8,807 matches
-
clopote, toacă și năsălii.. Biserica a fost reconstruită din donațiile locuitorilor și lucrată tot de oamenii din sat: Ion Platon, Aristotel Mihalache, Ion Puțeanu, Ion V. Găiceanu și Vasile Oprișan. Preotul Gheorghe Antohi ne dă și lista preoților care au slujit la biserica din Fruntești, fără însă să indice și anii de slujire. În lista preotului Antohi găsim pe un Andronică care poate fi identică cu cel din documentul din 18 aprilie 1648, dat de domnitorul Vasile Lupu. La biserică s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
biserica din Fruntești, fără însă să indice și anii de slujire. În lista preotului Antohi găsim pe un Andronică care poate fi identică cu cel din documentul din 18 aprilie 1648, dat de domnitorul Vasile Lupu. La biserică s-a slujit din tată în fiu: - Preotul Andronică din Petrești, urmat de - Preotul Vasile, fiul lui Andronic, urmat de - Preotul Andronic, fiul lui Vasile, urmat de - Preotul Iordache, fiul diaconului Antohi care era fiul preotului Andronic, urmat de - Preotul Lupu, fratele preotului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moțoc, ginerele lui Toader Chitic, care a refăcut biserica în anul 1854, urmat de - Preotul Vasile Iorga (1871-1872), urmat de - Preotul Toader Davidescu (18721932), de loc din Frumușelu - Tecuci, urmat de - Preotul Gheorghe Antohi din Antonești; comuna Izvorul Berheciului, a slujit între 1932-1961. Lângă biserica veche din lemn, se construiește alta, tot prin contribuția locuitorilor, dar și cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Filipeni, care are înscrise ca proiecte la măsura „Reabilitarea patrimoniului istorică și ecumenic” următoarele: 1) Construcția de capele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la pictor și i-a spusă nemulțumirea lui. Să știi, moșule, ia zisă pictorul, că bărbieritul ăsta la așa sfinși te mai costă 500 lei. Zisă și făcut. Icoanele sunt și astăzi între odoarele bisericii din Lunca. Preoții care au slujit la bisericile din comuna Filipeni nu au avut nimică spectaculosă în activitatea lor spirituală. Într-un timp îndelungat, secolele XV-XVIIXIX, preoții de pe la bisericile sătești, dar și de la curțile boierești, aveau o pregătire îndoielnică, iar marele istorică N. Iorga lasă mărturie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
erau făcuți preoți unii țărani care nu mai voiau să plătească dările, ei, preoții, fiind privilegiați, nu erau impuși la bir, dar abia șștiau să citească în cartea sfântă. În această situație trebuie să fi fost toți preoții care au slujit la biserica din Fruntești și Filipeni, i-am găsit în vechile documente. O dovadă constă în aceea că documentele citate nu erau scrise de preoți al căror nume era menționat în actele de vânzare-cumpărare. Preoții, ca și biserica, erau întreținuți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
obligat pe preoții din fostul Regat (România Mică) săși continue studiile la facultatea de teologie. Preotul Păvăluță din Lunca și preotul Antohi din Fruntești și-au continuat studiile teologice în sistemul fără frecvență. Care au fost primii preoți care au slujit la biserica din Lunca? Biserica luat de la Filipeni trebuie să fi fost luată cu tot cu preot, așa că întâlnim pentru o lung perioadă de timp pe preotul Guțu (?18401870). După nume trebuie să fi fost din Fruntești, dar prea multe nu se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
beneficiat de serviciile religioase făcute de preoți dintre ei. Știm că vornicul Furcaru șștia carte și era fiu de preot, iar ca biserică putea fi folosită o casă, o cameră amenajată în acest scop. După preotul Guțu, pentru un an slujește un călugăr, Nicolae, venit nu se știe de unde. Era obiceiul ca prin sate să umble călugării de mănăstire și făceau serviciu religiosă acolo unde nu era o persoană autorizată. Între 1871-1877 preot titular a fost Ion Popovici, fiind înlocuit de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu biserica, care avea și 81/2 fălci de pământ pentru folosința preotului, lucrate de enoriași. Dar enoriașii convocați în aprilie 1879, nu au fost de acord cu înlocuirea preotului în funcție, Gh. Palade, de loc din Oțelești, care va sluji la Lunca până în 1885, după care, în urma unor îndelungi insistențe vine în 1886 preotul Chirilă care a fost acceptat și de Eparhia Roman și de Consiliul și Primăria