5,479 matches
-
ne-am uitat după scaune auto, am căutat să alegem un model potrivit vârstei ei, dar, neapărat să aibă o culoare atrăgătoare și ceva personaje desenate pe el. Noi am ales pinguini, pentru că avem o întreagă istorie cu aceste animăluțe simpatice, și culoarea verde-albăstrui. Nu, nu am căzut în capcana ”fetiță = roz”! Găsești online nenumărate modele, potrivite pentru fiecare vârstă și nevoie în parte; 2. Când i-am prezentat Rebecăi scaunul, am făcut-o cu un mega-entuziasm și i-am spus
Cum ii facem pe copii sa le placa sa stea in scaune auto? () [Corola-blog/BlogPost/92321_a_93613]
-
mă-nțelegi? Dacă mă refuzi, mă supăr și nu mai vorbesc cu mata, niciodată! Așa că hai, te aștept să vii cu Miță, acum! Hai, dă-mi-l pe el la telefon! Miță începu să râdă, fiindcă auzea vocea categorică, dar simpatică a Simonei. Căpitanul îi dădu telefonul lui Miță și îl puse iar la ureche: - Frate-miu, hai, ia-l pe căpitan și veniți, că se răcește mâncarea! Dacă nu, vin eu după voi cu o joardă, și tot vă aduc
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
legat prietenii, mai mult ori mai puțin trainice. Marian Rățulescu mi-a furnizat câte o fișă ultrasintetică a fiecăruia dintre cele patru grupuri. Pornind de la aceste date (conjugate cu amintirile mele nemijlocite), am croșetat textul prezentului comentariu. Așadar, vă invit, simpatici cititori și iubitori de satiră adevărată, să ne aducem aminte că... Răstimp de zece-unsprezece ani, din 1974 până în 1984, la Craiova a creat și a activat Grupul MESAJ Group, având în componență cinci combatanți de soi, unul mai talentat decât
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
e rea te crede plin de bani, când tu abia îți târăști zilele... Timp de douăzeci de ani m-am ținut de promisiunea făcută. Iar dacă acum mi-o calc este că, mi-am adus cu duioșie aminte de figura simpatică a lui Moș Damaschin, care de mult nu mai e printre noi, dar și fiindcă, negustoria lui a înviat din plin și pe toată linia în zilele pe care le trăim ... București, 05 aprilie 1943
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
Cel mai adorabil moment din viața cuplului s-a petrecut pe 25 martie, când a venit pe lume Marian, alinarea, bucuria și fericirea fără de margini a familiei. În căminul Ungur toată admirația, dragostea și afecțiunea sunt îndreptate spre acest bebeluș simpatic, de patru luni, care umple sufletul cu hohotele de râs adresate părinților, bunicilor, dar și fiecărui oaspete care poposește la ei. Dan MATA
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
bucurându-se de ospitalitatea familiei noastre, pe Mihail Sadoveanu, Grigore Moisil, Mihai Ralea. Despre Mihail Sadoveanu, care m-a impresionat prin colosala lui prezență fizică dominantă și despre Grigore Moisil, pe care mama, încă tânără, îl caracteriza ca un chel simpatic și cam țicnit, voi vorbi in cartea *Insemnări care nu trebuiau divulgate*, acum, în pregătire. Tata îmi spunea că la masa din curtea noastră, Ceahlăul literaturii române, care, altfel, locuia la Ciorogârla în vila lui Pamfil Șeicaru, a scris câteva
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
mult, că în sală a intrat Țăpoi, secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Județean de Partid. S‑a făcut liniște profundă. Ne vorbește tovarășul Țăpoi, fără a ne stârni prea mult interesul. Din cuvântul lui lipsesc însă obișnuitele glume. Era simpatic Țăpoi! Nu prea înalt, grăsuț, cu părul grizonat, trecut de 50 ani, îmbrăcat îngrijit, chiar impecabil, cu bun gust, purta lucruri de calitate. Când veneam la instruire, îi aduceam toamna o sticlă de țuică bună, câte o sacoșă cu gutui
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
lună ! Era enorm de mulțumit că foamea leșinată o să-l abandoneze. Bătrănul îl privește cum înghite, îmaginea ușor ilară a tânărului care înfulecă acum cu zece guri, îi amintește de copilărie. - De unde ești ? - Din România ! Deja nu îi mai e simpatic. Niște țigani români îi furaseră portofelul în piață,cu o săptămână în urmă. - Român ? De ce n-ai spus așa de la-nceput ? Voi românii sunteți niște hoți ,după ce mânânci ,să părăsești taverna mea ! - Nu toți suntem hoți. Eu unul,am fost
