4,167 matches
-
A fi sau a nu fi. A fost o experiență extraordinară, eram doar eu cu aparatul de filmat și Sorina, cu cei implicați, 10 deținuți cu pedepse lungi, jumătate dintre ei închiși pentru crime. Tehnica psihodramei este o explorare a sinelui, se pătrunde înlăuntrul lor și asta îi tulbură complet pe cei implicați. A fost primul documentar la care am vrut să adaug animație la imaginile filmate. Ce impresie ați avut lucrând în acel mediu deosebit? Până când am mers la Rahova
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
moderne, așadar, romanul lui Theodor Codreanu prezintă un personaj a cărui viață e fracturată de hazard sau de destin, oricum de un "mare zid" peste care caută să treacă pentru a se regăsi ori pentru a-și găsi cu adevărat sinele, într-o lume care, dincolo de bulversările pe care le naște regimul politic, încearcă să-și împlinească menirea indiferent de adversitățile de orice natură. "Revista Nouă", X, nr. 1, ianuarie 2014 EMINESCU DIALECTICA STILULUI, BUCUREȘTI, EDITURA CARTEA ROMÂNEASCĂ, 1984, COLECȚIA "ESEURI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
denumită Dasein și că acest Dasein trebuie să depășească un hotar, o prăpastie și să se raporteze la întreaga totalitate a ființării (care trebuie depășită). Hyperion este simbolul acestei depășiri prin călătoria pe care o face de la Totul ființial la sinele său. Eminescu nu călătorește oricum, ca să revenim la argumentele lui Theodor Codreanu, ci urmând "curba în infinit a Universului"; " Iar dacă Universul e rotitor, călătoria e în linia cercului. A te în-cerc-a înseamnă a te înscrie în cerc, a merge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
credinței pune între paranteze simțul critic. Fragmentele lui Lamparia (Fundația "Scrisul românesc", Craiova, 2002) nu sunt ale personajului, evident. Sunt ale autorului Theodor Codreanu, care găsește de cuviință să se dedubleze, în speranța de a ilumina ființa unui al treilea, sinele omului cu același nume. Cu alte cuvinte, personajul este un lampadofor. Cel care vede, nu doar ca operație secundară, e ochiul insului coborât în peșteră. Iar vederea se definește dintotdeauna drept cordonul ombilical al științei în sensul cel mai curat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din toate direcțiile, însă, ca ultimii doi, îl "anexează" în special dinspre filozofie. Părintele lui Lamparia este un filozof mai abilitat decât maestrul său. Eminescu descoperea gândirea și încerca să și-o asume, inclusiv prin mijloacele ei discursiv-conceptuale, din interiorul sinelui său de poet înnăscut, predestinat. Sine care, potențat are mereu un "imperialism" luciferic, bine cunoscut de Blaga și chiar de Eliade. Nimic damnabil, totuși, în luceferismul acesta autohton, de vreme ce nu se hrănește dintr-o excrescență a ideologiei religioase iudeo-creștine, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre "lumea-lumen". Milan Kundera, cel din romanul L'Imortalite, și-a deconspirat convențiile și instrumentarul literar, după canonul postmodernității, în timp ce în Gluma sau Insuportabila ușurătate a ființei (1984) autorul se arată, în primul rând, interesat de conștiință și de avatarurile Sinelui. Mai mult decât atât, în partea sa cea mai puțin evidentă, este un roman al Ființei și al reîntoarcerii spre dimensiunea profunzimii, din momentul în care aduce în miezul "dezbaterii" noțiuni ca "ușurătate" și "greutate". "Așa se produce despărțirea radicală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Serge Moscovici, în care câmpul post-social nu poate fi înlocuit decât de o structură nou creată, pe un alt palier, în urma amintitelor fluctuații. Post-socialul lui Touraine, cel care "iscă" spinoasa problemă a hiper-modernismului, nu poate asigura atingerea gradului zero al sinelui, dar poate da o descriere pertinentă a cadrului în care au loc fluctuațiile de sistem. Deci nu o depășire a modernismului, nu o despărțire de modernitate. Cu toate acestea, putem, însă, consemna o tentativă de situare în post-istorism, ceea ce aruncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trei ramuri ale sale: dreptul matrimonial, dreptul părinților și dreptul capului de familie. În cazul relațiilor dintre soți, o persoană o dobândește pe cealaltă asemeni unui lucru, la fel fiind dobândită și cealaltă persoană. Prin