1,355 matches
-
nu vă plecați fără doar la sfintele icoane? Ridicați-vă! Vă ascult! Tăcere... Stau cu ochii pe opincă, nu mișcă, nu îndrăznește nimeni să ia cuvânt, numai frământă căciulile mormăind... Ștefan se încruntă, asprește glasul, repetă: Vă ascult!! Slo... slo... slobozește-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan se încruntă, asprește glasul, repetă: Vă ascult!! Slo... slo... slobozește-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce inimă om lupta, când în inima noastră s-a cuibărit groaza urgiei? Pruncii străpunși în șpangă! Muierile batjocorite! Bătrânii atârnați! Cu inima pârjolită, ce să mai apărăm, când nu mai avem nici pentru cine lupta, nici pentru ce muri?... Slobozește-ne Doamne, să ne apărăm vetrele... Să ne îngropăm morții... Și, după aceea, jurăm să ne întoarcem la oaste, să luptăm de-a dreapta Măriei tale, până la moarte să luptăm! Jurăm!! Jurăm!! strigă țăranii în cor. Ștefan tace. O sudoare rece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele Moldovei.... Vă dau slobozenia! spune el răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare, voci, chiote. Îmi calc pe inimă, deși aiasta poate însemna osânda! Vă slobozesc pentru două săptămâni ca să vă cercetați vetrele! Jurați că vă întoarceți! Jurați! Două săptămâni, nici o zi mai mult! Jurați!? Jurăm!!! răcnesc țăranii și chiuie de bucurie bătând pământul cu palmele, cu fruntea. Să trăiască Domnul Ștefan!! Să trăiască!!... În două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el cu ochii mijiți și își acoperă un căscat, zâmbind. Ațipesc călare; căluțul știe și mă ocrotește la pas. La Orhei... își frânge Alexandru încă un căscat. Mă, tu ai tras la măsea! Numa' ce-i aruncasem peste Nistru, se slobozește în sfârșit Alexandru, că o sută de tătari obraznici, c-o falcă-n cer și alta-n pământ, s-au înfățișat cu aur și daruri scumpe, înaintea Măriei sale... Nu te-ai lăsat! îi reproșează Ștefan. Eram... eram din cale-afară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Trebuiau să plătească pentru tot sângele și batjocura țării! Gata!! La culcare! Am poruncit!! încearcă Ștefan să-i închidă gura. Dar o deschide Tăutu: ... Aduceau cumplită poruncă de la Eminek Mârza, Han a toată Hoarda de aur: "Pe dată să-l sloboade pe fi-su preaiubit, căzut în robie moldovenească, că, de nu, vai și amar s-o alege de Țara Moldovei și de Ghiaurul ei Ștefan!". Și... și Măria sa așa s-o spăriet de tare... spune Luca Arbore râzând. ...c-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
către femei. Zor! Zor! Maria, Sora, copiii pleacă. Se încrucișează cu Bârsan ce tocmai intra. Bârsan poartă o eșarfă neagră cruciș ce-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți căpitane?! Cinci! Cinci mii! spune Bârsan cu mândrie. Toți cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
poartă o eșarfă neagră cruciș ce-i acopere ochiul stâng. Face o plecăciune. Ștefan se repede la el, îl scutură cu nerăbdare: I-ai slobozit?!?! Câți?!?! Câți căpitane?! Cinci! Cinci mii! spune Bârsan cu mândrie. Toți cei hrăpiți în robie! Sloboziți! Nu chiar toți... coboară el glasul, cu amar. Îți mulțumesc căpitane! îl îmbrățișează Ștefan. Și... și acasă? îl întreabă încetișor, ferindu-și privirea din calea ochiului său. Bârsan, cu capul plecat, tace. Apoi, cu glas sugrumat, bolborosește: Jale, Măria ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urmeze, bine! Cine, nu, liber e să se ducă cu Dumnezeu! De vreți să vă lepădați de Ștefan Vodă, lepădați-vă! Acum! Și nu vă voi ține în nume de rău... Mi-am dat cuvântul de domn... Așa precum am slobozit pe țărani, deși știam că mă osândesc singur -, așa vă slobozesc și pre voi... Tot am prea multă oștire, râde el chinuit. Alegeți! Dar... dar gândiți-vă bine: de rămâneți, vă alegeți cununa de spini... Cine vine cu mine, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De vreți să vă lepădați de Ștefan Vodă, lepădați-vă! Acum! Și nu vă voi ține în nume de rău... Mi-am dat cuvântul de domn... Așa precum am slobozit pe țărani, deși știam că mă