4,282 matches
-
mai sforăiau și alergau speriați. Domnul Ionescu ținea frâiele cu amândouă mâinile și încerca să-i strunească. Abia prin Valea Cucutei s-au mai liniștit caii și cei din sanie. Însă nimeni nu mai îndrăznea să vorbească. Priveau speriați la siluetele copacilor și ale tufișurilor, ce li se păreau ireale, îmbrăcate ca niște stafii cu largi cearșafuri albe plutind printre umbrele albastre. Uneori li se părea că în spatele fiecărui copac este ascuns fie un lup, fie un tâlhar, gata să se
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
vegetație necunoscută lui. Ajunse la un moment dat într-un luminiș și încremeni. Un aparat de zbor ciudat care aducea foarte bine cu o sferă uriașă, strălucitoare, se regăsea așezat pe solul umed, iar în jurul acestui aparat bizar zări cinci siluete bipede de circa doi metri, doi metri și jumătate înălțime, slabe, chipurile nu le putea vedea deoarece intrușii cosmici purtau căști asemănătoare celor purtate de cosmonauți, netransparente însă. Dar, ceea ce îl sperie cel mai tare fu faptul că cei cinci
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
doar eu mai aștept poștalion de Bizanț Cu un geamantan din ziare de ieri. Nu am invatat mai nimic din vechea durere Când vântu-mi sfâșie săptămâna În bucățile pe care le coș în poala rochiei albe. A cui poate fi silueta ce s-a proțăpit între noi Ca o folie strălucitoare de staniol ? Un mormanul de stele și sticle scoase din uz Zornăie în buzunarul pardesiului meu. -Le auzi? Întreb urechea în care Cercelul cu număr matricol clincăne fără mișcare. I
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
au căutat atâta amar de vreme, nerenunțând la speranța regăsirii. Alerg înfrigurat, cu ultimele puteri, prin culoarul de cuplare dintre cele două obiecte cosmice. Mă împiedic și cad. Mă ridic ! Mă împiedic din nou. Mă ridic din nou ! Văd o siluetă umană care aleargă - din sens opus - spre mine. Privesc încordat chipul celuilalt și rămân perplex. Era ca și cum aș fi privit într-o oglindă. O paralizie puse stăpânire pe mișcările mele locomotorii, țintuindu-mă locului. Firește, celălalt se oprește și el
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 947 din 04 august 2013. Totul este să dăm fiecărui lucru sensul cuvenit deși există în această senzație ceva care mă face fericită și tristă în același timp, după amiaza unor flori albe ca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimo atunci cînd soarele intră în nori cicatrizat fără emfază și fără regret, așa cum ți-am mîngîiat somnul undeva într-o lacrimă din care se scuturaseră toate verile în sensul cel mai amplu posibil, în
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
dreptate, se poate vorbi despre moarte fără să întindem mîna spre ea...? Citește mai mult Totul este să dăm fiecărui lucrusensul cuvenitdeși există în această senzațieceva care mă face fericită și tristă în același timp,după amiaza unor flori albeca siluetele din pînzele lui Piero di Cosimoatunci cînd soarele intră în noricicatrizat fără emfază și fără regret,așa cum ți-am mîngîiat somnulundeva într-o lacrimădin care se scuturaseră toate verileîn sensul cel mai amplu posibil,în care această înserare coboarăca un
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
îmbrace toga începând de pe umărul stâng. Capătul celălalt al togii fu petrecut peste antebrațul drept al împăratului. Apoi Tiberius făcu semn să plece slujitorului său și se îndreptă din nou spre fereastră privind ploaia care părea acum a se înteți. Silueta gârbovă a împăratului se profila pe fundalul luminii venită dinspre ferestre. -Care e părerea ta Nerva? întrebă împăratul fără să se întoarcă. Este vre-o legătură între ceea ce spun alexandrinii și omul acesta din Galileea? -Nu știu ce să spun
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
una dintre fereastre pentru a privi spectacolul ploii care se mai oprise între timp. Un fulger brăzdă cerul scăpărând de mai multe ori, orbindu-l temporar pe Tiberius care își masă ușor ochii. -Cheamă-l totuși aici, spuse el, întorcându-și silueta gârbovă prin semiîntuneric. Nerva! Tu ce zici? -N-ar fi rău să-l auzim, spuse acesta sorbind ceva dintr-o ceașcă. Tiberius făcu un semn cu mâna iar Thrassylus ieși repede pentru a aduce dorința împăratului la îndeplinire. -Natus! strigă Tiberius
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
