fost, de fapt, slăbiri ale șurubului, cum chiar li se spunea pe atunci, cu sentimentul clar al inconsistenței și provizoratului. Asemenea relaxări fragile și pasagere nu-ți confereau statutul de om liber, ci doar pe acela de sclav în vacanță. Timp îndelungat, ideologia oficială și creația neînfeudată dogmelor au curs în albii paralele, despărțite de
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
de reculegere", răspundea cel întrebat. O dictatură poate să-ți permită orice, dar niciodată să uiți că-ți permite. Mici insule de normalitate supraviețuiau într-un ocean al aberației, care le eroda continuu țărmurile și amenința mereu să le scufunde. Sentimentul de solidaritate al insularilor era precar și difuz, iar căile de a-l rosti aproape inexistente. Fiecare rămânea prizonierul spaimelor proprii și victima potențială a reprimării. Partea cea mai tristă a lucrurilor era trecerea lor într-un regim al obișnuinței
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
întîmplare, ori constrîns de împrejurări să facă ceea ce făcea. Dacă pe Bonada, cu care avusese o legătură axată pe sex, o disprețuia, de această femeie din lumea bună care avea o anume distincție păreau să-l lege cele mai nobile sentimente. Încercarea de a o convinge să-l părăsească pe funcționarul ministerial Tuzzi, cu care era măritată, pentru că nu avea nimic comun cu el, este edificatoare în acest sens. Spre deosebire de Diotima, care nu vrea să renunțe la poziția ei socială pentru
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
ce n-au nici preț, nici strălucire Smulg din copacul vremii, dornic, cînd umbra-ți mută-mi dă de știre Amarul rod al vieții, putred, cu gust de lacrimi și țărînă." Poetul român a avut și el totdeauna un acut sentiment al fragilității lumii, versurile lui dintre Pașii profetului (1921) și Nebănuitele trepte (1943) excelând în exprimarea disperării ființei, care nu-și mai simte înrădăcinarea organică în lume. Bântuit de spaima existenței, poetul și omul Blaga vede erosul ca pe o
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
Valéry, a definit și el Poezia Pură, identificând-o - e drept în felul lui - când a spus în versuri definitive: ŤE un nu știu ce și-un nu știu cum/ în taina farmecelor saleť." Specificul național se leagă în concepția lui Ion Pillat cu sentimentul naturii, văzut semnificativ ca ,cheia de boltă a întregii poezii românești de la Miorița până în zilele noastre." Sistematic, sunt urmărite perioadele evolutive și caracterizați poeții cei mai reprezentativi, autorul găsind că G. Coșbuc a pictat un peisaj mai specific românesc decât
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
de la Miorița până în zilele noastre." Sistematic, sunt urmărite perioadele evolutive și caracterizați poeții cei mai reprezentativi, autorul găsind că G. Coșbuc a pictat un peisaj mai specific românesc decât Alecsandri și decât Eminescu, ceea ce după noi este o limitare a sentimentului naturii, atât de vast răsunător în lirica eminesciană. în schimb, ne apar foarte exacte aprecierile asupra epocii contemporane, cu tendința ei de simplificare și interiorizare, autorul dovedind o intuiție sigură în privința lui V. Voiculescu, poate cel mai autentic poet al
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
fie între francezii din Paris - care te țin la distanță - și cei din sud. Mai mult decît tot ce văzusem în casa în care locuiam mă obseda portretul unei tinere deosebit de frumoase. Nu atît pentru înfățișarea sa, cît pentru că aveam sentimentul că ascunde ceva periculos. Am aflat că era sora lui Pierre și că s-a sinucis. Și dintr-odată am început să văd cu alți ochi casa aceea care mi se păruse atît de solidă, în pofida vechimii ei, sau poate
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
pînă atunci, nici după aceea, nu l-am mai văzut pe Paul Goma atît de împăcat cu sine și cu lumea. Nu mi l-aș fi imaginat niciodată comunicînd atît de bine cu suprarealistul Gellu Naum. Și față de mine avea sentimente infinit mai bune decît înainte de 1989 , cînd ne certam la el acasă, unde, după ce mă primea ca pe un prieten, mă acuza fie pentru că aș fi publicabilă, fie pentru că nu am refuzat să public Urcarea muntelui după ce a fost cenzurată
