1,310 matches
-
76 Saint-Simon 87 Sandfeld, Karl 30 Sapir, Jacques 333 Sănătescu (general) 247, 255-259, 265-268, 272, 273, 385, 386, 407 Schickendanz, Arno 229 Schopenhauer, Arthur 127 Schöpflin, George 31, 339 Scott, Walter 86 Sebastian, Mihail 205 Secăreș, Vladimir 355 Semonov 254 Serafim (episcop) 160 Seton-Watson, Hughes 169 Shafir, Michael 339 Shamir, Yitzhak 357 Sigismund de Ungaria 42 Sihanouk 357 Sima, Horia 238-240, 271 Simeon 21 Simion 45 Simmons, Thomas 365 Siniavski, Daniel 304 Slăniceanu 114 Smuts, Jan 177 Sobieski 50 Sokoloff, George
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Fiziolog au fost inserate în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În artele plastice sunt prezente nu doar animale cu funcție simbolică, ci și scene inspirate din narațiunile Fiziologului. Într-una din primele copii păstrate (cea a ieromonahului Serafim de la Bistrița, îndată după 1700), istorisirile despre animale sunt puse sub semnul apostolului Luca, patronul pictorilor, așezare grăitoare pentru această carte legată deopotrivă de arta cuvântului scris sau rostit și de artele figurative. În manuscrisul considerat cel mai vechi, cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
mai vechi manuscris păstrat, cel al lui Costea Dascălul (editat de Margareta D. Mociorniță și republicat cu un studiu introductiv de V. Guruianu), se păstrează texte cu o foarte mică audiență în limba română. Cealaltă formă, cea din manuscrisul lui Serafim de la Bistrița (editată de Cătălina Velculescu), se regăsește însă (uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
sau Orheiului. Chiar Vasile Stati lua atitudine împotriva activității primarului Chișinăului la acea vreme (2003), pentru concesiile făcute istoriei românești în administrarea orașului, prilej cu care ponegrește încă odată trecutul poporului român, în vechea tradiție a demonizării vecinului de peste Prut. Serafim Urechean era acuzat că dorește chiar „românizarea” Chișinăului, prin atribuirea de nume „românești” străzilor, piețelor și liceelor din capitala Republicii Moldova, după cum ar fi sfătuit Nicolae Iorga și „ortacii săi românomari” cu un secol în urmă. Prin aceasta Serafim Urechean urmărește
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de peste Prut. Serafim Urechean era acuzat că dorește chiar „românizarea” Chișinăului, prin atribuirea de nume „românești” străzilor, piețelor și liceelor din capitala Republicii Moldova, după cum ar fi sfătuit Nicolae Iorga și „ortacii săi românomari” cu un secol în urmă. Prin aceasta Serafim Urechean urmărește scopul „de a șterge din memoria poporului moldovenesc, trecutul său, de a fura moștenirea culturală a norodului moldovenesc, declarând-o românească”. Critică pe primarul Chișinăului „numit de Mircea Snegur”, și pentru generozitatea cu care a tratat „Uniunea românească
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Brumaru "elemente balcanice, concretizate în intenții picturale, în cantitatea de natură moartă în care vibrează o lumină ca o muzică, ce dă extaze. Numai de n-ar ajunge la manieră: "Melcul cel mic cu muget lin/ Iubea în taină-un serafim/ Și bea buton după buton/ De bulion cu-n gentilom." Tudor George "Legenda cerbului", E. S. P. L. A., 1957; "Veverița de foc", Editura Tineretului, 1967; "Balade", E. P. L., 1967; "Copacul descătușat", Editura Tineretului, 1968; "Balade", 1969; "Balade singaporene", Editura Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
timpul, așadar să se proiecteze în infinit: "O, Reparata, dă-ne nouă/ Lumina celor trei calzi sâni/ Și nu ne duce în ispită/ Cu ei, ci poartă-ne sublim/ Ca-ntr-o caleașcă infinită/ Spre-un cer ținut de-un serafim" (Rugăciune). Chiar și reprezentanta așa-zicând genuină a feminității care apare în lumea poetică brumariană este metamorfozată, când nu metamorfozează ea însăși spațiul în care apare, contaminându-l cu o senzualitate ațâțătoare. S-a observat că în opera lirică a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
secret), conjugarea contrariilor într-o simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte septastihuri pentru bibliotecile fântâni), dar și, de ce nu, cel mai bun teren de exercitare a dreptului de a sfida normalitatea existențială ("Jupuiam lacrimi de serafimi. Eram încet ca un amurg, brutal ca o platoșă, tandru ca o catapeteasmă aprinsă de rouă, rece precum galaxiile, impunător ca un turn, absurd ca o rugăciune" The Joy of Grief). Drept urmare, singurul zeu fix căruia poetul nu încetează să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate, este cel care îi mijlocește omului scrisul, ca acces altfel barat la realitatea suprapământeană, atât de îmbătătoare... În orice caz