bine pentru tine! Măcar atâta știi, nu? Cercetașul mai făcu o încercare. A-Ma refuză în continuare să alimenteze conexiunile cu informații. Deschise ochii, trezindu-se pe platforma îngustă a farului care domină ruinele rămase în urmă exploziilor. Lângă el, silueta înaltă unei creaturi își profila perechea de aripi argintii pe fundalul întunecat al unei furtuni iminențe. -- Bun, te-ai trezit! Acum, depinde de tine în ce direcție o iei! -- A-Ma! -- Urăsc sclavia asumată, așa că, îmi iau rămas bun și
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
conțină diversitatea culturii europene", a spus Simona Neumann, director executiv al Asociației „Timișoara Capitală Culturală". Este firesc așadar că reprezentarea trecutului comunității evreilor, a contribuțiilor ei la economie, la arhitectura orașului, la cultură și-a găsit locul în conceptul organizatorilor. Silueta și turlele Sinagogii din Cetate apar pe mai multe pagini din dosar, semn că cultura și religia iudaică (avem norocul sa figurăm în ambele categorii:)) sunt asimilate în conștiința identitară a orașului și că restaurarea sinagogii, se pare, sper, este
OPORTUNITĂŢILE CULTURII EVREIEŞTI LA TIMIŞOARA – CAPITALĂ EUROPEANĂ A CULTURII 2021 de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362587_a_363916]
-
fum negru se ridică cu repeziciune. Cerul se înseninase. Toader Șoican se sperie. Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru a se putea lămuri. Intimidat, își întoarse căruța. Apoi își aminti de nemții pe care îi depășise și de care abia scăpase. Se răzgândi și întoarse din nou, hotărât să-și continue drumul spre oraș
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
-l crezusem om în adevăratul sens al cuvântului, cum mă simt eu "handicapată" moral fiindcă nu pot răzbi în această lume "hienoasă"... Părea că vrea să-mi întindă o mână de ajutor, dar nici măcar piciorul nu l-am văzut, doar silueta-i fugind spre zări... Da, a alunecat ca umbra pe zidul vieții! Nu mai încerca să crezi în umbre, ele-s mai vii ca noi, rămân pe pământ ca niște fantome în fotografii „de neuitat"... Bag de seamă că acum
RĂBDĂRI ÎMBLÂNZITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353277_a_354606]
-
a directoarei, îmbrăcată în veșminte negre, cu pielea ȉntunecată: Doamna Diavolo. Și atunci își reveni puțin. Era totuși într-unul din colegiile de elită ale capitalei. Și răsuflă ușurat. Pentru o secundă... căci pe scară începură să coboare schelete ambulante. Siluete filiforme, ce aveau pictate pe costumul negru mulat pe corp, osatura corpului uman. - Dar ce faceți Doamna Director Diavolo, Halloween-ul se sărbătorește și la americani, de unde l-am preluat noi, numai o seară, o noapte. Și a fost vineri, acum
“DIRECTOAREA DIAVOLO“ SAU LA DIABLA de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353302_a_354631]
-
hai la băută! Corci privi cu greață în jur și, luându-și haina de pe scaun, se îndreptă spre ușă. Amicul său îl urmă imediat. - Ce a fost asta? întrebă Daniel zăpăcit. - Habar nu am, răspunse Inu, ca pentru sine, urmărind siluetele celor doi oameni. Daniel se apropie și el de ei și, gesticulând haotic, începu să povestească ceva. Nimeni nu părea să îl asculte, toți păreau depășiți de situație. - Pe ăștia îi știu! exclamă Daniel. I-am mai văzut undeva și
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
Această imensa rezervă de imagini și amintiri pe care viața a acumulat-o, ca acele păsări hoațe, coțofenele de care se povestește că adună cu ciocul obiectele strălucitoare și le ascund în fundul cuiburilor, artistul în copilărie face provizii de figuri, siluete, cuvinte. Constantin T Ciubotaru pornește să scrie pe baza unor povestiri relatate așa cum singur afirmă, iar această carte are în esență un singur personaj colectiv , diaspora romană. Intrebarea mea firească este dacă mai putem vorbi de o așa numită diasporă
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
De exemplu, în cel de al doilea pas pe această cale ce duce, printre cele ce sunt, către Cel care este : * Cum să aduni în mănunchi razele scurse că printre degete ? Sau prezenta umană, dizolvată-n lumini și penumbre : O siluetă albă coboară tiptil printre arbori buimaci. * Urmează, la un al doilea nivel, “chipul” lucrurilor, ideea lor, suportul lor inteligibil. Ceea ce se contemplă acum, în instantaneitatea intuiției, este sigiliul rațiunii divine din fapturi - bănuit, abia întrezărit, surprins cu bucurie și înfiorare
