8,304 matches
-
carnea țintei, nu găurea visele, nu detona iluziile podurilor, nu inventa coordonate în firul de iarbă. Petru zidea, cerul se dădea la o parte, Petru zidea tot mai sus: Cine se crede drept să ridice piatra și să o arunce! Smulgi splintul cu dinții, eliberezi pârghia focosului, dai coastele la o parte, o așezi cuminte precum oul sub cloșcă, apoi aștepți. Libertatea se rupe așchii, se împrăștie în sânge, se divide precum omida în trupul frunzei. Frunza de dud, casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate de la strană i-a smuls cartea din mână, alții doi l-au scos pe sus din biserică, l-au încuiat în chilie, l-au legat cu o chingă de piciorul patului. Frate, ai tulburat toată slujba! Lumea s-a smintit, părintele Ioan o să ne certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
primesc mântuire." În mânăstirea Fântânele, orgoliul sporea odată cu amăgirea: Tatăl nostru care... fii și tatăl meu măcar atunci când ei dorm și nu le mai trebuiești. 54. Petru și-a ales mânăstirea, precum apa curgătoare pietrele. Apa muntelui, cea mai torturată materie: smulsă din izvoare, lovită de stânci, prăvălită-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea de minte, câte flori au zâmbit sub zăpezi întârziate, câte omizi și-au înverzit sângele printre frunze. Ating. Pot să număr câte vieți au atârnat de umbrele lui răcoroase, câte morți au înmugurit la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și mi-l scoateți afară! Presimt ceva în legătură cu limbricul ăsta. Ia spune, Ioane, el a pus foc schitului? Spune, Ioane, că tu le știi pe toate! Părinte stareț, să știu și nu-ți voi mărturisi tainele spovedaniei, chiar dacă o să-mi smulgi limba cu cleștele. Domnul le aude prin glasul meu, Domnul leagă, Domnul dezleagă, nimic împotriva poruncilor Domnului. Cu toții suntem păcătoși. Dacă este el, să ne rugăm pentru păcatele sale; dacă este altul, să cerem pentru altul milostivire bunului Dumnezeu. Trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu vederea. Face tumbe în sânge și, Doamne, cum mai apasă și, Doamne, cum mai sufocă. Suprema durere se cheamă dor și, Doamne, cum nicio iluzie nu-i poate plomba absența. Atunci, în decembrie, unghiile mâinii drepte i-au fost smulse la tocul ușii, arcadele sparte, palmele arse cu țigara, clavicula stângă dislocată, 3 coaste fisurate. Acum, încătușat de un scaun metalic, cu picioarele înțepenite în beton, cu umerii răvășit într-o gravitație a absurdului, cu tâmpla atârnată într-o scamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-au ridicat deasupra contemporanilor lor, au fost, cel puțin în parte, de origine obscură"16. Numai că, aceeași soartă, care l-a favorizat pe eroul amintit, geloasă pe gloria lui și pe ceea ce putea el să devină, l-a smuls din viață. Soarta rea îl va persecuta și pe Cesare Borgia, unicul idol al lui Machiavelli. Drept corolar, biografia viteazului și înțeleptului Castracani, care stăpînise în secolul anterior Luca, Pisa și Pistoia, se încheie, nu întîmplător, cu reproducerea replicilor lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu regret spulberarea carierei lui Cesare Borgia, căruia destinul malign i-a stat împotrivă. Destin se numește otrava de care ducele și tatăl său, papa Alexandru VI, n-au știut să se ferească. Nici o altă figură istorică nu i-a smuls lui Machiavelli atîtea cuvinte de admirație. Poate pentru că Cesare n-a fost decît o promisiune de paradigmă? Finele capitolului VII e un encomion aproape sentimental: "Era ducele atît de aprig, atît de viguros (tanto virtu) și știa atît de bine
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dragoste, aproape sub privirile surorii lor. I-a masacrat pe elvețienii Papei, din răzbunare pentru cei cîțiva elvețieni care-i aduseseră o ofensă mamei sale. I-a ruinat pe cardinali și pe oamenii bogați pentru a-și satisface cupiditatea. A smuls Romagna ducelui de Urbino, care o stăpînea, și puse să fie omorît temutul Dorco, ajutorul lui. I-a asasinat, printr-o trădare oribilă, pe prinții care i se păreau că duc o viață contrară propriilor sale interese. A pus să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este un om onest. Cine face războiul pentru alții este slab; cine-l face cu ajutorul altora este foarte puternic. Fără să mai vorbim despre războiul din 1701, al Aliaților contra Franței, acțiunea prin care trei regi din Nord i-au smuls lui Carol XII o parte din teritoriile lui germane a fost executată asemănător, cu trupe din țări diferite, reunite prin alianțe; iar războiul din 1734, pe care Franța l-a început sub pretextul că susține drepturile regelui Poloniei, mereu ales