această reciprocitate, individul Își fixează sinele și Își formează personalitatea. Dacă unul din soți se sustrage Îndatoririlor familiei sau trece În posesiunea altcuiva, celălalt soț are un drept permanent și necondiționat de a-l aduce din nou În puterea sa, la fel ca pe un lucru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sine. Aflat în fața ruinelor grecești, estetul trăiește cu maximă intensitate plăcerea privirii care alunecă peste „calcarul marin căruia Pausanias îi spunea poros”, asumându-și statuile, templele și gândirea Antichității ca pe propriul trecut, într-un efort anamnetic de regăsire a sinelui. Limbajul descriptiv devine inevitabil unul intens metaforic, a cărui strălucire este dată de îmbinarea dintre concizia expresiei și deschiderea teoretică pe care o provoacă neologismul savant; iată, de pildă, coloana de la Erehteion, care, „sfruntat sustrasă de pe Acropole de Lordul Elgin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287420_a_288749]
-
Depinde numai de noi de a nu o folosi greșit, în mod grav. A reduce imaginația la sclavie, când va fi vorba de ceea ce în mod grosolan se numește fericire, e a scăpa de tot ce se găsește în adâncul sinelui, de dreptatea supremă. Rămâne nebunia, „nebunia pe care o închidem”, cum s-a spus atât de bine. Asta sau alta... Fiecare știind, într-adevăr, că nebunii sunt internați din cauza unui număr de acte condamnabile și că, în afara acestor acte, libertatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și simplu bine cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e necunoscut. E cristalul care se rotește în inconștientul meu, ca un poliedru, dezvăluind parcă sinele mic și sinele suprem, într-o relație armonioasă. Dacă mă îndoiesc că sunt liberă de dorințe, mânie și senzualitate. Ileana (Mălăncioiu) și cu mine suntem invitate, în acest an, la Festivalul de poezie din Visby. Mă bucur că Ileana va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu mine însămi, ca și cum aș descoperi că am tot, că o ființă cristalină aruncă și în corpul meu raze luminând tot ce e necunoscut. E cristalul care se rotește în inconștientul meu, ca un poliedru, dezvăluind parcă sinele mic și sinele suprem, într-o relație armonioasă. Dacă mă îndoiesc că sunt liberă de dorințe, mânie și senzualitate. Ileana (Mălăncioiu) și cu mine suntem invitate, în acest an, la Festivalul de poezie din Visby. Mă bucur că Ileana va veni la Stockholm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
seara care ne-a preocupat atâta, repetând tot timpul? Pentru mine, un anume curaj de a mă arunca în „dinții mării și ai vântului”, de a nu mă lăsa niciodată influențată de nimeni, ci ghidată de bunul meu instinct, de sinele înalt care vrea numai ce e drept și bine. De a repeta, exersa mereu, căci toată viața e numai repetiție, până la gala finală - Sfârșitul. A început să bată un vânt rece, polar. A nins, se simte în aer ceva curat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
existau oameni care erau foarte înclinați spre adopție. Poate că unii din ei doreau să-și îndeplinească misiunea lumească. Așa era și doamna Renling, cu modul ei de a fi anevoios și necioplit combinat cu puritatea care venea din comprimarea sinelui de dragul scopurilor ei intense. Și ea avea o misiune pe lumea asta. Exista un lucru pe care nu-l puteai afla ușor despre doamna Renling; nu am știut niciodată care era dorința ei cea mai fierbinte, din cauza modului frust în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei pentru junk-food era - eufemistic vorbind - nițel contradictorie. Încetase să mai Încerce să găsească explicații. Dedusese că viciile sunt o parte din natura umană și că pofta de mâncare plină de grăsimi și de E-uri era viciul ei. Pentru sinele ei, Încerca totuși să-și mai taie din porția de mizerii pe care le mânca. Nu voia sub nici o formă să ajungă să i se facă patru bypassuri Înainte de menopauză sau să se transforme Într-o femeie cu slănină tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
deteste evreul, Marx voia, poate, să se îndepărteze măcar mental de condiția ancilară a strămoșilor săi. În același timp, nu ura mai puțin situația socială pe care trebuia să și-o construiască, dar care pretindea, în prealabil, frustranta negare a sinelui evreiesc. Urii față de o identitate iudaică susceptibilă să îl livreze proscrierii sociale, el îi adăuga, din considerente livrești, ura de sine a burghezului. Burghezul care nu reușea să depășească micul lui interes, care se știa acuzat că distrusese ordinea aristocratică
