1,322 matches
-
viața trăită de junimea literară s-a cufundat și e în noaptea timpurilor, naște întrebarea dacă munca ei, considerată în totalitate, a avut sau nu vreo înrâurire asupra mișcării noastre literare din ultimii 36 de ani. La aceasta răspund fără sfială, da... și dacă n-am aprobat și nu aprob linia de conduită a junimiștilor în politică, ca unii ce totdeauna au șovăit când spre dreapta când spre stânga, totuși în ce privește activitatea lor literară nu cred să se găsească un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochit, de cei care nu dau dos la față. Este o vorbă că omul cum și-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pănă a nu ne cunoaște puterile unul altuia, Verussi dădea negreșit tonul între noi, deoarece era pictor de profesiune; dar cel mai guraliu și mai cu pretenții era Pogor. Noi ceilalți patru, nefiind tocmai încrezători în talentele noastre, lucram cu sfială și ne temeam să nu ne facem de râs. Am tocmit, deci, în primele zile după instalarea noastră un biet cerșetor cu patru lei pe zi, a cărui portret am întreprins cu toții să-l facem din diferite părți. Bietul om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mers lucrurile bine câtva timp, așa că, după părerea mea, nu făceam tocmai proastă figură, ba începusem chiar să mă deprind cu atmosfera din salon, de parcă eram acasă la mine. Așa-s jumătățile de oameni, numaidecât trec de la cea mai mare sfială la cea mai mare încredere în sine. Dar se vede că e scris oricărui începător să-și ilustreze debuturile prin oarecare stângăcie. Astfel, într-un rând am călcat orbiș pe o rochie de mătasă, încât, sfinte Haralambie!... Am auzit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înaintează pănă la distanță de vro 50 de metri înlăuntrul strâmtoarei și trece prin poduri suspendate de la un părete la celalalt deasupra râului care urlă înfricoșat și are el însuși, zice-se, o adâncime de aproape 13 metri. Cu multă sfială, circulam pe acea galerie de lemn și mai ales pe punțele cele aeriane care tremurau sub picioarele noastre și, zău, erau momente când simțeam că ni se oprește respirația în piept. Mult n-am zăbovit în neagra potică, căci ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
213 pe câmpiile Basarabiei și pe Maria să dispară ca o dragalașă nălucire lăsând în urmă-i numai un eco al cântecului ei de jale, care parcă răsună și astăzi în raiul Brădățelului, am luat manuscriptul subsuoară și cu multă sfială, cu multă îndoială în inimă, l-am dus la societatea "Junimea", unde am primit botezul de autor. Cum a fost judecat în "Junimea" acest copil, cel întăi al închipuirei mele, am arătat pe larg în ultima mea carte Zile trăite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ceruri din mormânt; Iară ei cuprinși de frică cad cu fața la pământ. Scuturi, suliți, uită totul, și-n tăcere se închină Ne-ndrăznind ca să ridice ale lor priviri de tină... Când apoi în zori s-arată turnurile-ndepărtate Ei se scoală cu sfială și se-ndreaptă spre cetate. Vestea Învierii trece ca un trăsnet, ce străbate În a codrilor tăcute sânuri de singurătate; În zadar voiau jidovii s-o declare de minciună, Căci ecoul învierii se mărește și răsună De prin văile bătrâne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am risipit prin țară, prin sate și orașe Și am luptat cu râvna pe-ogoare și uzine În școli, în cercetare, în arte, sănătate, Si am purtat făclia pe calea spre mai bine. Acum, la ALMA MATER ne-ntoarcem cu sfiala Cu-armurile uzate și viața în trecut, Cu un lung răboj... a celor împlinite Dar și mâhniți c-ades’ sa-nvingem n-am putut. Ne așezăm în bănci - elevii de-alta dată... Dar multe locuri goale se află printre voi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Craciun Murgoci () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93276]
-
alteia. Accesul social prin cultură, ca model cultural, din deziderat a devenit program politic și național și, totodată, acțiune individuală. Alături de fiii funcționarilor și ai târgoveților, evrei, germani, polonezi, ucraineni și armeni, veniți de pe cuprinsul Austriei Mari, la început cu sfială, apoi din ce în ce mai mulți, fiii de țărani au început să urmeze cursurile liceului din Rădăuți. Purtau costume populare nationale, care aveau să devină în perioada interbelică uniformă. Datorită motivației intrinseci și extrinseci a învățării, mulți dintre aceștia aveau să-și transforme
