1,780 matches
-
cunoștea pe Măriuca de la biserică unde o vedea când venea în vacanțe acasă, și o plăcuse nu numai pentru frumusețea ei, ci și pentru smerenia și credincioșia ei. De câteva ori încercase să intre în vorbă cu ea, dar aceasta sfioasă, conștientă de poziția ei socială, îl evitase. Tânărul Constantin le-a spus părinților, că de o asemenea soție are el nevoie: credincioasă, cuminte, harnica, blândă și nu de o domnișoara bogată, plină de ifose și pretenții. Fiind toți trei de
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
este cineva care poate aprețui pierderea ce ai suferit-o, acela sunt eu. Trăind într-o poziție sigură și respectată, te vezi astăzi, prin acea sigură lovire, espusă unor schimbări neașteptate, pe care nu le prevezi, pe care o natură sfioasă de femeie, precum e a ta, nici nu le poate prevedea și, daca liniștea unui liman al vieții e adevărata fericire, tu cel puțin, de n-ai fost fericită, ai avut o lipsă de suferințe întru cât acestea se nasc
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
temeau reciproc de momentul întîlnirii, se simțise de îndată plini de simpatie și înțelegere. In afară de transfigurarea pe care arta o da chiar exteriorului, erau între Marcian și Drăgănescu multe puncte de asemănare: origina salubră și obscură, firea pacinică și sfioasă, gusturile simple și oneste. Chiar la fizic aveau aceeași croială. Pe Marcian însă îi prelucrase muzica, adăogîndu-i ceva mai rafinat în înfățișare și în caracterul categoric, imperativ, ce lipsea voinții sobre a lui Drăgănescu. Pe un același model prim existau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
el câțiva pași și-i spuse că-i stă bine ras și pieptănat așa! Lică, ce se temuse de vreo gălăgie pe chestia asta, fu mulțumit, dar n-o manifestă. - Ți-a trecut eczema aceea? îl întrebă Ada tot cam sfioasă impresionată de moda nouă a acelei tăceri. - Da! binevoi Lică, mereu prețios la cuvinte, din cauza învrăjbirii ce avea. Eczema de care vorbea Ada era o bubuliță ce apăruse deasupra buzei, tocmai după vizita făcută la spital Siei, moartă. Lică, speriat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dragostea mă-mbăt și- apoi adorm pe-o carte”... și din cauza comuniștilor a adormit într-un pământ străin, departe, foarte departe de țară. În textul: Matei Caragiale, Papadima face sublinieri de mare sensibilitate: autorul Crailor de curtea veche “blând și sfios, singuratic, pe care viața-l lovise dur și își găsise supremul refugiu și suprema consolare în arta sa”...“Marele lui teme favorite erau Bucureștii și pisicile”...“A iubit frenetic viața”...și a fost cronicarul “ultimelor străluciri și abjecțiuni ale levantinismului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
chipul învățătoarei mele dragi. Revin, totuși, la momentul respectiv. După ce mi-am rostit cuvântul, mă așez liniștit pe un scaun în spatele unei mese, cuprinzând forfota din jur. Școlarii, începând cu bobocii de la clasa I, sunt strigați de învățători și trec sfioși spre direcția indicată, fiecare dintre ei oferind învățătoarei un buchet de flori ce rând pe rând se depun pe masa în spatele căreia mă aflu și cu timpul constat că pe masă se află atât de multe flori, încât din bustul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
s-a frânt brusc deoarece nu eram pregătit să-mi duc intenția până la capăt și apăruse un pretext onorabil pentru a mă supune sorții. Nu eram atât de viteaz încît să-mi decid singur drumul. Am fost un copil cuminte, sfios, inhibat. Dacă aș fi sărit gardul, m-aș fi întors, probabil, înainte de a fi ajuns în ulița din mijlocul satului. Mă îndoiesc că eram mai puțin ezitant decât sunt acum. Nesilit de împrejurări, n-am fost niciodată capabil să iau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iubite, unii, ca Apostol, chiar mai multe. Ajunseseră chiar să joace gajurile pe sărutate, suiți pe câte o bancă, și unii nu se pupau numai așa, în aer, sau pe obraz... Mie-mi