2,780 matches
-
a da curs celor spuse, i-a silit pe țăranii din satul învecinat bisericii să-l batjocorească pe Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat să se răzbune, nenorociților ălora a început să le fie milă de el, ba chiar să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Unde e scaunul? Dușmanul său nu s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-am pus între cei doi, încercând să-l potolesc pe Fortunato. - Părinte, este un om în vârstă, și, pe deasupra, și sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tocmai o pregăteau. Am stat la Anafesto trei săptămâni, așteptând să se completeze încărcătura și vremea să fie prielnică ridicării ancorei. A fost o gazdă generoasă, în ciuda numeroaselor treburi pe care le avea. Familia sa impresionantă, zece copiii și opt servitori, supravegheată cu severitate de soția lui, Augusta, m-a tratat ca pe un prieten. Auzindu-se-n jur de înțelegerea încheiată, cei care la sosirea mea mă priviseră chiorâș au început să-mi surâdă și să-mi vorbească cu simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a trezit brusc din acea tulburare odată ajunși unde aveam treabă, căci altfel aș fi tot continuat să merg cu capul în pământ și cu răsuflarea tăiată. A bătut cu ciocănelul la o frumoasă poartă din lemn de cedru. Servitorul care a deschis s-a uitat la noi, așa cum obișnuiam eu să mă uit la păstorii și muntenii care veneau cu treburi la cancelaria ducală din Cividale: cu un amestec de neîncredere și dispreț. Ne-a lăsat să așteptăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cină, și el și-a reluat lectura. Casa lui Giuliano avea mai mult de douăzeci de camere, toate pe un singur etaj: noi am fost cazați în dreapta salonului, cu fața spre livadă și în spatele tricliniului. L-am întrebat pe un servitor dacă puteam face o baie și, punându-i în mână ultima monedă de argint care-mi rămăsese, i-am spus că aveam nevoie de cineva care să caute un evreu cu o casă de schimb. Eram cufundat în apa încropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mult timp. Eu stăteam nemișcat în mijlocul corului, mascându-mi rușinea cu un surâs sfidător pe buze. Flaviano a făcut un gest de dezgust, exclamând: - Să-i dăm fanfaronului ce i se cuvine! Am fost împresurat de un grup de figuranți, servitorii care trebuiau să mă ciomăgească, având în mână bâte făcute din cârpe, toate false, cu excepția uneia. Mi-am dat seama imediat după durerea pe care am simțit-o în urma loviturii încasate la umăr. L-am ghicit pe servitorul care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de figuranți, servitorii care trebuiau să mă ciomăgească, având în mână bâte făcute din cârpe, toate false, cu excepția uneia. Mi-am dat seama imediat după durerea pe care am simțit-o în urma loviturii încasate la umăr. L-am ghicit pe servitorul care o mânuia și am căutat pe cât mi-a fost cu putință să evit loviturile. Dar, din păcate, nu toate, încât nu mi-a fost deloc ușor. Toată lumea râdea și doar un gest al lui Heraclie a venit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întregime de aur, încrustat cu pietre prețioase și flancat de doi lei din același metal prețios. Înăuntru erau doar gărzile neclintite ca niște statui și slujitorii însărcinați cu curățenia. Giuliano ne-a spus să așteptăm și, în scurt timp, un servitor a venit să ne ia. Grădini cu fântâni de marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin. Am fost de față la un joc straniu. Împăratul, fiii lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de instrumente, se descurcau, dar în fața unei boli care nu se lăsa cu sângerări și cu secreții de puroi nu știau decât să bată câmpii. Regele m-a asigurat că nu era vorba despre otravă. Mâncărurile lui erau gustate înainte de servitori, și nici unul din ei nu se simțise vreodată rău. M-am dus la marele referendar, cel care primea de la rege poruncile pentru cancelarie, și i-am spus că voiam să-mi văd fiul. Ansoald și-a stăpânit cu greu bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