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
mai zăcut acolo câțiva ani. Mama nu mai avea acum nimic împotrivă să le vadă acolo: dacă el tot nu mai ședea cu noi la masă, barem uneltele lui să stea laolaltă cu tacâmurile. Dintr-o dată se strecurase ca o sfială în mâinile mamei, iar abaterile mărinimoase de la propriile reguli îi subminau simțul ordinii. De s-ar mai întoarce tata vreodată la această masă, îmi ziceam, i s-ar da voie acum să mănânce și cu șurubelnițele, în loc de furculiță și cuțit
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
biblia gastronomilor, a ales "cu bucurie", după cum declară, să-și declaseze restaurantul (adică să nu mai figureze în paginile prestigioase ale ghidului, acolo unde alții ar plăti aur curat să fie publicați), să reducă drastic prețurile și să revină cu sfială la o bucătărie simplă, accesibilă, umană. A cause de mes étoiles, je ne peux plus frire des sardines (din cauza prestigiului, nu mai pot frige sardine), declară artistul bucătar cu năduf și ușurare la finalul interviului. Ora două dimineața. Ma întorc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
gest... în fine. Așteptând autobuzul care să ne ducă în oraș, un tânăr se apropie de noi și ne întreabă, timid, de unde poate să cumpere și el asemenea buchete. C'est pour une fille ? întreabă direct Sorin Antohi. Roșu de sfială, ca o sfeclă la cuptor, tânărul răspunde oui, cu un pronunțat accent britanic. S.A. îi întinde rapid buchetul, bucuros că a scăpat de el. Și eu sunt bucuros, la rândul meu. Scurtă promenadă cu Sorin Antohi prin Geneva, chiar înaintea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
A scris versuri frumoase, urmă delicatul meu prieten pe când, în fața titanului căruia îi vorbea, eu mă simțeam tot mai umilit și mai mic. Coșbuc zâmbea mereu. L-am strâns pe Iosif de mână. S-a uitat la mine. A înțeles sfiala mea. Și s-a oprit. Nu știu ce senz va fi avut zâmbetul lui Coșbuc. Trebuie să fi fost puțină ironie în el; dar o ironie distilată, pură, senină. Figura poetului iradia atâta bunătate!... Dar privindu-l, mi-am amintit de istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-i spună că vrea să se despartă, că nu mai formau o echipă, că nu se mai înțelegeau, nu se mai iubeau, că nu se mai așteaptau unul pe altul și câte și mai câte... Începu să-i spună cu sfială: - Am luat o decizie! Fără ca ea să termine ce avea de spus, Valentin o întrerupse pe un ton răstit: - Tu nu mai gândești deloc! Nu te simți bine sau ai luat-o razna?! - Mă simt foarte bine! Aș putea spune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în piață, le ceruse să o ajute la vânzare, întrucât nu cunoștea prețul mărfurilor și nici limba în care se vorbea. În cameră nu mai era disponibil nici un pat de dormit, doar un fotoliu în care Carlina se așeză cu sfială, apoi se afundă cât mai adânc, încolăcindu-se sub o pătură căutând ași feri privirea de celelalte persoane sub pretextul că era frântă de oboseala acumulată din timpul călătoriei. Părul care era pieptănat într-un coc, strâns, îl desfăcu din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vi se pare că sunt o persoană frumoasă? - Nu mi se pare deloc. Chiar ești! Frumusețea ta poate fi văzută de oricine are ochi de văzut. Pentru mine ești nemaipomenit de frumoasă și distinsă. Alin îi cuprinse o mână cu sfială așezând-o în a lui ca într-un căuș după care o ridică grațios până la gura sa și o sărută cu delicatețe, aruncându-i în același timp o privire senzuală. Apoi, cu glasul lui armonios și cald îi șopti cuvinte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căuta întruna pe cea a lui Nicole. Ea își lăsă gura incendiată de buzele lui. Răsuflarea lui trecea uneori în răsuflarea ei și vice-versa. Gura lui Nicole avea gust de fructe coapte, proaspete, abia rupte din copac. Uitase de timiditate, sfială și frică. Trăiseră un vis numai al lor. Nicole șopti: - Mă auzi, Alin? Te iubesc, te iubesc mult! Dacă aș putea te-aș sorbi ca pe o picătură de apă ca să rămâi în permanență un balsam în sufletul meu. - Da