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
drumul mare, care obișnuiau să taie drumul călătorilor nevoiți să treacă munții prin defileele înguste. E suficient să auzi rezonanța conchistadorială a denumirile munților că deja-i cresc aripi fanteziei. Dar nu numai numele, ci și formele fistichii, amintind de siluetele gigantice ale unor închipuiți uriași din poveste stârnesc imaginația. Așa, de exemplu, coama muntelui Montgo seamănă leit cu un elefant ce tocmai se odihnește. De asemenea, la tot pasul ai impresia că pe cerul de un albastru strălucitor sunt proiecteate
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
acestor tinere fete i se părea superb, se străduia să studieze dacă este cu adevărat perfect. Rămânea, însă, ușor dezămăgit de îndată ce găsea un mic cusur, neînsemnat la prima vedere. Această dezămăgire însă îi dispărea de îndată ce prin fața sa trecea o altă siluetă de fată frumoasă. Ce bine e că zeița Natura nu renunță niciodată și se străduiește perpetuu să creeze noi chipuri perfecte! își zicea el, ca pentru sine... Trecuse deja destul timp de când Karl admira cetele de elevi care treceau prin fața
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
cetele de elevi care treceau prin fața casei sale. Rândurile lor începură să se rărească, când el căzuse într-un fel de extaz, o contemplare dulce * Se trezi, însă, din acestă reverie când, la doar câțiva pași în fața sa trecu o siluetă feminină nespus de atrăgătoare, sprintenă și elegantă, îmbrăcată într-un costum modern, călcând ușor, cu multă grație, pe pavajul aleii. Dar până ca el să aibă timp să-și revină, să-și găsească prezența de spirit în fața acestei întâmplări ca
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BOLTA VERDE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Adânc apasă griul desfrunzirii, Pe siluete sprijinite-n aer. Valsând stângaci pe-al vânturilor vaier, Pădurea-și cată, primăvara, mirii. Atârnă muguri, mărțișoare-n ceață, Lumini cerșind din răsărituri oarbe, Din frunze ninse-n giulgiuri, seve soarbe Ca mic dejun în trista dimineață. Căldura va picta
BOLTA VERDE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353912_a_355241]
-
numai unei dudui străine din compartimentul vagonului. Zgribulit, așteptam în peronul înghețat trenul deja întârziat, când deodată vocea unui călător ne taie tuturor amorțeala: Hai că vine!” spune jovial și parcă mândru că a fost printre primii care au observat silueta locomotivei în zare. Colegul lui de drum se ridică în picioare, privește lung, apoi adaugă: ”Lasă-l băi să vină că nu pleacă fără noi, nu te grăbi”. Ciudat, el era cel care se ridicase în vârful picioarelor iar celălăt
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
inocentă imprimata pe fețele lor, pe o altă bancă doi tineri îndrăgostiți își împărtășeau cuvinte doar de ei știute, Julio se oprise nu îmi mai vorbea părea mai liniștit. După un timp ne-am despărțit, i-am urmărit cu privirea silueta lui înaltă cum se pierdea prințe trecătorii de pe strada ce poate asemenea lui umblau prin viață apăsați de povară proprilor greșeli căutând drumul spre izbăvire.
SPOVEDANIA UNUI OM de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353073_a_354402]
-
și de amintiri de aur cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
ochilor! Verdele întunecat, cu dungi aproape negre, era al porumbului. Începea aproape de la gardul ultimei case și se termina... de fapt nu se termina, era ca o mare, continua până dincolo de ferma lui Pană și se amesteca la orizont cu siluete vagi de plopi. Verdele roșcat era al ricinului, curioasă combinație de tulpini și crengi cilindrice și lucioase care se terminau în măciulii ghimpate ca buzduganele din povești! Verdele strălucitor era al câmpurilor de sfeclă, verdele închis la culoare era al
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
plecând sau venind de acasă, foarte rar trecea spre magazin, călare! Își cumpăra țigări cu traista! Întâi simțeai o răcoare în spate, apoi parcă se așternea liniștea în aer, mergeam la poartă și atunci îl vedeam, de fapt vedeam o siluetă și nu o față, un chip! Trapul calului se auzea de departe, calul acela nu mergea la pas niciodată, era văzut doar la trap sau în galop! Era un cal negru, înalt, cu coama lungă fluturând de-o parte și
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]