KorAP: Find »[drukola/base=slav & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...171 >

4,254 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

fino-ugrice, ce trecuseră la o viață feudală incipientă și creștină, românii erau singura populație de origine romanică. Ei trăiau într-o societate închegată, cu vechi rânduieli sociale și economice sedentare, cu structuri mentale creștine, încă înainte de 602, care asimilaseră pe slavi în lungile secole de conviețuire anterioară și erau acum un popor definit, de-sine-stătător. Feudalizarea progresivă a societății de la Carpați, Dunăre și Mare, ca și contactele nemijlocite ale romanității răsăritene medievale cu statul bulgar, Imperiul bizantin, Rusia kieveană și Ungaria arpadiană

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la Dunăre, Carpați și Mare. Abia târziu, în secolul al X-lea, se ivește o diferențiere socială în obștea țărănească românească, apariția relațiilor de dependență între fruntașii obștei și membrii de rând ai ei. Atunci aflăm despre existența "jupanilor", termen slav care desemnează stăpânul feudal, conform inscripției slave de la Basarabi (Dobrogea), din 943. Constituirea noii clase feudale românești a avut două origini: 1. ridicarea din rândul obștilor a unor fruntași (stăpâni) bogați și puternici, care treptat ajung să domine membrii de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
apărare a obștilor împotriva dușmanilor dinafară. Concret, în Viața Sf. Sava, din secolul al IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector, vorbind despre războiul bizantinilor cu slavii, amintește despre fruntașii militari și de "ighemonii" comandantului slav (voievodului), adică membrii aristocrației tribale. Strategicon-ul împăratului Mauriciu, de pe la anul 600, vorbește despre triburile slave din văile râurilor Munteniei, în mijlocul cărora trăiau și "romanii" de fapt autohtonii romanici. În mijlocul acestei populații

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Sf. Sava, din secolul al IV-lea, se arată că în câmpia Munteniei erau obști țărănești care lucrau pământul și plăteau dijme aristocrației goților. Menander Protector, vorbind despre războiul bizantinilor cu slavii, amintește despre fruntașii militari și de "ighemonii" comandantului slav (voievodului), adică membrii aristocrației tribale. Strategicon-ul împăratului Mauriciu, de pe la anul 600, vorbește despre triburile slave din văile râurilor Munteniei, în mijlocul cărora trăiau și "romanii" de fapt autohtonii romanici. În mijlocul acestei populații autohtone din câmpia munteană trăiau triburi numeroase de slavi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
slav (voievodului), adică membrii aristocrației tribale. Strategicon-ul împăratului Mauriciu, de pe la anul 600, vorbește despre triburile slave din văile râurilor Munteniei, în mijlocul cărora trăiau și "romanii" de fapt autohtonii romanici. În mijlocul acestei populații autohtone din câmpia munteană trăiau triburi numeroase de slavi, căci "ei au mulți regi", adică conducători (fruntași) ai uniunilor de obști. Din aceste izvoare rezultă, în mod incontestabil, că pătura stăpânitoare a feudalismului românesc s-a închegat din rândurile acestei nobilimi tribale slave, aflate încă în faza "democrației militare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
produse și clacă (muncă gratuită). Această nobilime tribală, viitoarea clasă feudală stăpânitoare, aparținea aproape exclusiv populației alogene, slave și turanice. Dintre acești alogeni, cei ce au jucat un rol mai important în aservirea vechilor obști ale autohtonilor (românilor) au fost slavii. Aceștia, stabiliți în nordul Dunării, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, au rămas o populație distinctă de români, până în secolul al XI-lea, când procesul de românizare (asimilare) a lor s-a încheiat complet și nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
doua jumătate a secolului al VI-lea, au rămas o populație distinctă de români, până în secolul al XI-lea, când procesul de românizare (asimilare) a lor s-a încheiat complet și nu mai aflăm numele lor în izvoarele vremii. Rolul slavilor, alături de alți "barbari" (alogeni), în constituirea clasei feudale românești rezultă din mai multe împrejurări: influența slavă asupra limbii române (marele număr de cuvinte slave în limba română), toponimia slavă răspândită în toate regiunile românești, importanța slavilor în alcătuirea nobilimii locale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în izvoarele vremii. Rolul slavilor, alături de alți "barbari" (alogeni), în constituirea clasei feudale românești rezultă din mai multe împrejurări: influența slavă asupra limbii române (marele număr de cuvinte slave în limba română), toponimia slavă răspândită în toate regiunile românești, importanța slavilor în alcătuirea nobilimii locale. Un lucru este cert: în ciuda dominării lor, în ținuturile de la Dunăre și Carpați, timp de câteva secole, slavii instalați aici au fost asimilați (romanizați) în întregime, pierzându-și treptat limba și trăsăturile proprii în mijlocul majorității românești

