1,822 matches
-
noastră de a gândi. — Sau, adăugă Beth, ar putea să Întrerupă pur și simplu funcționarea sistemului circulator. Să ne oprească bătăile inimii. — Ar putea produce o vibrație sonoră care să intre În rezonanță cu sistemul nostru osos și să ne sfărâme oasele, spuse Harry, zâmbind către ceilalți. Eu aș prefera varianta asta. — Inteligent, spuse Beth. Dar, ca de obicei, ne gândim numai la noi. Ființa asta s-ar putea să nu ne facă nimic rău În mod direct. Aha, făcu Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e el, întreg și adevărat. Doar noi, închiși în lumi artificiale, ostrețe inundate de voluptate, chinuindu-ne cu exotisme ca instrumente de tortură, îndrăznim să pretindem un adevăr precum Galilei un punct de sprijin. Întindem brațele cu degetele rășchiate și sfărîmăm între ele meduze. Gelatina lor însă, nu poate opri nici o alunecare spre melancolie. Murdar, domnule V.! Da. M-am murdărit de gînduri abia ieșit din Elada copilăriei mele și-ncet, încet, moartea, esența feminină, mi-a diluat spaima cu lacrimi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și aș vrea să zbor convins că n-ar fi greu, dacă aș întinde mîinile deasupra aerului. Beau. Lîngă mine, de mii de ani, urmîndu-mi gestul, beau miliarde. Iată, sclavul se prinde în vîrtejul unei hore barbare și lanțurile sale sfărîmă totul în jur: devine liber și stăpîn într-un hohot ca de sfîrșit de lume. Drogul adoarme cenzura și abolește grija căci toate sînt vesele și la îndemînă de nu-ți mai e rușine că ești om și-ți lepezi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
brusc între mine, V. din spital și eu, scriitorul V. Trupul din pat se zvîrcolește a nu știu cîta oară. Cu toții urmăresc efectul distrugător al vaccinului. Ciudat cum timpul e același. Primesc o lovitură cruntă din partea Elenei. Purtarea ei mă sfărîmă, mă înjosește. E numai desconsiderare și mă simt unealtă. Primesc șocul acolo unde orice om, oricît de tare, s-ar clătina. În poligonul de sprijin pe care ne adăpostim pentru a ne odihni de lupta cu lumea și a ne
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
uni decît prin acestea. Mirajul lor corupe chiar și îngeri. Iată, pămîntul se umple de uriași pe care doar imensitatea apei îl îneacă. Pe puntea unei corăbii privesc femeia. Îmbătrînim. Turnurile pe care cu îndîrjire le-am ridicat s-au sfărîmat acum, unele chiar pe picioare, ca arborii care mor. Se vede că, în cimentul cu care am unit pietrele, lipsea harul. Privesc și simt căderea. Nostalgia. Puțin, mă mir căci, lumea și-a schimbat fața și și-a pierdut strălucirea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta infima sete bătând în cetăți sfărâmate de lanțul ușilor deschise spre stelele unde-mi alin existența ce îți atrofiază-n despărțiri tot ce rămâne-n regii de ceruri. Numai atunci culorile îndreptate spre veacuri se vor logodi în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
veacuri, îți va vorbi de mine, Ca un destin de flăcări în durere, O viață tristă și haină, Pe un han de vise efemere. Un cer de stele îmi veghează în tăceri Mai plânge-n mine gândul de iubire, Am sfărîmat și zidul de dureri Și duhuri părăsite și haine, Destinul m-a lovit în dimineți Cu brațele înflorite a zăpadă, Umbra bătrână a albului meu nud, Ca pe-un veșmân stelar să te revadă. Ai devenit o taină efemeră, Blestem