plăcea de Lili, dar eram atât de sfios că, doar dacă se uita Lili la mine, o și luam la fugă cât puteam. Iar de când cu IDR-ul nici atât curaj cât înainte nu mai aveam... În fiecare pauză mă duceam la veceul băieților și mă-nchi deam într-o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spânzurate-n grindă. În clocotul întunecat, mirific și solemn Al unui Zefir bezmetic, trezit în zori Se sfarmă mut patriarhale porți de lemn Pe când blajine Tunete îți dau fiori. Tăcerea odăii se răsucește-ncet în sine, Uimită Umbra se rătăcește, sfioasă, în lumină Și´apoi sărută întristate Nopți senine Descătușată-n chinuri sub maldăr de rășină. Timpul, istovit, se zbate, năruit, în nemișcare Clipa nezămislită e amăgită în surghiun, Iar Universul rătăcit, se zbenguie fără suflare În mintea scăpărătoare a unui
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
Mă joc doar“. Când îl întrebase cu cine, spusese la început „Cu nimeni“, iar apoi „Cu un prieten“. Ea refuzase să-l lase pe afară dacă nu-i spunea cum îl cheamă pe prietenul lui. El răspunsese, cu un zâmbet sfios: „Îl cheamă domnul Thurman“. Continuase să-i povestească femeii îngrozite cât de multe lucruri frumoase făcuseră împreună, el și domnul Thurman. Joan Schluter convocă în păr poliția din Kearney. După o pândă în luncă și interogarea amănunțită a martorului, poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rămânând tăcută. Mark descrise un cerc complet. Aș vrea să știu exact unde suntem. Karin se ținea de tâmple. —Ai văzut pe unde am venit din oraș. — Mă rog, am cam stat cu ochii pe parbrizul din spate. Zâmbi, oarecum sfios. La sud pe County și dup-aia direct spre vest, doișpe kilometri pe Greyser. Ca de obicei. Ai văzut toate fermele pe care le știi. El se înfipse în ea, înțepenind. —Pauză. Vrei să-mi spui că tot orașul...? Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pure și gingașe ca florile de ghiocel. În aceste zile am redescoperit acea candoare pe care mulți dintre noi o pierdem pe drumul vieții. La un moment dat a venit o copilă de vreo 6 anișori la mine, privindu-mă sfioasă cu ochii ei mari și cuminți, zicându-mi: „Părinte, ieri am venit cu mama și mi-am sfințit brățara de racla sfântului, dar aseară mama mi-a făcut baie și eu aveam brățara la mână, iar acum nu știu dacă
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
erau, În marea lor majoritate, cei care ședeau acum la mesele aceluiași lăcaș primitiv al plăcerii, privind În jur pe furiș cu precauție, purtînd pe chip o expresie de așteptare sau nehotărîre și aruncîndu-și uneori priviri furișe, ascunse și zîmbete sfioase. CÎt despre femeile care-i serveau, acestea erau prostituate recrutate, În marea lor majoritate, din marile orașe din Nord sau din centru, de o lăcomie animalică, avidă, cu priviri obosite, cu fețe aspre, chinuite și istovite de practicarea mecanică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ochi neîncrezători era aceeași cu femeia care-i făcuse semn cu mîna de atîtea ori. Dar chipul ei era aspru, slab și colțuros; pielea Îi atîrna În pungi gălbejite, iar ochii ei mici Îl priveau bănuitor, plini de o Îndoială sfioasă și neliniștită. Căldura, afecțiunea și libertatea curajoasă pe care le găsise În gestul ei dispăruseră În clipa cînd o văzu și-i auzi glasul neprimitor. Iar acum propriul său glas răsună sec și nefiresc cînd Încercă să-i explice prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
transcendentul oferit generos de icoanele fără chip în care apar citate evanghelice frumos împodobite cu boboci de roze de pe pereții bucătăriei personale în care baba soră se deda la alchimia subtilă care da naștere prăjiturilor "haioș-chifli". Trecea sora cu Biblia sfios proptită în dreptul inimii ca să ne dea de înțeles că ne pierdem viața în zădărnicii duminicale în loc să ne încredințăm veșniciei celei de peste fire. Ar fi de spus că neputința care îmi dădea ghes în fața versului aceluia publicat, după cum m-a încredințat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