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau 586 î.C.; după aceea nu a mai fost reconstruită. Tradiția biblică relatează că arca era împodobită cu heruvimi, creaturi hibride umano-animale înaripate, și e posibil ca atunci când Isaia (Is 6) a avut viziunea sa (care vorbește însă de serafimi, un fel de șerpi cu aripi) să se fi aflat în apropierea arcei Locului preasfânt. Nu e deloc clar ce funcțiuni avea arca: în primul rând, e înfățișată ca tron al nevăzutului Yhwh (Ps 24,7-10 ar putea face aluzie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Gvozdenovici). Repere bibliografice: Radu Săplăcan, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, TR, 1978, 15; M.N. Rusu, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, AFT, 1978, 4; Nicolae Manolescu, Analize și sinteze, RL, 1978, 28; Nicolae Ciobanu, Dincolo de himera sintezei critice, LCF, 1978, 32; Serafim Duicu, Din nou tentația sintezei, VTRA, 1978, 9; Cornel Ungureanu, Lucian Alexiu, „Ideografii lirice contemporane”, O, 1978, 10; Moraru, Semnele, 20-21; Piru, Debuturi, 71-74; Grigurcu, Între critici, 314-321; Ulici, Prima verba, III, 233-234; Țeposu, Istoria, 197-198; Gheorghe Mocuța, Contemplarea activă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
Ivașcu, București, 1966, 128-133, 187-207; Ivașcu, Ist. lit., I, 312-316, 590-591; Cornea, Originile, 475-476; Maria Protase, Petru Maior - un ctitor de conștiințe, București, 1973; I. Dumitriu-Snagov, Românii în arhivele Romei, București, 1973, passim; Macrea, Contribuții, 31-47; Dicț. lit. 1900, 535-538; Serafim Duicu, Pe urmele lui Petru Maior, București, 1990; Mazilu, Vocația, 131-139; Dicț. esențial, 474-477. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
du în iadul tău, până în ziua cea mare gătită judecății. Teme-te de Dumnezeu, Cel ce șade pe heruvimi și caută spre adâncuri; de Care se cutremură îngerii, arhanghelii, scaunele, domniile, începătoriile, stăpâniile, puterile, heruvimii cei cu ochi mulți și serafimii cei cu câte șase aripi; de Care se cutremură cerul, pământul, marea și toate câte sunt în ea. Ieși și te depărtează de la cel însemnat, noul ales ostaș al lui Hristos, Dumnezeul nostru. Că te jur cu numele Aceluia Care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ocrotire. Sf. Ioan Gură de Aur spune că suntem înfiați după har, pentru că el este Sfânt, Atotsfânt și mai Sfânt decât toți sfinții. Dumnezeu are propria Sa slavă, plină de toată măreția și care rămâne în veci neschimbată. De aceea, serafimii îl preaslăvesc pe Dumnezeu, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot.” Sf. Ioan Cassian spune că prin această chemare ne străduim pentru bucuria care ne vine din slava Tatălui nostru și nu a oamenilor. Prin cuvintele „sfințească-se numele Tău”, am
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și întărire spirituală a ființei noastre, dar și de însănătoșire și întărire a coeziunii sociale într-un plan mai profund. Cel ce se roagă îi poartă pe ceilalți în inima lui, iar ei simt aceasta și vin spre el. Sf. Serafim de Sarov a spus: „împacă-te cu Dumnezeu și mulți oameni vor veni să se împace cu tine”. Rugăciunea lui Marcu Monahul întru tot puternică și de viață făcătoare și începătoare de lumină Preasfântă Treime, Care, pentru bunătate, toată făptura
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
1971, 12; Nicolae Balotă, Marin Bucur, „La apa Vavilonului”, RL, 1971, 33; Nae Antonescu, Marin Bucur, „La apa Vavilonului”, ST, 1971, 16; Șerban Cioculescu, Un bilanț generos, RL, 1973, 21; Al. Dobrescu, Marin Bucur, „Istoriografia literară românească”, CL, 1973, 13; Serafim Duicu, Marin Bucur, „Istoriografia literară românească”, VTRA, 1973, 8; Liviu Grăsoiu, Marin Bucur, „Istoriografia literară românească”, O, 1973, 30; E. S., Marin Bucur, „Istoriografia românească”, „Neue Literatur”, 1974, 1; Ovidiu Papadima, Caietele „Mihai Eminescu”, SPM, 1975, 213; Zaciu, Alte lecturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
Domnul din rai l-a gonit. ăă - Du-te Adame de la mine Dacă te-ai lipsit de-ast bine În lumea nevoilor Munca ostenelilor. >> ăă - Raiule grădină dulce Nu mă-ndur-a-mași duce De această odihnă dulce De mirosul florilor Și de Serafimilor Îngerii vin-n zbor cîntînd Și pe Dumnezeu mărind. Slavă sus lui Dumnezeu Pe pămînt pace să fie Tuturor cu bucurie. - >> ,, Și de-acum pînă-n vecie Mila Domnului să fie. ” -// În seara de-astă seară ,, În seara de-astă seară
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