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de la Religie că păgânii se închinau la idoli și cum pe Muntele Athos viețuiau păgânii, muntele era împânzit de idoli. În acel timp s-a întâmplat o minune. Toți idolii ridicați de păgâni pe munte s-au prăbușit cu fața la pământ, sfărâmându-se în sute și mii de bucăți. A rămas întreg doar unul, cel din vârful Athon, pe nume Apolon. Acest idol a răcnit puternic, să fie auzit pe tot muntele, strigând la oameni - bărbați, femei, tineri și bătrâni - să alerge
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în cuvinte că este „Maica Marelui Împărat și adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos!” După ce a zis aceste cuvinte, idolul Apolon a căzut de pe vârful muntelui și s-a prăbușit împreună cu diavolul care locuia în el. În cădere se spune că a sfărâmat întreaga coamă a muntelui până s-a prăbușit în adâncurile mării... Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta Fecioara Maria pe corabie. Acolo au întâmpinat-o cu mic cu mare și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
le efectuezi Într-o altă țară, de pildă Germania. Dorința mea viscerală de ordine explică alegerea, o simți zbîrnîind Încă de la aeroport, ordinea, toate ceasurile arată aceeași oră, cotidianul carnivor mărunt, care te macină În țara lui Menumorut, este distrus, sfărîmat cu precizie, simți că te invadează liniștea și pădurile perfect tăiate-n decor. O explică, poate, și pe-a lui Caragiale, această ființă solară, ultimul om la care te-ai fi putut aștepta să aleagă Berlinul, de ce nu Italia, Portugalia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ploua. Un film care leșină cam pe la mijloc și te umple de amoc În ciuda performanțelor actoricești ale celor doi. Oarecum asemănător este Deathtrap, istorie cu Michael Caine și Cristopher Reeve, tot doi Îndrăgostiți, un cuplu de dramaturgi ușor homosexuali care sfărîmă totul, inclusiv răbdarea pacientului heterosexual privitor, după ce-o omoară pe nevasta altminteri destul de urîțică a lui Caine, ca să-i ia moștenirea. Intrigi, Agatha Christie, povestiri cu final neașteptat, mare deziluzie. Și-i făcut tot de Sidney Lumet, ce pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că s-a și ajuns, Deplini Încrezători În destinul țării / Și În izbînda bravului popor, cînd din capul fiecărui cetățean se va răspîndi un plăcut zgomot de atelier de tîmplărie sau În fruntea Partidului fi-va reales de moară olandeză, sfărîmÎnd cu spor ultimele resturi ale cuvintelor cîndva vii, Cale, comunistă lege, calea Marilor Congrese, și cu asta procesul istoric e Încheiat, Și munca voastră e rotundă ca o pîine, rod bogat, de pe Întreg cuprinsul patriei Înălțîndu-se dangătul clopotelor de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
preluate apoi de toate posturile de televiziune, de ne cad capetele pe covor direct din Sony-ul plat cu diagonala mare. În Evul Mediu nu era plasmă, cetățenii se duceau În piață pentru spectacol, pe urmă povesteau nepoților cum s-a sfărîmat vertebra cervicală pînă la mărul lui Adam, În varianta antică nici nu se mai povestea, deoarece În amfiteatre intra Întregul oraș ca să se distreze privind cum sunt mîncați de vii oamenii de lei. Încă nu se inventase țeapa, nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe stă agățată de gâtul pământului ca o eșarfă diafană de borangic, fluturând ușor în palmele vântului răcoros... Uneori, stropită cu șoaptele ploilor care se sfărâmă de scoarța copacilor leganați în geamăt, adoarme zâmbind. Atunci, îmi atârn privirile de surâsul ei, ating cu inima curcubeul și aștept ziua promisă din eternitate.
Zarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83289_a_84614]
-
a avut răbdare să se încheie procesul, într-o zi și-a adus niște rochii, în alta o valiză cu mărunțișuri de prost gust, pe care a început să le înșiruie lângă vazele și paharele de cristal. Glasul ei ascuțit sfărâma liniștea veche a pereților înveșmântați în cărți în toate limbile, umbla de colo-colo pășind apăsat, numai aici, în camera ei tapisată cu flori palide, galbene, n-a intrat niciodată și n-are curajul să intre, ba chiar trece foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o dezlănțuire colcăitoare și nesigură ca o beție, dar mult prea pământească, din care se nasc valuri-valuri hățișuri mlădioase, la fel de vuitoare, în care se pierde și care îl atrag și-i atrag mintea. Toate continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
poate de regretabil, domnule. A fost pe de-a-ntregul vina mea. Când l-am scos la plimbarea de sănătate de după-amiază - dintr-o neiertătoare neglijență - am scăpat scaunul de sub control și s-a prăvălit pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o glumă. — E-n regulă, Pyles, rosti el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între degetul arătător și cel mare. Stătuse În fața ferestrei mai bine de o oră. Era marți - văzuse cînd sosise bărbatul cîrn cu un braț schilod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era sigur că-și va aminti drumul. Mintea i se Încețoșa sau i se golea cu totul - Încercă să se concentreze, dar era de parcă avea ochii legați, Își Întindea piciorul și pipăia pămîntul moale pe care Îl simțea cum se sfărîmă... Acum chiar intră În panică. Deschise ochii și se uită la mîinile, pentru că auzise, odată, un doctor spunînd că privitul mîinilor atunci cînd ți-este frică te ajută să te calmezi. Dar el devenise mai conștient de sine - mîinile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ea? Trebuie să ai Încredere În celălalt, la urma urmelor; și poate că el avea dreptate, era mai simplu să ai Încredere În străini... Așa că nu mai adăugă nimic. Întinse mîna spre una dintre prăjituri și Începu s-o sfărîme. Apoi Își Întoarse capul din nou și privi strada. Se uita, așa, nepăsătoare, acum - n-o mai căuta pe Kay, fiind totuși sigură În adîncul inimii că avusese o dată șansa și o ratase. Și chiar Înainte ca privirea să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Aterizează o bombă incendiară pe un acoperiș - poate arde totul destul de precis, de la un etaj la altul; stai În subsol și te uiți la cer... Distrugerile de genul ăsta sînt mult mai mizerabile decît Într-o casă care a fost sfărîmată total - acestea ar fi ca o viață năpădită de cancer. — E Înspăimîntător? Întrebă Helen, captivată de descrierea Juliei. Cred că pe mine m-ar Înspăimînta. — Și pe mine mă sperie puțin. Apoi, poate ai șansa de a mai găsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ciocanele la o parte și fixară frînghiile de o secțiune turtită de zid, și Începură să tragă. Peretele fu ridicat, și rămase suspendat Într-un mod ciudat o secundă, apoi frînghiile Îl traseră Înapoi și acesta se prăbuși și se sfărîmă, emanînd un alt nor de praf. În peticul proaspăt eliberat apăru mai mult moloz și o Îngrămădeală de țevi răsucite; dar un om se repezi spre țevi, luă o cărămidă, și bătu de cîteva ori În plumb. Își ridică mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a lui Origen, Tertullian sau alții ca aceștia, cărora le revine un mare merit, se creau astfel premisele învățăturii creștine". (A. Rosmini, Cele cinci plăgi, p. 37) Din momentul în care această comunitate de viață și de doctrină a fost sfărîmată în bucăți, prin feudalizarea clerului 40, a prevalat, în domeniul instruirii ecleziastice, întrebuințarea unor compendii și Summae, care au inaugurat era scolasticii; învățătura vechilor episcopi a cedat locul expunerii științifice a doctrinei creștine. Scolastica, în pofida tuturor meritelor sale, a privat
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
chip Sfîntul Părinte suferă fiindcă "printre rînduielile pămîntești nu poate să propovăduiască nici cu mintea, nici cu vocea, minunile Domnului" și oprimat în acea demnitate de tumultul lucrurilor lumești a devenit unul dintre aceia despre care stă scris: s-a sfărîmat temelia celor ce fuseseră înălțate (Ps. LXII)"66. 32. Dar așa, divina Providență, pe care nu o înșeală niciodată întîmplarea, obține ceea ce vrea, pătrunderea Religiei lui Cristos în societate sau, mai degrabă, creează o societate nouă, creștină. Religia lui Cristos
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
o predicare neobosită și curajoasă, în adevăr înfăptuită de inima apostolică a multor Pontifi care au urmat și care dădeau impresia că același Pontif ar fi fost nemuritor în toți aceștia, după cum și pontificatul era unic, așa încît a putut sfărîma prejudecățile, a putut stăpîni patimile și a făcut să pătrundă pînă și în inima suveranilor forța lentă a rațiunii, aducîndu-i la Cristos, în cele din urmă, cum s-a întîmplat cînd s-a renunțat solemn la uzurpări în anul 1122
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]