Filipeni, când primar era Gheorghe Boca. Acceptarea preotului Gh. Chirilă s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asemenea, preotul folosea cele 81/2 fălci de teren și casa parohială. Salariul anual era de 800 lei, plătit trimestrial. Preotul era obligat să facă serviciul divin la biserică și ceremoniile religioase creștinești pe la fiecare enoriaș. Preotul Gh. Chirilă a slujit în Lunca între 1886-1915, se dăduse bine cu enoriașii care-i iertau slăbiciunile. Pe seama lui au circulat o seamă de vorbe, că adică se oprea prea desă la hanul lui Sterian și dacă nu se oprea el, se oprea iapa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la Berzunți. Luncașii, oameni buni, dar care nu puteau fi prostiți de ifosele popii, i-au răspuns: „Noi nu te-am chemat, dar dacă vii, noi te primim.” Popa Nourescu a venit fără să și se asigure transportul și a slujit în anii războiului 1916-1918 și după război, iar după el a venit popa Teodor Lăzescu de la Roman, căsătorit cu o fată din Fruntești, căruia oamenii i-au scosă porecla „Papuc”, dar nu a stat mult, era departe de oraș și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
creșterii numărului enoriașilor, cuprinși în mai multe sate, la distanță, vine ca preot Neculai Cadar, de loc din Bejghir - Bacău, care se născuse în familie de catolici și studiase în străinătate, la Strasburg și la Roma, teologia romanocatolică. Ca preot slujise în mai multe parohii catolice din Ardeal. Trecerea de la romanocatolici la ortodocși a preotului Cadar s-a făcut din motive sentimentale, după cum mi-a spusă tatăl meu. El a vrut să se căsătorească, ceea ce la catolici era și este interzis
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dureze din bârne, în primul an al celui de-al nouăsprezecelea veacă (1801 - n.a.), o măreață și frumoasă biserică din lemn. Înainte de această biserică, pe la 1772-1774 (Recensământul zisă rusescă - n.a.), în Mărăști se afla un locaș de cult, la care slujea un preot și un dascăl. De la prima vedere, biserica de lemn din Mărăști impresionează prin dimensiune și înălțime, cât și prin prezența celor două turle. Toate acestea o definescă ca fiind o ctitorie boierească, deosebindu-se de celelalte biserici din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1916-1918 și 31 nume de morți în războiul din 1941-1945. Monumentul a fost făcut de Savin Ion și Oprișan V. Ion, donator fiind Jenică Oprișan. Lângă monumentul eroilor se află o placă comemorativă dedicată preoților Gheorghe Antohi (1906-1987) care a slujit 46 de ani în Fruntești și preotesei sale, datorată copiilor. Eroii din Fruntești 1916-1918 1. Nil Davidescu - ofițer 2. Bocăneală I. Vasile 3. Ambrosie M. Vasile 4. Perju Gh. Vasile 5. Tătaru Gheorghe 6. Tătaru Constantin 7. Rebegea V. Gheorghe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-i răspundea. În timp ce Antoni Fortuny se topea În remușcări și supărare, Sophie, de cealaltă parte a zidului, se stingea Încetișor, văzîndu-și viața naufragiind Într-o boare de Înșelăciuni, de delăsare, de vinovăție. Nu-l iubea pe bărbatul pe care Îl slujea, dar simțea că Îi aparține, iar posibilitatea de a-l părăsi și de a-și duce copilul altundeva Îi părea de neconceput. Și-l amintea cu amărăciune pe adevăratul tată al lui Julián și, cu timpul, se deprinse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru a mă băga pe sub pielea lui. Am scotocit prin buzunarele scurtei, căutînd ceva bun de oferit. — Cel puțin douăzeci, douășcinci de ani, și să tot fie mulți Înainte, zise portarul pe tonul plat și docil al celor condamnați să slujească sub bătaie. — Dumneavoastră sînteți aici de mult? Omulețul Încuviință. — Sluga ’mneavoastră, sînt agangat aici, la familia Miravell, din ’20. — Aveți cumva idee ce s-a ales de familia Aldaya? — Păi, probabil că știți dumneavoastră că au pierdut mult cînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