punem hățurile pe ei și să-i trimitem pe-amândoi să se răcorească într-o mănăstire din munți. Ni i-a adus înapoi abatele după câteva săptămâni, disperat din pricina plângerilor multor părinți, din fericire toți din pătura țăranilor și a servitorilor, pe care i-am putut liniști cu ceva argint. A trebuit atunci să-i despărțim. Rodoald, care a început, deși nu-i venise vremea, să se pregătească pentru meșteșugul armelor, a fost încredințat severului și neîndurătorului duce de Trento. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
alăturat arhidiaconul Pompeianus, oficialul cancelariei papale care-i ținea locul cardinalului Adeodato, imobilizat de o gleznă scrântită și pe care l-am întâlnit la sosirea în palatul papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca mine, se simțea jenat de felul în care era silit să se prezinte. Sub tonsură, fața i se sfârșea printr-o lungă bărbie ascuțită, pe care barba i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la Roma părea că vara n-avea nicio grabă. Adeodato a spus că a doua zi Onoriu urma să mă primească în bazilica San Pietro. I-am întins scrisorile de acreditare, care i-au fost transmise imediat lui Pompeianus. Niște servitori ne-au condus la locuințele noastre, și am aflat cu iritare că toată lumea avea la dispoziție o singură baie, cu o căldărușă și o cadă de piatră. La cină ni s-a adus ceva frugal și fără gust și vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ni s-a adus ceva frugal și fără gust și vin botezat cu multă apă. „Asta servește și papa“ a precizat clericul care ne aducea la masă, observându-ne dezamăgirea. Din fericire, cardinalul Adeodato ne-a venit în ajutor. Un servitor de-al său ne-a adus niște curci fragede rumenite, vin proaspăt și dulce de culoarea aurului și un petic de papirus pe care scria: „Stiliano, bunica mea era longobardă și nu prea agrea sobrietatea sfinților părinți. Cred că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de folos uneltirilor sale, și o urăște pe Gaila. Folosește o substanță care se găsește în piatra muntelui Amiata, o substanță alburie din care se extrage argintul viu. Îi este pus în unguentele cu care regele este masat după baie. Servitorul care face aceste masaje nu știe nimic. Cel care-l amestecă în ulei este sclavul Annio de la curte. Dacă otrăvirea nu este întreruptă, în curând n-o să mai poată urina, după care va înnebuni și își va da duhul. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de falsa lor sfințenie. VI Am alergat spre Rotari așa mânjit de sânge cum eram. Văzându-mă în ce hal arătam, a sărit din pat și, pentru o clipă, i s-a făcut frică de mine. L-am apucat pe servitorul care tocmai îi făcea un masaj după ce-l frecase cu un unguent parfumat și l-am trântit la pământ, dislocându-i un umăr. Abia când m-am apucat să îndepărtez de pe el uleiul letal, frecându-l cu cearșaf, Rotari s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era mai mult decât firesc, căci în noaptea aceea ar fi putut chiar să mă ucidă și să plângă apoi pe mormântul meu tot restul vieții. Două zile n-am mai ieșit din casă, interesându-mă de sănătatea Gailei prin intermediul servitorilor. A treia zi însă ea a trimis o slujitoare care mi-a spus: - Doamna m-a trimis să-ți spun că a terminat florile. Așa numea ea ierburile care îi erau pregătite ca să le bea ca pe o licoare, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe motiv că, pentru a câta oară, deflorase o fată; s-a trezit tremurând, leoarcă de sudoare, cu pumnalul la o palmă de pieptul lui Rodoald. Ne-am străduit să păstrăm cât am putut secretul asupra stării lui, dar bârfele servitorilor au făcut înconjurul Paviei, după care s-au răspândit în tot regatul. Când a zăcut la pat, situație care a durat toată luna mai a anului 652, am guvernat regatul din spatele fiului său, care, datorită iscusinței militare și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