osândesc singur -, așa vă slobozesc și pre voi... Tot am prea multă oștire, râde el chinuit. Alegeți! Dar... dar gândiți-vă bine: de rămâneți, vă alegeți cununa de spini... Cine vine cu mine, trebuie să se lepede de sine, să-și ia crucea și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bolnav Ștefane! Arzi ca focul! Rămâi! Zău așa! Timpul n-așteaptă... Daniil se uită lung, lung, îi caută ochii ca să-i ghicească gândul: Ce vrei să faci? Ștefan bea apă din ulcior, își toarnă în palme și-și spală fața. "Slobozește Doamne pre robul tău, că ochii mei văzură lumina", spune Ștefan molcom împăcat cu sine. "Ia sama ca lumina ce crezi că-i în tine să nu fie întuneric"... Ce vrei să faci? Ștefan își șterge fața cu o cârpă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să ne referim aproape exclusiv - nu poate fi reconstituit în întregime. Hlipiceni (apare în documente și formele Hlipceanii, Hlibceanii, Clipicenii) este un sat vechi, prima atestare documentară fiind din 1546, mai 17. În adevăr, la acea dată, Petru Rareș voievod sloboade, la Huși, un ipisoc sîrbesc pîrcălabului Petru Cîrc (în alte acte, Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
străinași, mai ales de peste Prut, (din cauza evenimentelor din Rusia și Ucraina, ca și intervenția armatei ruse în Moldova), prin anii 1865-1890 aceștia au cerut să se așeze și pe moșia Todireni. Conducerea comunei, de atunci, ar fi hotărât să le sloboadă așezarea lor, la marginea de est a satului Todireni, dând un nou nume, satul SLOBOZIA, nume dat, probabil, de la aprobarea dată, adică voie. Această variantă nu are fond legal întrucât localitatea Hlipiceni datează de pe vremea domnitorului P.Rareș. Că în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să ne referim aproape exclusiv - nu poate fi reconstituit în întregime. Hlipiceni (apare în documente și formele Hlipceanii, Hlibceanii, Clipicenii) este un sat vechi, prima atestare documentară fiind din 1546, mai 17. În adevăr, la acea dată, Petru Rareș voievod sloboade, la Huși, un ipisoc sîrbesc pîrcălabului Petru Cîrc (în alte acte, Cîrcă, Cîrcovici), prin care îi întărește cumpărătura satului Hlipicenii, „pe Zvîjia, mai sus de Răuseni și în același hotar și cu loc de moară pe Zvîjia”, de la „Oniul vistiernicul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
străinași, mai ales de peste Prut, (din cauza evenimentelor din Rusia și Ucraina, ca și intervenția armatei ruse în Moldova), prin anii 1865-1890 aceștia au cerut să se așeze și pe moșia Todireni. Conducerea comunei, de atunci, ar fi hotărât să le sloboadă așezarea lor, la marginea de est a satului Todireni, dând un nou nume, satul SLOBOZIA, nume dat, probabil, de la aprobarea dată, adică voie. Această variantă nu are fond legal întrucât localitatea Hlipiceni datează de pe vremea domnitorului P.Rareș. Că în
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
babornița care și-a ucis trei bărbați "personali", unul . după altul... Și, când să ridic arma... vrajă, domnule, vrajă: a început să se strângă osul pe mine, și mușchiul, am intrat în mine... prefăcut în motan. Când să țip, am slobozit un mieunat jalnic. Am sărit afară, lăsând și baba vie, și safirul, care nici nu era al meu"... Nu știu ce neîncredere a citit în ochii mei, de a simțit nevoia să repete totul, cu un ton patetic, să mă convingă... "Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
București, în 1839, „Datoriile omului creștin întemeiate pe învățăturile sfintei Scripturi și date la lumină pe limba Patriei de Paharnicu Simeon Marcovici. În tipografia pitarului Constantin Pencovici”. Publică apoi „Belisarie, Scriere morală compusă în limba franțozească de Marmontel și tradusă slobod în cea românească de d/lui pah/arnicul Simeon Marcovici, Buc., 1843”. Pentru a-și asigura drepturile de autor, în prefața cărțuliei de retorică profesorul anunța că va „prigoni pe oricare va tipări acest curs sau în țara românească sau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în timp ce, spre soarele nou, se înalță aburi. Încep să strige glasuri somnoroase de copii care și-au pus traista în gât și rânduiesc cârdișoarele pe care le vor păzi toată ziua pe munte. Porțile sunt deschise de mâini nevăzute ca să sloboadă vite roșii ce se îndreaptă, rumegând, către prundurile apei. Din livada cu iarba necosită încă, pe cărare, urcă un bărbat tânăr, în trecere pe la otava în care, năimiți, au intrat cu coasele câțiva flăcăi. Își limpezește fața devale, la pârâu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
