3,370 matches
-
parte de acea dispariție. Lumea a rămas goală, sonoră, seacă. Prenumele tău a răsunat de mai multe ori, precum ecoul unei incantații zadarnice. Dintr-un reflex de grabă în fața morții, din respect pentru ceea ce se cuvine în fața ei, imaginea unui sicriu înconjurat de coroane și de chipuri plânse mi s-a impus privirii, pentru o clipă. Vocea lui Șah s-a auzit din nou, măturând parcă vedenia acelor obiecte funebre. A vorbit despre o moarte precedată de interogatorii, de torturi, de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
am prins un semn cu capul pe care Vinner îl făcea către oamenii săi. Aceștia își reluară treaba. Când am ieșit, am împins cu piciorul una din lăzile de carton. „Mulțumesc că mi-ai dat prilejul să-mi văd propriul sicriu.“ Nevinovata împunsătură, nerostită ca o replică promptă, avea să-mi treacă prin minte abia, la hotel. Dar în clipa plecării, între noi s-a strecurat acea stinghereală banală a doi oameni care nu-și pot da mâna. Seara, întorcându-mă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se trezi înăuntru. În durata somnului său, fecund, poetul e „mort” ca ins obișnuit. În acest înțeles, creația este „moarte”. Poet e, în consecință, cine știe să „moară”. Poetul devine, prin „moarte”, un simplu „glas / Așezat somptuos / În al cărții sicriu”. Devine, cu alte cuvinte, argheziene: „un nume adunat pe-o carte”. Cei vechi credeau că numele sunt „puteri”, că în nume e cuprinsă chintesența numenală a individuațiunilor, partea lor de eternitate. Aflând doar în „somn” „cum o cheamă” cu adevărat
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
am văzut / Sunt strâns de gât de nu voi spune / și mărturia mea va fi / Că cel ce este veșnic va rămâne. / Iată cum toate se-nnoiesc / Grai și părinți și neam și țară / O holdă moartă pusă-ntr-un sicriu / Din piramidă-ncepe să răsară.” Uneori, aceste lungi cicluri de poeme închinate Transilvaniei, Moldovei, Țării Românești, Maramureșului, locurilor celebre și eroilor naționali, ca și unor sate neștiute și unor oameni anonimi, capătă un ton de predică, au un stil oral
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni de la bodegile pe care pe aproviziona și câțiva dintre prietenii Linei. După ce Își prezentau condoleanțele În fața văduvei, traversau sufrageria pentru a se opri În fața sicriului deschis. Înăuntru, rezemată de o pernă, era o fotografie Înrămată a lui Jimmy Zizmo. Poza Îl Înfățișa pe Zizmo din profil, privind la strălucirea celestă a luminilor din studio. Sourmelina tăiase panglica care lega cununile lor de nuntă, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de nuntă, iar pe cea a soțului ei o pusese În coșciug. Durerea Sourmelinei pricinuită de moartea soțului Întrecea cu mult afecțiunea pe care i-o purtase În timpul vieții. Timp de câte zece ore, două zile la rând, bocise deasupra sicriului gol al lui Jimmy Zizmo, recitând mirologhia. În cel mai pur stil histrionic rural, Sourmelina se dezlănțuise În bocete Însuflețite, În care se lamenta pentru moartea soțului ei și Îl mustra pentru faptul că murise. Când termină cu Zizmo, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
păzi ușa mai bine de două ore, până când se termină slujba la biserică. Ceremonia cuprinse toată slujba de Înmormântare, exceptând doar ultima parte, când cei adunați sunt poftiți să-i dea răposatului un ultim sărut. În schimb, Sourmelina trecu pe lângă sicriu și sărută cununa de nuntă, urmată de Desdemona și de Lefty. Biserica Adormirii Maicii Domnului, care pe vremea aceea funcționa Într-un parter Înghesuit de pe strada Hart, era totuși ocupată pe mai puțin de un sfert. Jimmy și Lina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