10; Eugen Simion, Iulian Negrilă, ST, 1985, 3; G. I. Tohăneanu, Iulian Negrilă, O, 1986, 16; Al. Ruja, „Însemnări despre scriitori”, O, 1987, 48; Ion Lungu, „Însemnări despre scriitori”, T, 1988, 1; Ion Buzași, „Însemnări despre scriitori”, ST, 1988, 4; Serafim Duicu, Din istoria presei românești, RL, 1988, 23; Vasile Popeangă, Prezențe scriitoricești în Transilvania, R, 1988, 9; Ion Buzași, „Însemnele natale”, TR, 1989, 37; Ion Buzași, „Dor albastru”, TR, 1992, 9; Al. Piru, Iulian Negrilă, „Curierul Aradului”, 1994, 145; Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
de tristețea senin-mioritică a lupului de jertfă. Este și coautor al unei cărți de reconstituire documentar-romanțată, Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (1987). SCRIERI: Stâlpul de foc, Chișinău, 1988; Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (în colaborare cu Serafim Saka), Chișinău, 1988; Somn de lup, Chișinău, 1990; Moartea lui Zenon, Iași, 1994; Dimineața marelui oraș, Chișinău, 2003; Grecia imaginară, Chișinău, 2003; Orfeu și singurătatea, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Val Condurache, De la Nistru pân-la Tisa, RL, 1991, 26; Eugen Simion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
-ntrec care de care parcă să-nvingă ori să moară-n luptă. În van trimite-un gând de pace un miros blând de iasomie Și flutură-n deșert în aer, ca un steag alb, o nalbă ruptă. Dăm și de serafimul mallarmean în chipul îngerului spunând o baladă: Sunt seri când murmurul furtunei e-așa de blând încît ai spune Că s-a ascuns în umbr-un înger și povestește o baladă. Pe-astfel de seri, fără de voie, pe mână fruntea-mi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Francisc, soldatul lui Cristos, au apărut patru semne ale cuielor drept mărturie a victoriei perfecte în lupta împotriva lumii, a victoriei în imitarea regelui său Isus Cristos. Într-adevăr, este scris în Legenda sa că, după vederea în extaz a Serafimului răstignit, «au început să-i apară în mâinile și în picioarele sale semnele cuielor». B) Patima Sfântului Verecundo Această «patimă», scrisă de un călugăr benedictin anonim, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, este foarte importantă pentru că citează
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
răspuns plângând: «Acești ochi ai mei de păcătos le-au văzut, și aceste mâini ale mele de păcătos le-au atins». 92. Și fratele Leon, însoțitor al Sfântului Francisc, i-a spus fratelui Petru, ministru provincial de Anglia, că apariția Serafimului avusese loc în timp ce Sfântul Francisc era răpit în contemplație și fusese mult mai evidentă decât modul în care s-a scris în opera ce relatează viața sa, iar multe lucruri i-au fost revelate în acea apariție, pe care el
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
deja despre acest lucru în alte locuri, nu mă opresc asupra acestui aspect aici (p. 281-282). Vizita la Verna 11. Schitul de la Verna se află în Toscana, în partea muntoasă a diecezei de Arezzo. Aici, Fericitul Francisc a avut viziunea serafimului care i-a imprimat stigmatele asemenea Domnului nostru Isus Cristos. Am trecut altă dată prin acel loc, pe când mă întorceam de la Assisi, unde fusesem în pelerinaj. Am observat că acolo sus, atunci când frații sărbătoresc comemorarea Sfântului Francisc, recită întotdeauna, la
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Assisi, unde fusesem în pelerinaj. Am observat că acolo sus, atunci când frații sărbătoresc comemorarea Sfântului Francisc, recită întotdeauna, la rugăciunea de dimineață, antifonul O martyr desiderio și, la vespere, antifonul Caelorum candor, datorită faptului că în ele se amintește apariția serafimului. Iar frații îngenunchează mereu, la începutul și sfârșitul acestor două antifoane (p. 808-809). Canonizarea 12. În anul 1228, la 16 iulie, papa Grigore l-a înscris în cartea sfinților și l-a canonizat pe Fericitul Francisc. Același papă a canonizat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
momentele „de vrajă” ale naturii: furtunile astrale, viforele, urletul mării, zvîcnirile scoarței terestre, flăcările rotitoare etc. Acestei imaginații stimulate de „urgiile” firii Îi corespunde și un apetit spațial: „locul de groază”, peisajul accidentat, devastat de forțele oculte ale universului, În Serafimul și Heruvimul, dar și În alte poeme demonstrative și vizionariste, Heliade a dat cea mai clară sugestie a plăcerii lui, dacă nu de a trăi, În orice caz de a contempla un univers În stare de ebuliție: „CÎnd viforul se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]