răsuflate! adaugă alter-ego-ul meu, care e postmodernist, nu ca mine, nu se știe ce... Anticapitalist a fost și Iliescu și uite ce frumos a evoluat. A fost și antiamerican, iar acum e emoționat ca o fată mare înainte de nuntă. Cam slobod la gură și Pastenague ăsta! Chiar și când e bine intenționat. De unde știe el ce-i în sufletul președintelui? De unde știe el că Iliescu e bucuros că soldații români vor muri în Irak, în Afghanistan sau la mama dracului? De ce
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
versiune mai nouă e o vamă a muierilor în care se pedepsește sulemeneala, și una pentru aceia care beau tutun sau trag tabac. Aci dracii sunt plini de fum și stau toți cu lulele în gură, având și tabacheri, și slobozesc pe nări fum ca din cuptor. Economia infernului este însă rudimentară, fără o ierarhie rațională a pedepselor. O biată femeie care a tras cu urechea este spânzurată de respectivul organ. Foarte răspândite au fost textele ocultistice (conjurații, descântece, amulete, horoscoape
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trudă, Ajunsem la poarta ha dă rai; Iar Sânt Petru, căutând pă o hudă, Așa zise cu sântul său grai: - Dar tu, măi țigane, ce cauți aiciîn cămașă cusută cu arnici? Nu știi tu că în trupul păcătos Nu este slobod a intra nimărui Aici în raiul nostru frumos...? Eu îngenunchind, mă închinai lui Și zisei: - Să mă ierți, sfinția-ta, Eu n-am venit aici dă voia mea! Autorul va excela, împreună cu atâți alți scriitori români, în scenele de psihoză
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
iesă sprijinită de curtence, În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri; Și jupineasa bătrână începe trupul să-i frece Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri. Iar ca razele luminii să nu-i facă supărare, Fetele slobod perdele de un atlas argintit, Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare, Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit. Prozatorul nu e mai puțin merituos. Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fi ecoul unui complex de inferioritate, căci Hasdeu avea o mică vână de sânge evreiesc. Ea e drama individului apăsat de prejudecată publică. Răzvan e un țigan de ispravă, cu știință de carte, român prin mamă, fost rob mânăstiresc slobozit de vlădică. Cu toate acestea, Tănase, român curat, nevoit să cerșească, se codește să ia "de la un țigan pomană". Toată vrednicia omului Răzvan apare pentru țăran întinată: Dumnezeu să mi te-ajute, precum tu m-ajuți pe mine; Zilele tale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eu singur în lanțuri între ei primeam cele mai multe ciomege căci nu numai că nu puteam fugi ca cei tineri, dar eram vizat că sunt în lanțuri și sunt un mare bandit; mă loveau de pe ambele părți ale podețului mai puternic, slobozind și înjurături. Acum eram în tranzit, în drum spre Pitești, tărâm apocaliptic unde mă așteptau corbii reeducării. Aici, la Jilava, am încropit și câteva versuri anticipând fenomenul Pitești: „Pitești, Pitești infern ce tulbură orice minte Ca un șuvoi de ape
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Cel Care urma să devină Mântuitorul lumii. Spre deosebire însă de Asita, care regreta că nu va mai trăi să-l urmeze pe Buddha, bătrânul Simeon era fericit că-l văzuse pe Domnul și putea astfel să moară împăcat: „Acum slobozește pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea tuturor neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca, 2, 29 32). Despre copilăria lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]