doua zi, pe la ora șase, am luat o birjă până în Rue des Moines, dar am coborât la colțul străzii, întrucât preferam să merg pe jos până la hotel și să-l cercetez înainte de a intra. Era o străduță cu prăvălioare care slujeau nevoilor unor oameni săraci și cam pe la mijlocul ei, pe stânga, cum mergeam, era Hôtel des Belges. Hotelul în care stăteam eu era destul de modest, dar în comparație cu acesta părea de-a dreptul magnific. Era o clădire înaltă și coșcovită, care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o seară, m-a vizitat Stroeve, am știut că a venit să-mi spună că e moartă. Era absolut sfârșit. Abia acum își pierduse total volubilitatea și a căzut istovit pe canapea. Am simțit că nici un cuvânt de consolare nu slujește la nimic și l-am lăsat să zacă acolo în tăcere. M-am temut că o să-i par un om fără inimă dacă citesc, așa că am stat la fereastră fumându-mi pipa până când a fost el dispus să vorbească: — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de furie. Nu mai putea suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui instrument. Voia să taie tabloul în bucăți. Nu mai trebuia să mai dăinuie nici un minut. Dar nu găsi nimic care să-i slujească scopului. Începu să-și răvășească uneltele de pictură. Nu pricepea cum, dar nu găsea ce-i trebuia. Era înnebunit. În cele din urmă găsi ceea ce căuta, un cuțit mare de răzuit paleta, și se repezi la el cu un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adâncimile lor sumbre unde șopotesc și gâlgâie pâraie răcoroase și simți că în locurile acelea umbroase viața a decurs din timpuri imemoriale conform unor datini imemoriale. Chiar și aici e ceva trist și teribil. Însă impresia este superficială și-ți slujește doar pentru a intensifica bucuria momentului. Este ca tristețea pe care o poți vedea în ochii clovnului când un public vesel râde de giumbușlucurile lui. Buzele lui zâmbesc, iar glumele sunt mai vesele pentru că, în comuniunea râsului, el se descoperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vreo opt kilometri de drumul care înconjoară insula și ajungeai la ea pe o potecă șerpuitoare umbrită de vegetația luxuriantă a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei împărătese decăzute, creșteau de jur împrejurul casei. Chiar în spatele ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
viața. Și atunci, căpitanul Brunot mi-a spus o poveste pe care trebuie neapărat s-o repet întrucât măcar prin contrast adaugă ceva la impresia mea despre Strickland. După părerea mea, are frumusețea ei proprie. Căpitanul Brunot era breton și slujise în marina franceză. A părăsit-o când s-a căsătorit și s-a instalat pe o mică proprietate pe care o avea lângă Quimper ca să-și petreacă în tihnă restul zilelor; dar în urma unei greșeli a avocatului său, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atâta trudă. Aveai senzația că aici va fi un sălaș al durerii. În timp ce se apropia de casă îl izbi tăcerea nepământeană și la început crezu că e părăsită. Apoi o văzu pe Ata. Ședea pe vine în șopronul care-i slujea de bucătărie, având grijă de o supă care fierbea într-o oală. Lângă ea un băiețel se juca fără zgomot în noroi. Ata nu-i zâmbi doctorului. — Am venit să-l văd pe Strickland. — Am să mă duc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tot pe atâta de lat și de lung, dar nu era ușor să Îți faci o idee precisă asupra formei sale inițiale, Întrucât pesemne cineva se năpustise asupra lui, făcându-l bucăți. Pe jos se mai găsea Încă securea care slujise la acest măcel. Ridică unul din angrenaje, Încercând pe degete mușcătura dinților subțiri. Pe margine se distingeau niște caractere mărunte, pe care nu izbuti să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am văzut căruia dintre cele două domenii i-ar aparține? Poetul era nedumerit. Arrigo ridică din umeri. - Iartă-mă, messer Alighieri. Folosirea continuă a Îndoielii se transformă cu ușurință Într-o obișnuință a minții la cei care, ca mine, se slujesc de ea pentru a cerceta Natura. Dar să revenim la spectacolul monstruos ce ne-a fost oferit. Parcă Dumnezeu și-ar fi suspendat legile. Niciodată, În studiile mele asupra fenomenelor naturale, nu am dat peste o ființă care să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de complex fusese construit În urmă cu cel puțin cincizeci de ani. Unde fusese păstrat atâta vreme? Și de ce ajunsese acum, Însoțit de moarte, pe pământuri aflate atât de departe de obârșia lui? Și, mai cu seamă, la ce putea sluji? - Se mai spuneau și altele pe seama lui. Mecanicul vorbise În șoaptă, dar fusese suficient ca să Îi curme firul gândurilor. - Ce? - Că Înnebunise din pricina unei descoperiri. - Un dispozitiv? - Nu. Dispozitivele erau mândria și fericirea lui. Al-Jazari a Înnebunit pentru că descoperise hotarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]