11,335 matches
-
ca să nu se întâlnească cu fosta soție: va începe să joace biliard, sau își va completa buletinul de pronosport? Într-o existență ca a mea nu se pot face pronosticuri: nu știu niciodată ce mi se poate întâmpla în următorul sfert de oră, nu-mi pot imagina o viață construită din alternative minore bine circumscrise, pe care se pot pune pariuri: albă sau neagră. Nu știu, spun în șoaptă. Ce nu știi? mă întreabă ea E un gând pe care aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deja în acea parte a orașului cu alte treburi. Ai insistat, spunând că nu ai simț practic, că te temi să nu te pierzi în labirinturile Universității; nu ar fi mai bine să vă-ntâlniți la o cafenea, cu un sfert de oră mai devreme? Nici asta nu i-a convenit: aveați să vă vedeți direct acolo, la „Limbile botno-ugrice“, toți știu unde e, e suficient să întrebi pe cineva. Ai înțeles, în fine, că Ludmilei, cu tot aerul ei delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
numaidecât! exclamă profesorul, și într-o clipă se scutură de negura ipohondriei și se luminează la față, ca un bec electric. - E vorba fără-ndoială de Ițindu-se de pe coasta abruptă, unicul roman de unul dintre poeții cimerieni proeminenți ai primului sfert de secol, Ukko Ahti... Iată-l! Și, cu un salt de pește urcând contra curentului, se-ndreaptă spre un punct precis de pe un raft, înșfacă un volum subțire, legat în verde, îl scutură de praf. Nu a fost tradus niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un anume rol, ajutându-mă să-mi depășesc nesiguranța: pentru prima dată de când sunt la Petkwo, ceva era fixat dinainte, de la care nu puteam să mă sustrag. Din cauza asta, oricum s-ar fi desfășurat conversația noastră, la douăsprezece fără un sfert aveam să spun: „Ah, era să uit, trebuie să mă grăbesc spre observator, căci e ora preluării datelor.“ Și mi-aș fi luat rămas-bun, poate ușurat, dar oricum cu certitudinea de a nu putea face altfel. Cred că am intuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în ultimul moment. Probleme mai delicate comportă relația extraconjugală pe care o întrețin cu o doamnă divorțată, de douăzeci și nouă de ani, pe nume Lorna, dedicându-i două și uneori chiar trei întâlniri săptămânale de două ore și trei sferturi. Pentru a o ocroti pe Lorna nu trebuia decât să fac imposibilă localizarea ei, iar sistemul la care am recurs a fost de a afișa numeroase legături amoroase concomitente, așa încât să nu se poată pricepe care sunt amantele mele fictive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
despre împrumut, iar el cedă. O să se ducă în după-amiaza următoare când toată lumea va fi la serviciu. Studiase problema: nici măcar menajera nu va fi acolo, și nici câine nu au. — Nimic mai simplu, îl încurajă ea. Termini treaba într-un sfert de oră. Intri. Ieși. Îi dădu pachetul. Arma fusese pusă la loc în hârtia cerată, care, la rândul ei, fusese împachetată într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și ea curaj, mai dă pe gât o votcă, aruncă paharul de plastic într-un autentic gest grecesc, își desface claia prinsă până mai înainte c-un elastic bonbon, pune și sticla la bot și, gâl-gâl-gâl, o golește pe trei sferturi. O pasează mai departe, nu fără o urmă de regret. Pe urmă, cu brațele larg deschise, ca o stăncuță în care-ai vârât câțiva electrozi să-i testezi reflexele condiționate, vine în centrul cămăruței și-al atenției. - Iată-mă, răsărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se va fi șters cu totul. Nu-i! De fapt, unii și alții vor căra bucăți din el la magazie, omuleți din polistiren, clădiri din rumeguș presat, multe globuri de sticlă, vor desprinde decorurile, panourile puse să creeze iluzii. Un sfert de lună între două furnale dezafectate, prins parcă în pioneze chinezești, pe hârtie albastră, de întins în debara. Două firme luminoase și restaurantul acela, la parterul unui bloc, c-un fel de barcă grosolană din lemn, suspendată pe niște false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
farfurie, să le-mpachetez, să le duc acasă, la familia mea nenorocită care flămânzește. Doar n-am să las osul acela gustos să se piardă, mai e ceva carne pe el! Mai sunt și niște zgârciuri... a, uite, și-un sfert de portocală, poate și-o felie de salam și vreo două măsline umplute... și pâine... - ...tu-le muma lor... - Și eu traduceam toate astea... Să nu mint, totuși! Mai rămăsese cineva neatins, un Hans cu papion violet la gât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta ca accesoriu nu o poșetă, ci un contor Geiger. La Bon Marché, când iese din cabina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-o pretutindeni, chiar dacă nu e sigur de ce. Tot ce-ar trebui să fac e s-o pun pe Brandy ciufulită în fața puștii lui Evie. Taclale de baie. Jacheta de la costumul lui Brandy cu talia ei așa igienică și mâneci trei sferturi stil mod e încă împăturită pe dulăpiorul acvamarin lângă uriașa chiuvetă-cochilie. Iau jacheta, și suvenirul meu din viitor cade la pământ. E-o carte poștală cu ceruri din 1962 senine și albite de soare și-un Ac Spațial în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de curse de la Hipodrom care propunea o sumedenie de pariuri în speranța că unul va fi cel puțin Austriacul și-i va scoate pîrleala, aproape o pierduse, cînd speranța reveni neașteptat într-o după-amiază aproape de ora plecării, mai era un sfert de oră, sub forma unui apel telefonic. Deși