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
limbii române (marele număr de cuvinte slave în limba română), toponimia slavă răspândită în toate regiunile românești, importanța slavilor în alcătuirea nobilimii locale. Un lucru este cert: în ciuda dominării lor, în ținuturile de la Dunăre și Carpați, timp de câteva secole, slavii instalați aici au fost asimilați (romanizați) în întregime, pierzându-și treptat limba și trăsăturile proprii în mijlocul majorității românești. Pentru ca acest proces etnic să fi fost posibil, trebuie ca daco-romanii să fi alcătuit o majoritate categorică, în toate regiunile, care ar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în întregime, pierzându-și treptat limba și trăsăturile proprii în mijlocul majorității românești. Pentru ca acest proces etnic să fi fost posibil, trebuie ca daco-romanii să fi alcătuit o majoritate categorică, în toate regiunile, care ar fi putut absorbi minoritatea slavă. Dacă slavii au fost întotdeauna în minoritate, în nordul Dunării, influența limbii slave în limba și toponimia românească nu se poate explica prin superioritatea lor numerică, ci numai prin situația lor superioară, prin poziția lor dominantă, ca alogeni, față de societatea autohtonă, prin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
diferențierea internă a obștilor românești. Este profund grăitor, în acest sens, faptul dublei terminologii în limba românească privitoare la relațiile sociale medievale. Dacă, într-adevăr, o parte din terminologie este de origine slavă, în schimb, aproape fiecare din termenii aceștia slavi este dublat, în vechea limbă românească, de termenii respectivi romanici (românești), care derivă din latina populară și din cea medievală. Astfel, cea mai veche denumire a membrilor clasei feudale este aceea de cneaz (termen slav), dar el este dublat de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aproape fiecare din termenii aceștia slavi este dublat, în vechea limbă românească, de termenii respectivi romanici (românești), care derivă din latina populară și din cea medievală. Astfel, cea mai veche denumire a membrilor clasei feudale este aceea de cneaz (termen slav), dar el este dublat de termenul latin jude sau judec. Pentru a desemna un om liber, documentele medievale folosesc atât termenul jude cât și pe cel de cneaz, ambii termeni desemnând oamenii liberi și stăpânii de pământ. Străvechea terminologie a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au fost aservite, în cadrul sistemului stăpânirii nobiliare, și pentru că obștea și-a păstrat organizarea internă și sub stăpânirea cnezilor și a boierilor, termenul vecin a devenit sinonim cu om dependent. Aceasta dovedește că aservirea obștilor libere a început anterior așezării slavilor în Dacia sau în paralel cu așezarea acestora. Putem concluziona că, în principal, originea clasei stăpânitoare a feudalismului românesc provine din diferențierea internă a obștilor autohtone și constituirea unei clase suprapuse, puternice și avute, în sânul acestora. Dubla terminologie în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
obștilor autohtone și constituirea unei clase suprapuse, puternice și avute, în sânul acestora. Dubla terminologie în limba română medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la români, atât prin aservirea lor de slavi, după instalarea acestora, cât și prin diferențierea internă a obștilor autohtone.13 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii Începuturile feudalismului românesc datează din secolul al X-lea, așadar cu patru veacuri înainte de constituirea statelor medievale. Prin urmare, a existat o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în est. Structurile politice teritoriale închegate sunt amintite și în izvoarele scrise-cronici, inscripții. Una din cele mai vechi atestări ale românilor din nordul Dunării o datorăm Cronicii lui Nestor, Povest vremmenâh let, care face referiri la relațiile dintre "ugrii" albi, slavi și volohi: vorbind despre slavii de la Dunăre, el amintește despre populația romanică, volohii. Apoi, în 896, ungurii pătrund în Câmpia Panonică, unde "începură lupta cu volohii și slavii care trăiau acolo". Deducem că, în regiunea nordică a Carpaților Păduroși, românii

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
închegate sunt amintite și în izvoarele scrise-cronici, inscripții. Una din cele mai vechi atestări ale românilor din nordul Dunării o datorăm Cronicii lui Nestor, Povest vremmenâh let, care face referiri la relațiile dintre "ugrii" albi, slavi și volohi: vorbind despre slavii de la Dunăre, el amintește despre populația romanică, volohii. Apoi, în 896, ungurii pătrund în Câmpia Panonică, unde "începură lupta cu volohii și slavii care trăiau acolo". Deducem că, în regiunea nordică a Carpaților Păduroși, românii trăiau împreună cu slavii. Despre situația