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
vrea să mai vadă pe nimeni, dar l-am căutat totuși, pentru că altădată ne întîlneam, și nu puteam să trec prin Paris fără să-i dau un semn. Altădată era altădată, mi-a răspuns țepos, dar pe măsură ce vorbeam am avut sentimentul că tonul lui se înmuia. Recent, cînd l-am revăzut pe micul ecran, în emisiunea Honoris causa, mi s-a părut îmblînzit de vîrstă, ca să nu zic ca el, de bătrînețe, dar m-am bucurat înțelegînd că s-a reabilitat
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
de faptul că ea a creat un personaj literar devenit celebru, pe cînd Alexandru Papilian, care conducea completul de judecată, profitînd de poziția lui privilegiată de la "France Internationale", nu are în palmaresul său așa ceva. Asistînd la acea discuție, am avut sentimentul că plecarea din țară e considerată un atů și m-am trezit spunînd încet, ca pentru sine: "Și păsările emigrează !". Asta l-a făcut pe Mircea Iorgulescu să izbuncnească într-un rîs sarcastic, prin care a pus capăt dispuntei. Nu știu ce
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
Pe câmpuri până-n deal la schit, Din straiul tău de-mpărăteasă Rămâne-un petec ponosit; Tu știi că iarna e haină, La ea iertarea n-are rând, Sub masca albă de lumină Călăul mormăie flămând; De-aceea-ntreb cu jale lungă Și sentimente prietenești, Știind ce poate să te-ajungă De ce mai vrei să înflorești? Iar cupa-nchisă-n taină vie Răspunde gândului sărac: "îți mulțumesc de prietenie, Dar altceva nu știu să fac"
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
o schemă de reprezentare a unei realități formalizate ideologic sau sociologic. Relațiile dintre cei trei sînt de altfel de natură pur afectivă. Ioana, traducătoarea, și Iustin, profesorul, sînt căsătoriți, s-au iubit ori încă se mai iubesc, dar geografia înfrînge sentimentele. Separați de distanța dintre orașul unde se află locul ei de muncă și satul unde lucrează el, Ioana și Iustin se consolează erotic după posibilități, înlocuindu-și fiecare partenerul tînjit, dar absent, cu suplinitori mai puțin apreciați decît titularii, dar
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
de război, cît de sfîșiată este între teama (perfect îndreptățită) de colonialismul sovietic, inacceptabilitatea sistemului fascist și iubirea pentru normaltiatea civilizată anglo-franceză care o marcase încă din tinerețe și exclama: "Retrăim turnul lui Babel, nu prin încurcătura limbilor, ci a sentimentelor". Este meritul durabil al generației de care vorbesc că și-a asumat curajos povara istorico-ideologică a acestor dileme majore și a reușit chiar să ajungă la limbajul unor adevăruri valabile pentru un ansamblu cultural. Poate că la nimeni nu se
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
înalte ale Curții Vechi", mișunînd, printre milogi și calici, "pe ulițe lungi și întortocheate, în care prăvăliile stăteau lipite una lîngă alta" ș.a.m.d. Ultimele două capitole aduc o deschidere perspectivică remarcabilă, cu final tipic pentru Dumitriu. Un anume sentiment spațial și o anume viziune spațială, ieșite din peisajul său originar, natal, devenit suportul metafizicii lui specifice: transcendentul absent, revelat de un cer nesfîrșit și gol, căruia îi corespunde cîmpia nesfîrșită și goală. Într-o singurătate absolută, omul stă "în fața
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
mai apoi a refuzat să se dea pe brazda strâmbă a regimului, alegând în locul complicității morale profitabile un statut marginal, cu toate consecințele dureroase implicate: existență izolată și, într-un anume sens, "invizibilă", stări depresive și un tot mai accentuat sentiment al ratării. Cu atât mai greu de suportat, cu cât structura temperamentală și psihologică a lui Ion D. Sîrbu era a unui ins robust și vital, fără timidități și însingurări, căutând întâlnirea, schimbul de impresii și de opinii cu semenii
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