strada Hart, era totuși ocupată pe mai puțin de un sfert. Jimmy și Lina nu fuseseră enoriași adevărați. Majoritatea celor prezenți la Înmormântare erau văduve bătrâne, pentru care Înmormântările erau un soi de distracție. În cele din urmă cioclii aduseră sicriul afară pentru fotografia de Înmormântare. Participanții se Îngrămădiră În jurul lui, cu biserica modestă din strada Hart În fundal. Părintele Stylianopoulos se așeză la locul lui, la căpătâiul sicriului. Sicriul Însuși a fost deschis pentru ultima oară, ca să se vadă poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înmormântările erau un soi de distracție. În cele din urmă cioclii aduseră sicriul afară pentru fotografia de Înmormântare. Participanții se Îngrămădiră În jurul lui, cu biserica modestă din strada Hart În fundal. Părintele Stylianopoulos se așeză la locul lui, la căpătâiul sicriului. Sicriul Însuși a fost deschis pentru ultima oară, ca să se vadă poza lui Jimmy Zizmo odihnindu-se pe satinul plisat. Deasupra coșciugului se ținură steagurile, cel grecesc de o parte și cel american de cealaltă parte. Nimeni nu zâmbi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau un soi de distracție. În cele din urmă cioclii aduseră sicriul afară pentru fotografia de Înmormântare. Participanții se Îngrămădiră În jurul lui, cu biserica modestă din strada Hart În fundal. Părintele Stylianopoulos se așeză la locul lui, la căpătâiul sicriului. Sicriul Însuși a fost deschis pentru ultima oară, ca să se vadă poza lui Jimmy Zizmo odihnindu-se pe satinul plisat. Deasupra coșciugului se ținură steagurile, cel grecesc de o parte și cel american de cealaltă parte. Nimeni nu zâmbi la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
odihnindu-se pe satinul plisat. Deasupra coșciugului se ținură steagurile, cel grecesc de o parte și cel american de cealaltă parte. Nimeni nu zâmbi la lumina blițului. După aceea procesiunea funerară continuă către cimitirul Forest Lawn de pe Van Dyke, unde sicriul a fost pus la păstrare până la primăvară. Încă mai exista posibilitatea să dea de cadavru la primăvară, o dată cu topirea ghețurilor. Deși făcuse toate ritualurile necesare, familia rămase În continuare conștientă că sufletul lui Jimmy Zizmo nu-și găsise odihna. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apel la teama Desdemonei de Dumnezeu, Tessie Îi spuse că era păcat să nu te duci la biserică atâta vreme cât erai În stare s-o faci. Dar Desdemona bătu salteaua cu palma. ― Data viitoare când merg la biserică, o să fiu În sicriu. Începu să facă pregătirile finale. Din pat, o instruia pe mama să golească dulapurile. ― Hainele lui papou poți să le dai la săraci. Și rochiile mele bune. Acum Îmi trebuie numai ceva de Îngropat. Necesitatea de a avea grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
antreprenorul de pompe funebre. Georgie Pappas, fratele lui Sophie Sassoon, care lucra la firma de pompe funebre T.J. Thomas, a venit În casa de pe Middlesex În aprilie (când o criză de pneumonie arăta promițător). A adus cu el mostrele de sicrie, urne funerare și aranjamente florale, s-a dus cu ele În casa de oaspeți și s-a așezat lângă patul Desdemonei, iar ea s-a uitat la fotografii cu Încântarea cu care te uiți la broșurile turistice. L-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vândă casa, s-a mutat și ea În Florida și au locuit Împreună, toate trei, așa cum făcuseră pe vremuri pe strada Hurlbut, până la moartea Desdemonei, În 1980. Tessie și Zoë sunt și acum În Florida - două femei care trăiesc singure. Sicriul lui Milton a rămas Închis În timpul slujbei. Tessie Îi dăduse lui Georgie Pappas, antreprenorul de pompe funebre, cununa de nuntă a soțului ei, ca s-o Îngroape o dată cu el. Când a venit momentul ca decedatul să primească ultimul sărut, participanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
slujbei. Tessie Îi dăduse lui Georgie Pappas, antreprenorul de pompe funebre, cununa de nuntă a soțului ei, ca s-o Îngroape o dată cu el. Când a venit momentul ca decedatul să primească ultimul sărut, participanții la Înmormântare s-au aliniat pe lângă sicriul lui Milton și i-au sărutat capacul lăcuit. La Înmormântarea tatălui meu au venit mai puțini oameni decât ne așteptam. Nu s-a arătat nici un proprietar de franciză Hercules, nici unul dintre bărbații cu care Milton se Întâlnise regulat de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