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și, mai mult, pe modalități de protejare a acestuia). De altfel, credem că o astfel de poziție (trecerea de la „tu” la „eu”) îi permite celuilalt să se centreze tocmai asupra persoanei care are o problemă. Abordarea în cauză încurajează proiectarea sinelui în celălalt (și în problema pe care o are acesta). În aceste condiții, comportamentul se poate schimba fără să fie prejudiciată în vreun fel imaginea de sine a persoanei - lucru care s-ar fi întâmplat dacă acesteia i se reproșa
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
informații, cu ajutorul căror instrumente se realizează percepția celuilalt? Altfel spus, cum ne construim reprezentarea celorlalte persoane? 2. În ce fel percepția și reprezentarea pe care le avem despre noi înșine sunt legate de interacțiunea cu ceilalți? Altfel spus, în ce măsură reprezentarea sinelui depinde de părerea celuilalt? (Denise Jodelet, în Moscovici, 1998, p. 37). 3. Cum influențează imaginea de sine modul în care ne definim și dezvoltăm capacitatea de învățare? „Imaginea de sine este ansamblul ideilor pe care un individ le are despre
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche a inconștientului" își face și ea simțită prezența. Sinele, noțiune predilectă a psihanalizei jungiene, este un conținând, în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin discordia concors, nu se exclud, ci se completează unele pe altele într-un tot. În chip identic, insolitul operei unuia dintre cei mai importanți
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rețea terminologică vastă. Conceptele sunt explicate, dar, nemulțumiți, după alte experiențe adaugă altele, cele vechi nu îi mai satisfac, definițiile se îmbogățesc cu nuanțe noi. E cazul unor noțiuni precum inconștientul (din care se desprind inconștientul personal și cel colectiv), sinele și sineificarea (sinonimă cu individuația), persona, anima, imaginea și imaginarul, asupra cărora Jung a considerat că e cazul să revină până spre sfârșitul vieții sale. Prin acumulări succesive, psihanaliza se convertește, din unghiul de vedere al limbajului uzitat, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea cu textul din interviul-manifest, apare limpede că trenul (locomotivă) conotează o tipologie puternică. Mai dificilă e simbolistica omizii. Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung: sinele și individuația. Vom încerca să surprindem doar câteva repere ale acestor noțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung: sinele și individuația. Vom încerca să surprindem doar câteva repere ale acestor noțiuni, asupra cărora cercetătorul elvețian a revenit în nenumărate rânduri în voluminoasa-i operă: "Ca noțiune empirică, sinele desemnează întreg cuprinsul fenomenelor psihice ale omului. El exprimă unitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung: sinele și individuația. Vom încerca să surprindem doar câteva repere ale acestor noțiuni, asupra cărora cercetătorul elvețian a revenit în nenumărate rânduri în voluminoasa-i operă: "Ca noțiune empirică, sinele desemnează întreg cuprinsul fenomenelor psihice ale omului. El exprimă unitatea și totalitatea personalității. În măsura însă în care aceasta este, în virtutea participării ei la inconștient, doar parțial conștientă, noțiunea de sine este de fapt în parte empirică și în parte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceasta este, în virtutea participării ei la inconștient, doar parțial conștientă, noțiunea de sine este de fapt în parte empirică și în parte un postulat. Cu alte cuvinte, ea cuprinde cognoscibil și incognoscibil, respectiv ceea ce încă nu este cunoscut. Aceste calități sinele le are în comun cu foarte multe noțiuni de ordinul științelor naturii, care sunt mai mult nomina decât idei. În măsura în care totalitatea constând din conținuturi atât conștiente cât și inconștiente este un postulat, noțiunea ei este trascendentă; ea presupune de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lui Procust. Chiar dacă au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]