i se pusese telefon de îndată ce fusese chemat de Mihail să dea raportul în legătură cu deplasarea în Dobrogea, pînă în acea zi aparatul nu sunase niciodată. El vorbise de cîteva ori în oraș, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori în oraș, mai mult din plictiseală decît din necesitate, dar de sunat nu-l sunase nimeni. Tăcerea aceasta i se părea cel mai greu de suportat și înțeles, făcîndu-l să înțeleagă că fusese uitat. La ora șase fără un sfert a sunat telefonul și nici nu a trebuit să ridice receptorul ca să înțeleagă că e Mihail. A răspuns calm, de parcă ar fi fost ceva firesc, "Leonard Bîlbîie la aparat". Era Mihail. Palma i s-a umezit fără voia lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urmărind milimetru cu milimetru înaintarea frigului, profunzimea lui. Era, poate, singurul om care își prezenta plastic, în amănunțime, propriul trup, știind cu precizie matematică la cîți milimetri de încheietura genunchiului sau în ce zonă a pieptului ajungea răceala într-un sfert de oră, o jumătate ori o oră întreagă. Fiind preocupat de evoluția pojghiței de gheață nu mai putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trebuie să arate că ei sînt singurii care pot ține capacul închis. Ca pompierii care dau singuri foc la oraș pentru a nu fi tăiați de pe statele de plată ale primăriei. Ori ca povestea cu banditul Cocoș care terorizează un sfert din populația țării și din care pricină e nevoie de o mînă forte să facă ordine. Era chiar de mirare că nu s-a cerut instituirea de măsuri excepționale, care să dea mînă liberă guvernului. Uite, în cazul ăsta Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aproape de orele 18 în cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița cu coadă lungă, argintată, mînca preocupat, cu înghițituri mici, însuși Leonard Bîlbîie, omul pe care putea, foarte bine să nu-l fi găsit niciodată în ditamai orașul. Știa doar că fusese angajat la firma Mott, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anunțase pe neașteptate cu un telefon la numărul direct, nu oricine îl putea folosi și chiar și în acest caz trebuia să fie vorba despre ceva extrem de grav și urgent. "Domnule Mihail, este imperios necesar să vă întîlnesc. Într-un sfert de oră sînt la dumneavoastră!" N-avea cum să-i spună că e ocupat ori că pleacă, Pangratty era un nume și pe lîngă asta nu foarte des i se întîmplă ca un prinț, chiar scăpătat, dar tot prinț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule Mihail, și am văzut cu ochii mei planul. Prezentarea a făcut-o locotenentul Georgescu, vorbește scurt, aproape lătrat și se pare că este un geniu al organizării. Totul este planificat, pe minute, nu le trebuie mai mult de un sfert de oră, hai să zic o jumătate, și Bucureștiul e în mîna lor." "Și Consiliul de Miniștri? De Consiliu n-ați spus nimic!" Șerban Pangratty nu și-a putut reține un strigăt, putea fi de uimire, putea fi de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dantura ei nu-i prea rea. Nu, spune el. Dar când cineva e drăguț cu tine... când îți zice un banc..., spune spilcuitul, și rupe poza urâtă de dinainte în două. Pune jumătățile una peste alta și le rupe în sferturi. Apoi în optimi. Apoi ce-o mai fi. Fărâme. Fărâmițe. Confetti. Spune: — Dacă vrei să ai succes în televiziune, trebuie cel puțin să fii în stare de-un zâmbet fals. Cel puțin prefă-te că-ți plac oamenii. Acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
învăța să citească. Se trezi dimineață devreme, mama o găti cu uniforma apretată, "Doamne, iar apret!" -, îi prinse buclele în enorme funde albe, "Așa se poartă." -, fetița se încălță pentru prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răbdarea spectatorilor. Urmează cârdul de recitatori, mai mult ori mai puțin talentați, cu o înlănțuire de poezii învățate în timpul școlii și de care spectatorii sunt complet plictisiți. Un elev dotat cu un mare talent, cântă la pian preț de un sfert de ceas o partitură galeșă, a nu se știe cărui compozitor celebru. În sală, elevii spun bancuri, mămicile schimbă rețete, preșcolarii fac nani în brațele bunicilor. Și, deodată, ca lumina soarelui după furtună, intră în scenă brigăzile artistice. Fete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rolul principal, reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se mai zărește nici nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a trecătorilor dădu micii năstrușnice satisfacția la care sperase. În timp ce Luana radia de mulțumire, Anita, în stare de șoc, un aragaz dacă i-ar fi căzut în cap, din ceruri, nu s-ar fi mirat. Au așteptat cinci minute, un sfert de oră apoi un ceas întreg. Luana căuta în lungul străzii cu ochi de vultur. Nici urmă de Săndel. Oftă, dezamăgită: Ce neserios! Să abandoneze el două fete ca noi. De teamă să nu rateze întâlnirea, "neseriosul" venise cu zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un chipiu de o formă neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când Dan suflă în lumânări, Luana îi privi pe toți părinții de față și tare ar fi vrut să se convingă că mesajul ei fusese înțeles: "Iubiți-vă. Noi ne iubim!" Glasul lui Marc o făcu să tresară: De un sfert de oră tac și mă uit la tine. Unde ai fost? Luana roși. Îmi cer scuze. Cuvintele tale mi-au adus în minte vremuri de demult. Băiatul se uită într-o parte, jenat. Te plictisesc, nu-i așa? O plictisise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]