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
cumva o va păți și el... Cu Filozoful sunt mai îngăduitori; chinuie, de ani de zile, nu se știe câți iepuri, îndopându-i cu carne, dar exemplul său nu molipsește pe nimeni. Căutătorul de aur, alt aiurit, le este chiar simpatic. Se numără printre puținii localnici ce părăsesc din când în când Stațiunea. Este liber să plece oricine, însă rar se avântă cineva mai departe de câteva zeci de kilometri, de-a lungul văii, la un descântător. Căutătorul de aur - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sunt, nu te-ai Întrebat niciodată cum se face că genialul fizician etc., etc. ți-a servit de șofer? Îți dai seama, desigur, că nu pentru calitățile de conducător auto mă aflu În Centru, nu? Realitatea este că-mi deveniseși simpatic Înainte de a te cunoaște și, pentru că n-aveam Încredere că, odată Încăput pe mâna altcuiva de aici, ai mai fi ajuns teafăr la destinație, m-am autopropus și am insistat să te preiau eu. Nu ești singurul ins din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
văd silit să-ți spun că pe aici funcționează totuși un minimum de reguli (nu spun interdicții, fiindcă s-ar putea să te crispezi și mai tare), iar sinceritatea mea are niște limite pe care, oricât mi-ai fi de simpatic, nu le pot depăși. Am vrut să adaug „deocamdată”, dar știu că nu-ți place cuvântul... 19 Când intri Într-o poveste care sfidează normele realității, cel mai greu este să depășești primul hop, să accepți Întâia abatere de la regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Subliniez: vii. Nu v-am spus-o la prima Întâlnire, pentru că nu-mi place să mă laud și nici să le creez obligații celor din jur. E stânjenitor. Aflasem, desigur, dar faptul nu mi-l făcea pe chimistul pseudonimizat mai simpatic. Gestul lui binevoitor mă surprinsese și mă intrigase, atât. - Știu și vă mulțumesc recunoscător, am răspuns cu mai puțină căldură În glas decât s-ar fi cuvenit, totuși. - N-aveți pentru ce, și mă exprim foarte exact când spun asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
folositor exercițiu de narare va fi băgat de seamă fără doar și poate că de multe episoade atenția distributivă a autorilor pare să fi slăbit; în adevăr, cum altfel s-ar putea explica faptul că un atât de promițător și simpatic personaj cum e tânărul călugăr Iovănuț e sistematic uitat sau - mai grav - pur și simplu dat la o parte de mâna nedibace a unuia din povestitori? La sesizarea anonimă a unui grup binevoitor de cetitori pe care noi, naratorii secundari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nopți întregi stătea închisă în odaia ei și se desfăta când cu morocănosul, dar vajnicul Ahile cel iute de picior, când cu atrăgătorul, dar cariatul Villon, cel iute de mână. Cidul, Vergiliu, Petroniu, oștenii din oastea lui Igor, Khayam și simpaticul trăznit pe care tocmai îl luase in folio de la Madrid îi erau cei mai buni și adevărați prieteni. Nu ieșea din încăpere decât dimineața pe la orele șase, când de pe balcon arunca mâncare unor porumbei care așteptau acolo, frumos încolonați, de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spectacol, un balerin, un trup aproape imaterial plutind Într-un cerc de lumină. Și bucuria din somn cu vizitatori extratereștri, fața verzuie a tatei și bunicii și unchii și printre tufele de iasomie șobolanii grași atît de relaxați, atît de simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică, termică, olfactivă, cum veți mai putea detecta urletul meu de fiară În noaptea cutremurului, arșița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dat seama că toate calitățile soțului nu erau de ajuns într-o căsnicie. Ca suedeză, pretindea mult mai mult. Nemulțumirea Ritei crescuse după operația de prostată a lui Feifel, când ea începuse să vorbească tot mai des despre colegul ei simpatic, polonezul Sașa, tovarășul ei de afaceri. De obicei, Feifel încerca să scrie articole ziua. Dar mergea al dracului de greu! Ca și cum un demon încerca să-l ademenească, luându-l în răspăr tot timpul. Pentru a-și înviora puțin simțurile, obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