afară, protejat, tutelat, apărat. Președintele Îl refuzase. Unde trebuie să vă ducem, onorabile? Întrebă din nou Antonio, când i se păru că așteptaseră destul. Uneori Îi părea că Fioravanti Îi considera pe el și pe ceilalți agenți de escortă niște servitori. Spera Încă, totuși, că va veni și ziua În care avea să Înțeleagă care era diferența dintre un păduchios de bodyguard mercenar și un pluridecorat agent al Siguranței Publice. Cel mai bun agent din Comisariatul Appio, iubit de Întreg cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
l-a chemat pe Pampu. Nu i se părea nici schimbat, nici primejdios. Stătea în fața lui, cu aceeași față ascultătoare și pregătită să se bucure de bucuria interlocutorului. Avea părul puțin umezit și dat cu grijă după urechi, ca un servitor respectuos, care trecuse pe lângă butoiul cel mare de la streașina casei și își netezise în grabă freza ca să intre primenit la stăpân. - Ce-ai pățit, Pampule, ce te-a mușcat de gât? Ia, vino încoace să te văd mai bine. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în fața bisericii, la hora rituală de Paște. Dar cea mai frumoasă amintire din acea zi a rămas momentul în care și-a primit hainele cele noi. Spătarul dădea în fiecare an, de Paște, câte un rând de haine pentru fiecare servitor. Pampu primise opinci frumoase, cu nojițe din piele vopsită, care veneau bine pe ciorapii noi de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de mândrie venit din rărunchii lui Pampu și totodată se simțea adăpostit de toate relele. Era mândru, puternic și dorea din tot sufletul să se arate lumii. În ziua de Paște a stat la masa mare din curte, cu toți servitorii. A mâncat friptură de miel și ouă roșii, a băut o cană de vin și a cântat în rând cu toată lumea Dă-ne, Doamne, viață multă/ Și să-avem ce pune-n burtă. Vătaful a venit la el și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
totodată. În zorii zilei adormise dezamăgită, cuprinsă de un val de nemulțumire și de revoltă. De fapt, sperase ca el să vină, să-și țină promisiunea. În Vinerea Paștelui, nici nu mai ieșise din casă. Toată după-amiaza ordonase hainele pentru servitori. Mai cu seamă pe ale lui Pampu. Până la urmă, îi pusese și ciorapi, dar el nici nu observase, nu-i spusese nici o vorbă, nu trecuse nici măcar pe la fereastra camerei ei. Sâmbătă coborâse la bucătărie și îl zărise doar de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i aducă flori sau fructe ori cine știe ce lucrușor uitat de ea prin gradină, iar acum îi era frică, îi era jenă, îi era de-a dreptul imposibil să-l mai cheme, ca și când n-ar mai fi fost același om ascultător: servitorul ei. De Sfântul Gheorghe, când Ghighina împlinea 17 ani, Gongea s-a ținut de cuvânt. Cu două-trei zile înainte, a sculat toată curtea în picioare să pregătească lada cu haine, coșurile cu mâncare, să curețe și să aranjeze caii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu vorbești cu el. - De ce? - Cine știe.... să nu se întâmple vreo catastrofă. Mai bine să-mi spui. În ziua de Sfântul Gheorghe, au început să apară trăsurile din Târgoviște, cu fete și băieți, însoțiți de părinții lor sau de servitori. Ghighina s-a pregătit toată ziua, aproape ca nici n-a mai ieșit din cameră, ci a spionat pe geam grădina și poarta pe care intrau trăsurile. Și-a aranjat încă o dată părul, și-a desenat ochii cu cărbune, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și evenimentele din ce în ce mai numeroase o încântaseră pe fată, spătarul prelungise șederea. Tot anturajul devenise brusc mulțumit chiar de a doua zi, când apăruse prințul Mihnea, cu trei trăsuri mari, însoțit de două femei tinere și de un echipaj numeros de servitori. Nu avea drept de moștenire domnească, dar îi plăcea să i se spună prinț. Mihnea era omul de încredere al domnitorului și se spunea că ar fi avut sângele Drăculeștilor: era copil făcut la bătrânețe de Dracul cel Bătrân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]