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Nestor, Povest vremmenâh let, care face referiri la relațiile dintre "ugrii" albi, slavi și volohi: vorbind despre slavii de la Dunăre, el amintește despre populația romanică, volohii. Apoi, în 896, ungurii pătrund în Câmpia Panonică, unde "începură lupta cu volohii și slavii care trăiau acolo". Deducem că, în regiunea nordică a Carpaților Păduroși, românii trăiau împreună cu slavii. Despre situația formațiunilor politice românești din Transilvania, la începutul secolului al X-lea, aflăm date în Cronica Notarului anonim al regelui Bela al III-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vorbind despre slavii de la Dunăre, el amintește despre populația romanică, volohii. Apoi, în 896, ungurii pătrund în Câmpia Panonică, unde "începură lupta cu volohii și slavii care trăiau acolo". Deducem că, în regiunea nordică a Carpaților Păduroși, românii trăiau împreună cu slavii. Despre situația formațiunilor politice românești din Transilvania, la începutul secolului al X-lea, aflăm date în Cronica Notarului anonim al regelui Bela al III-lea (Anonymus) "Gesta Hungarorum", datat secolul XII, dar care se referă la situația istorică din secolul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și Moldovenești făceau parte din teritoriul său, iar cetatea sa de scaun se afla pe Someș ("castrum suum fluvium Zomus postium"), la Dăbâca sau Cluj-Mănăștur. Anonymus precizează că Gelu era român (quidam Blacus), iar locuitorii țării sale erau români și slavi (Blasii et Sclavi). Ungurii conduși de Tuhutum erau atrași de pământul fertil, de râurile bogate în nisipuri aurifere, dar mai ales de salinele de-aici pentru hrana animalelor. Gelu, înștiințat de atacul ungurilor, a vrut să-i oprească la Porțile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
încă și mai mulți făcuți prizonieri" (Anonymus). Retrăgându-se spre cetatea de scaun, situată lângă Someș, Gelu a fost urmărit de ostașii lui Tuhutum și, în urma luptei, voievodul și-a pierdut viața pe valea Căpușului. Locuitorii țării sale, români și slavi, aflați într-o situație fără ieșire, s-au supus și au ajuns la o înțelegere cu ungurii la Așchileu (Esculau), apoi l-au ales pe Tuhutum drept căpetenie a voievodatului transilvan, care și-a păstrat vechea organizare. În afară confruntărilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din sudul Transilvaniei, cu reședința la Alba Iulia, botezat la Constantinopol (vezi mai sus), avea pe lângă sine pe Ierotheus, episcop "al Turciei" (deducem că ducele Gyula era peceneg). Acesta stăpânea peste o populație eterogenă, sub aspect etnic, alcătuită din romanici, slavi și turanici (pecenegi). La Dăbâca, o altă reședință a stăpânului feudal menționat, întâlnim același amestec etnic și bisericesc, ce-l vom vedea și la Cenad-Morisena. În Banat, la începutul secolului al XI-lea, lupta bisericească bizantino-bulgară și cea a regalității

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
autohtoni slavo-români, acei "maiores terrae", din punct de vedere politic-administrativ, se sustrăgeau pretențiilor de dominație politică bizantină activă. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu dispunea de mijloace eficace de a-i constrânge să se supună, feudalii locali, români, slavi, turanici, îl respectau pe împăratul de la Constantinopol, dar nu i se supuneau, voiau să fie liberi. Pe un alt plan, românii de la sud și est de Carpați erau dependenți bisericește de patriarhul Constantinopolului, însă, de facto, nu se supuneau acestuia

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bazinul Răutului (Basarabia centrală). În plus, toponimele și hidronimele slave din Moldova nu sunt argumente pentru a justifica o dominație politică străină, haliciană, ci doar expresia conviețuirii îndelungate a populației autohtone, romanice, cu cea slavă, înainte de asimilarea ei. Fenomenul asimilării slavilor în masa romanică se pare că a durat, în Moldova, un timp mai îndelungat decât în alte provincii românești. Conform cronicilor ruse, hotarele Rusiei haliciene nu depășeau spre sud localitățile Ușița și Kucelmin, așadar nu includea Moldova, și ele au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
centrul puterii sale. Apoi, într-un mesaj către împăratului Bizanțului, el mărturisea că voia să devină stăpân la Constantinopol, după alungarea bizantinilor în Asia. Astfel, în anul 969, Sviatoslav și-a întărit poziția la Dunăre -în armata sa, alături de ruși (slavi) și varegi (suedezi), se mai aflau bulgari și elemente locale de tot felul, inclusiv români. Noua alianță bulgaro-rusă a provocat neliniște la Bizanț, iar noul împărat Ioan Tzimiskes (969-976) a adus trupe numeroase, de elită, din provinciile asiatice și a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
militari. Aflată în stare de revoltă, aceasta nu mai recunoștea stăpânirea bizantină. Această situație corespunde informațiilor despre existența unor formațiuni politice autonome la Dunăre, piedică în calea expansiunii politice bizantine. Pe vremea lui Nichifor Bryennios, când pradă pecenegii și "neamul slavilor care refuză robia romanilor" năvălesc în "țara bulgarilor", între orașele pustiite se numără și "cetățile Paristriului" până la Vidin.18 Fapt este că la începutul domniei lui Alexie Comnenul (1081-1118) situația de la Dunărea de Jos și din sudul ei devenea tot

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]