neputința de a scrie, a ieșit să se plimbe, ca să-și pună gândurile în mișcare. În dreptul lui Hotorget, un italian l-a întrebat care e drumul care duce la gara centrală. Era din Palermo, și se prezentase într-un fel simpatic: - SEVERINO PANE VINO! Era un băiat foarte fermecător, întâmplător lefter și fără acoperiș deasupra capului! O voce șoptise în urechea lui Feifel tot timpul: - Ia-l cu tine acasă! E păcat să lași un tânăr atât de plăcut să înghețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în piața improvizată din Hötorget. Cu toată umilința resimțită când citea pe fețele cunoscuților un fel de compătimire jignitoare la adresa lui, se încăpățânase mereu să fie vesel și să profite de ocazie, plasând mereu câte o glumă pentru a se face simpatic oamenilor. În buzunarul caftanului de duminică avea mereu la îndemână și o pungă de caramele cu care îi îmbia câteodată generos pe semenii săi. Obișnuia să salute primul pe toată lumea, ridicându-și pălăria în aer și lăsând vederii calota albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trebuia să pomenesc de... așa mi-ați spus mai devreme. Cristi, care deja gustase din berea adusă, începu să zâmbeas că. Începea să-i placă chelnerul ăsta. Chiar dacă întâlnirea lor nu debutase sub cele mai bune auspicii, acum îi devenise simpatic. Felul în care clasificase cele trei halbe de bere era de-a dreptul fenomenal, nu mai auzise așa ceva până atunci. Auzi, spuse Toma, ștergându-și discret o urmă invizibilă de spumă rămasă în colțul buzelor, de unde mă cunoașteți voi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuie să vedem dacă te ascultă și pe tine. Înțelegi de ce spun asta, nu-i așa? Domnița zice că tu ești următorul păzitor, dar domnițele le au pe ale lor și noi pe ale noastre. Nu-mi ești tu prea simpatic, dar nici nu vreau să te dau legat în ghearele vâlvei, rosti moșul în glumă. Cristian ridică din umeri. În noaptea ce trecuse se convinsese de puterea toiagului. Nu înțelegea ce mai vrea Calistrat, cum atinsese toiagul, acesta îl protejase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sîngele rece prin rugăciune, cu Îndîrjire, cu dinții Încleștați, ÎnfrînÎndu-și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu-se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că-l ardeau măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și idei despre evenimente și cărți. A fost atrasă de istorie și de politică, fiind martorul multor evenimente în timpul vieții. Nu în mod gratuit, medicul Viorel Pătrașcu, vizitându-l, îl caracterizează astfel: „ ...Domnul Cernat, un învățător pensionar, care-i foarte simpatică și instruit.” în timpul regimului comunist care nu i-a recunoscut gradele didactice, a fost folosit, la fel ca toți învățătorii satelor, în alfabetizare, munca de propagandă, la scrisă procesele-verbale, la ședințe de tot felul, la arie, la strânsă cotele, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să facă treaba și-o să-i cerem pe ea o avere. Am Încuviințat. Ne-am continuat aparenta rutină. Tata continua să mă privească. Acum o să-nceapă, mi-am zis În sinea mea. — Ieri a trecut pe-aici o fată foarte simpatică. Zicea Fermín că e sora lui Tomás Aguilar? — Da. Tata dădu din cap, cîntărind coincidența cu o mină de ia-te-uită. Îmi acordă o clipă de răgaz Înainte de a reveni la atac, de astă dată cu aerul că-și aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ministrului, Onorați patria, căci patria vă va privi cu admirație, cu tobe și surle, după care scotocise în podul celei mai mucegăite retorici patrimoniale, a fost prejudiciată de un Noapte bună care a sunat fals, de asta sunt atât de simpatice cuvintele simple, nu știu să înșele. În diferite locuri, în case, baruri, taverne, bodegi, restaurante, asociații sau sedii politice unde se aflau votanți ai partidului de dreapta, ai partidului de centru și chiar ai partidului de stânga, comunicatul prim-ministrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]