început totul! Acum roata a început să se învârtă sub puterea evenimentelor ce se vor rostogoli unul după altul până la un deznodământ! Cuvintele lui încă îmi răsună în minte și fiecare silabă din ele cade ca un ciocan pe sigiliul sicriului viitorului nostru. Cred că i-am omorât pe toți! Cred că i-am condamnat pe fiecare dintre colegii mei la o moarte inutilă. Nu-mi vine să cred că soarta e așa de crudă! Voi scrie aici cum s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acest moment așteptăm musafiri", zisei eu. Ușile aveau să se închidă pentru totdeauna. Din acest moment, lumea din afară ne era dușman, iar școala devenea casă pentru toți. "Am înțeles", răspunse el, gândindu-se la același lucru. Izolați. Închiși în sicriu. Trecură câteva minute în liniște. Vântul adia din ce în ce mai puternic și presimțeam că ceva se apropia. Unde sunt Gardienii oare? întrebă Vladimir curios. Mă gândeam și eu la ei, dar acum m-am concentrat mai mult. Oare puteam să-i simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o față rotundă și doi ochi lipsiți de expresie. Nu-l Întrebă nici cine era, nici ce căuta. — E acolo, se limită ea să rostească, arătînd spre ușa salonului. Încăperea era cufundată În umbră, cu draperii negre pe pereți, cu sicriul așezat pe ceea ce era probabil masa din sufragerie. Cele două lumînări nu erau aprinse, dar Într-un bol din sticlă era apă sfințită, cu o crenguță de merișor. Ușa sufrageriei era deschisă, la fel și cea de la bucătărie. Mobila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
capot Îl Întrebă: — Spuneți-mi, domnule comisar, e adevărat că se poate vizita? Expresia Îl surprinse și o clipă nu Înțelese Întrebarea. Cred că da, pentru că există o cameră mortuară și ușa e Întredeschisă. — Poate fi văzută? — După cîte știu, sicriul e Închis. — Mai bine, spuse femeia, oftînd. Doamna Maigret Îl aștepta pe banca verde și se arătă surprinsă că soțul ei venise atît de repede. Apoi porniră la drum ca În fiecare zi. Întîrziaseră doar cîteva minute de la programul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a găsit o fereastră undeva, de unde să privească Împreună cu ucenicul cîrnățar. CÎțiva oameni ieșeau din casă; mai intrară două persoane, dar ieșiră aproape imediat. Apoi șoferul mașinii mortuare urcă la volan. Ca la un semnal, patru oameni, destul de anevoie, scoaseră sicriul pe ușă și Îl așezară În mașină. Unul dintre ei reintră În casă, de unde aduse jerba și un buchet mai mic de flori. — Buchetul e din partea chiriașilor. Francine Lange aștepta În prag, Îmbrăcată cu o rochie neagră, care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
chiriașii? — Îi las până la sfârșitul lunii. N-am nici un motiv să fac altfel. Voi Încuia doar Încăperile de la parter. — Intenționați să vindeți casa? Francine nu avu timp să răspundă, pentru că unul dintre bărbații Îmbrăcați În negru se apropie de ea. Sicriul fusese transportat pe o targă pînă la o alee mai Îngustă, la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
apropie de ea. Sicriul fusese transportat pe o targă pînă la o alee mai Îngustă, la marginea cimitirului, unde se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea un teren viran unde rugineau carcase de mașini și, mai departe, se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se afla o groapă săpată. Un fotograf — nu roșcovanul Înalt, altul — se ivi Dumnezeu știe de unde și făcu cîteva poze, În timp ce sicriul era coborît În groapă, apoi cînd, la indicațiile maestrului de ceremonii, Francine arunca o lopată de pămînt peste sicriu. La cîțiva metri, dincolo de un zid scund, Începea un teren viran unde rugineau carcase de mașini și, mai departe, se vedeau cîteva case albe. Mașina mortuară plecă. Fotograful la fel. Lecoeur Îi aruncă o privire lui Maigret, care nu Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
așa, să te asiguri că nu mai mișcă. Morfăie scârbit: — Unii sunt în stare să se prefacă, numai să scape cu zile. Rufus s-a răsucit pe călcâie să plece, dar, auzindu-l, se în toarce iute îndărăt. — Unde sunt sicriele? — Le-am aliniat, răspunde plin de sine Ganymedes. — Bine, dă din cap instructorul. Încearcă să-și ascundă nemulțumirea. Intrigantul ăsta cunoaște deja toate secretele meseriei. Își tamponează fruntea asudată. Peste puțin timp, va fi în stare să se descurce fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]