simțeam undeva în niemandlandul dintre două lumi, una pe care nu o acceptam și alta pe care nu o puteam înțelege." Titlul și semnificațiile romanului Adio, Europa! sunt, acum, mai ușor descifrabile. Ion D. Sîrbu, identificat cu poporul lui, are sentimentul puternic, stăruitor că România a fost abandonată și că deci conaționalilor săi nu le rămâne altceva decât să se resemneze, cu tradiționalul fatalism autohton. Tradițiile înseși au fost pervertite, la fel elementele de vocabular și cele de "sintaxă" axiologică. Pe
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
mai multe direcții, unele de-a dreptul opuse, acoperind un spectru foarte larg al atitudinilor auctoriale de la febrilitatea experimentului neliniștit la seninătatea fericită a "discursului îndrăgostit", de la lejeritatea umorului și vesela ironie la patosul exasperat al spaimelor existențiale și al sentimentului absurdului, de la bucuria pură a jocului și fronda simpatică a boemei, la răzvrătire și revoltă a creatorului care se ia în serios, de la valorizarea picturală a cuvîntului în "descrieri" de natură, peisaje campestre ori tablouri citadine, pînă la exploatarea lui
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
de factura ermetismului modernist în spiritul școlii lui Ungaretti și Quasimodo - cu ,,mesaj" greu de descifrat și de condamnat de cenzori - în fapt, un mod original și foarte concret de a-și formula în cuvinte insolit combinate propriile viziuni ale sentimentelor și ale ideilor poetice. Iremediabil nemarxiste, deși multe absorbite din filosofia germană prin Hegel, părintele ,,cu capul în jos" al lui Marx, viziunile ,,idealiste" sunt aproape criptografiate în extraordinarul Enghidu, început prin 1957, încheiat în 1959 și tipărit abia în
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
inorogului, probabil autenticul volum de debut al lui Nichita Stănescu, dacă epoca nu l-ar fi obligat încă un deceniu la un regim ,,underground" al poeziei sale. Scriind pentru primele volume destinate editării (Sensul iubirii, 1960 și O viziune a sentimentelor, 1964, volume atît de bine primite totuși) numai într-un registru - cel solar, adolescentin, sărbătoresc, al transparenței luminoase - și rezervîndu-și zbaterea existenței pentru poemele transcrise în caietele sale inedite, destinate sertarului, Nichita Stănescu își va construi, după debutul în reviste
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
neștiindu-se de la bun început dacă avea cineva nevoie de ficțiune în mod absolut. Iubire și cutremur "Și vreau să-mi fac un ceai/ și stau și nu-l mai fac" Bacovia Nisipul fin al trupurilor noastre se tasează în sentiment. Un Christos cu Alzheimer a uitat să se nască. îmi subliniez zilele cu alabastru. Nu pot muri, trebuie să fumez până la capăt. Nu știu nici dacă țin la aceste versuri scrise într-o agendă telefonică (A-2) ca o navă
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
De la prima vedere). Ideea fundamentării prin iubire e nobila cauză, dulcea povară de urmat. Pe drumul încercărilor sufletești sunt presărate semne, pentru aflarea unui sens, pentru găsirea ,,liniei inimii”. Baki Ymeri ne provoacă la un slalom printre primejdiile sufletului îndrăgostit. Sentimentele au fluiditate, în tradiția mersului implacabil al celor pământești: ,,Străzile/ Își deschid însetatele guri/ Pentru a înghiți/ Viețile noastre/ În vreme ce agrafa părului tău/ Rămâne ca decorație uitată/ Pe pernă.” (Agrafa). Estetica pasiunii își arată, uneori, latura obscură: ,,Cum să nu
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
-te/ risipindu-te etc.) dau la iveală preferințele stilistice ale poetei, la care trebuie să adăugăm neapărat dramatismul inclus în numeroasele replici-întrebări existențiale fără răspuns ce a-desea sunt conexate cu lexeme numind stihiile ce ne asediază și mortifică simțurile și sentimentele ca într-o dramă shakespeariană: „Dar cine mai poate vedea?!.../când ochii noștri orbesc/de vuiietul vântu-lui,/ când ochii orbilor/ sunt păsări moarte/ arunca-te-n pustiul de munte?/ și ochi de sticlă urmăresc zborul văpăii/care nebănuit se stinge
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]