le pune la păstrare într-un sertar din dulapul acela cu pupitru la care epitropii împlinesc cele de cuviință. Așa să știți și să spuneți urmașilor, ca să se știe! Cu zahereaua la zahana În nemărginirea amiezii pășim plini de o sfioasă cutremurare la fel cum, în alte vremi, pășise Calistrat Hogaș ținând Pisicuța de căpăstru în acea grotă ce avea să-i țină de adăpost în noaptea în care o neuitată tornadă îl va face să simtă măreția naturii. Așa și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Costea, și el în cămeșuță albă, trec vagoanele cisternă de la Jimbolia la Pancevo și mie mult îmi sună în urechi cum strigă acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mie mult îmi sună în urechi cum strigă acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
înseamnă să nu ai nici un prieten într-un oraș mare. Te-aș fi putut prezenta unor oameni interesanți - oameni de afaceri, artiști și fete. Știu cîteva fete încîntătoare, de familie foarte bună în pensiunea mea. S-a uitat la mine sfios. Am spus bună seara și am dat să mă întorc, dar m-a prins de braț și mi-a spus pe bîjbîite în ureche: — Ai dreptate, fetele nu sînt bune de nimic, sînt niște vaci, și chiar dacă nu mă placi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se trîntea la cămin, o ciocîrlie, copiii care țipau pe țărm și murmurul mării. Deținea două tipuri de cunoaștere, ambele la fel de valabile: cunoașterea aceea leneșă și caldă că sus, pe munte, o fată blondă într-o rochie albă îl aștepta sfioasă și nerăbdătoare și o cunoaștere mai rece că acest lucru nu era verosimil și utilitatea urcușului consta în efortul fizic și perspectiva din vîrful muntelui. între aceste tipuri de cunoaștere nu era nici un fel de conflict, și mintea lui poposea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
merită prima pagină. Domnul Procopiu făcuse un material despre descoperirea lui Röntgen și-l intitulase Raza făcătoare de minuni. S-a bucurat că le poate povesti despre subiectul lui preferat, știința. Într-o zi de noiembrie, acum exact doi ani, sfiosul cercetător a văzut, în laboratorul lui mai degrabă întunecos, o lumină verzuie care părea că vine dintr-un carton acoperit cu bariu. Se miră el ce se miră, stinge tubul catodic și pe loc dispare și lumina din carton. Aprinde
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de afecțiune. A doua oară, rezultatul a fost mai dramatic. A icnit brusc pentru că i-a ars fața un fel de îmbujorare care i s-a răspândit prin tot trupul, încălzindu-i-l. Se simți jenată și totuși fericită, puțin sfioasă, dar excitată. Nu putu să nu se întrebe dacă nu era chiar senzația pe care ar fi avut-o o tânără în noaptea nunții. Tocmai în asemenea nuanțe excelau "casele iluziilor". Aici, oameni îmbătrâniți în rele - atât bărbați cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
răspundă bătrâna cu motanul. Melania Lupu își strâmbă buzele ofensată și ridică receptorul. * ― Șmecherii ăștia au avut bani, nu glumă! Dascălu se zgâia încîntat la panourile albe cu ornamentații de aur care îmbrăcau pereții. Fără să-și dea seama, devenise sfios, încerca să nu atingă obiectele. Puse degetul pe un fotoliu Ludovic al XIV-lea îmbrăcat într-o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate în nuanțe de brun și ocru, își făceau de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea..." Înălță timidă două degete. ― Îmi dați voie să mă duc până la baie? Scarlat întoarse capul. Nu mai putea deschide deloc ochiul, în schimb celălalt privea mai înviorat. ― Nu întîrziați. ― Oh, doar câteva minute, știți... Roși brusc și se ridică sfioasă cu fruntea în pământ. Ocoli stângace masa ținîndu-și fustele ca și cum n-ar fi vrut să deranjeze și să atingă pe nimeni. În dreptul vitrinei, trimise cu vârful pantofului cocoloșul de hârtie spre baie. Nimeni nu se uita la ea. Deschise ușa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]