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
am dorit să te revăd! - Și eu mi-am dorit același lucru. Dar nu speram așa curând. - Ce mult a trecut de când nu ne-am mai văzut! - Ce să facem? Astea sunt ciudățeniile vieții, ale destinului. - Da!, articulă ea cu sfială, tremurându-i picioarele de emoție iar respirația i se blocă timp de o secundă. Mâna lui o cuprinse deodată pe a ei, rece, iar ochii lui tremurau în fântâni de lacrimi fierbinți, căutând imaginar dragostea de altă dată, pe când o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
VIOREL HUȘI - PICTOR DIN „ORAȘUL CULORILOR RUMENE ȘI AL LUMINII” Lină CODREANU De mult timp, n-am mai văzut un astfel de album de artă care să-mi suscite interesul. L-am răsfoit pagina cu pagina, cu un fel de sfiala intelectuală, ca-n fața unui ansamblu arhitectural, pregătită să descopăr aspecte monografice și artistice inedite. Cauza, poate, e că cel despre care facem vorbire este din aură spirituală a Hușilor. Am în vedere albumul dedicat unui mare plastician al locului
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ne unește sub același semn de credință, de speranță și de iubire. Dar uneori am îndoieli și atunci tu, copilița mea iubită, ești cea care pecetluiește asupra mea încrederea în justiția divină finală. Vai, mă strâng lângă tine duios, cu sfială și strig, speriată: scapă-mă! M. 39/1948 I [1 martie 1948] Mouetta mea, astăzi, întâi martie, luni, am primit frumoasa, minunata ta scrisoare din 28 decembrie. Mi-ar fi părut așa de rău să se piardă, căci e un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voyeuriste (pretextul lui e că vrea să-i facă pașaport și are nevoie de poză) și, în cursul ședinței foto care urmează, ia tot felul de atitudini lascive. Dar imediat după aceea revine la vechea ei atitudine cuminte-speriată, întrebîndu-l cu sfială : Would you like some oral love ? Colac peste pupăză, reapare obsedatul de Vanușa, mai convins ca niciodată că vrea și el. Cînd se întîmplă asta, Matei nu e acasă ; a plecat s-o caute pe adevărata lui iubire, Azucena. (Cît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
luăm după scenariștii Kevin Hood și Sarah Williams și după regizorul Julian Jarrold, acest Lefroy a fost iubirea vieții lui Austen și privirea proaspătă a filmului o surprinde pe viitoarea romancieră (Anne Hathaway) în timp ce-l încurajează ce-i drept, cu sfială să dea mai tare. Episodul acesta nu e menționat în Epistolarul lui Austen (publicat la noi în 1991 de Editura Univers, în traducerea lui Virgil Lefter). Cît despre Lefroy, acesta figurează cel mai proeminent într-o scrisoare începută joi și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ferestrei o mână de zăpadă și o face bulgăre. Privește roiul fulgilor de nea și întreabă încet, cu teamă: Câți, Șendreo? Șendrea tace, se codește, tușește... Câți, te-am întrebat? Șendrea mai tușește și, în cele din urmă, răspunde cu sfială: Aproape zece mii... Ștefan tace, privește în gol... Bulgărele de zăpadă se sfarmă în pumnii lui! Da' turcii!... se aruncă Șendrea cu elan. Turcii... peste patruzeci de mii. Și, dacă-i punem la socoteală și pe cei luați de Dunăre, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și la botezuri. Ștefan cere să-i lumineze "Patimile" mult dragă inimii lui se dă doi pași îndărăt și o privește îndelung într-o visare. Și, meșterul Roșca zice c-a terminat-o? El... el așa zice, îngână egumenul cu sfială. Meșterul Roșca, întâi s-o termine! spune Ștefan sec. Păi, el zicea... Ce se mai văicărea că Măria ta l-ai pus, de trei ori l-ai pus s-o dea jos, și... Și-o s-o dea jos și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părintele care era cu noi, părintele Serafim. I-a dat ceva bani și ne-a deschis ușa să intrăm. Cum intri coborî două rânduri de trepte, vreo 5 metri, și vezi mormântul, locul unde a fost pus Lazăr. Privim cu sfiala și vedem cu ochii sufletului pe Domnul cum l-a strigat să iasă afară din mormânt. Și a ieșit, ca Domnul stăpânește peste cei vii și peste cei morți. O minune a făcut. Pentru că îl iubea mult pe el și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]