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
considerate juste pentru a purta un război] Am văzut, în această lucrare, falsitatea raționamentelor prin care Machiavelli a vrut să ne înșele, prezentîndu-ne niște scelerați sub masca unor mari personalități. Am făcut ce mi-a stat în putință pentru a smulge crimelor veșmîntul virtuții, în care Machiavelli le drapase, și pentru a scoate lumea din eroarea în care se află multe persoane, în privința politicii principilor. Regilor le-am arătat că adevărata politică înseamnă a-și depăși supușii în virtute, pentru a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a-și putea informa stăpînii la timp. Obiectul principal al misiunii lor este de a strînge legăturile de prietenie între suverani; dar în loc să fie artizanii păcii, ei sînt adesea unelte ale războiului. Aceștia folosesc lingușirea, viclenia și seducția pentru a smulge miniștrilor secretele statului: îi cîștigă pe cei slabi cu abilitatea lor, pe cei orgolioși cu vorbe, pe cei interesați cu daruri: pe scurt, ei fac, uneori, tot răul de care sînt capabili, căci pot păcătui din datorie și sînt siguri
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care vor să semene neînțelegerea și zîzania între ei. Să ne amintim de acel consul, care, pentru a arăta cît de necesară este unirea, a prins un cal de coadă și a făcut în van efortul de a i-o smulge; însă, cînd a luat-o fir cu fir, a reușit cu ușurință. Această lecție se potrivește și unor suverani din zilele noastre, nu numai legionarilor romani: doar unirea îi poate face de neînvins și are șanse de a menține pacea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mecanicii decît moralei. Chiar în țările în care aceste mecanisme, după secole de-a rîndul, au atins gradul maxim de funcționare, există ore solemne în care poporul nu mai este întrebat nimic, deoarece răspunsul lui ar fi fatal: i se smulg coroanele de carton ale suveranității bune pentru timpuri normale și i se ordonă, pur și simplu, să accepte o revoluție, să accepte o pace, să meargă la război. Nu-i mai rămîne atunci poporului decît un monosilab pentru a confirma
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
-ți mai umble gura! Bine-au făcut doctorii ăia de la Cluj că te-au orbit, ce nevoie ai tu, mă, să mă vezi pe mine?... Mi-a sucit mîna stîngă la spate, dar iute am fost Întotdeauna și m-am smuls cît ai clipi. Caița se certa cu Mecker și-l amenința cu șeful postului de miliție, tovarășul Marinescu. Cei doi s-au pus atunci pe suduit că-i arătăm noi la orbul ăsta, că, dacă n-ar fi taică-său
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aici Încolo, captivul n-a mai priceput nimic, dar bănuia că se dau amă nunte privind destinația și predarea lui În mîinile vreunei autorități. Îl durea capul de cînd căuta și nu găsea un șiret lic prin care să-i smulgă neamțului pistolul. De aceea nu a izbucnit În urale, asemenea celorlalți călători, cînd trenul s-a pus În sfîrșit În mișcare. Vagonul lui, Împins și tras de colo colo, fusese strecurat Într-o garnitură care, iată, se aș ter nea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ajutor, ca-n secolul al XIX lea, literatura. Literatura și jazzul, mai precis una dintre trompetele sale migratoare. Lui Vasile Snacoveanu din Săvenii Botoșanilor Îi lipseau nu numai cei doi ochi, ci și patru degete de la mîna dreaptă. I le smulsese, odată cu ochii, la sfîrșitul războiului, explozia unei mine lunguiețe și lucitoare, numai bună de dat de-a dura pe cîmp ca o jucărie mult dorită de copiii păzitori de capre. Cu urechile și cu cele cinci degete de la mîna stîngă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
locuiască În preajma garnizoanei, iar moroșeni În garda palatului n-a mai recrutat multă vreme. Grigore Pintea Însă a căzut și el rănit la Rivulus Dominarum, curînd după reaprinderea rebeliunii curuților sub principele Rákóczi căruia Îi sărise În ajutor, voind să smulgă cetatea Băii Mari din mîinile austriecilor. L-a lovit o ghiulea „năpustită“ din Turnul Măcelarilor și l-a ucis În ziua de 14 august 1703. Începînd din aceeași vară, Rákóczi s-a bătut preț de opt ani cu soldații Împăratului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
greș toate Încercările de a pune mîna pe dînsul, au urzit un alt plan: l-au trimis la Ardud pe unul dintre cei mai chipeși ofițeri ai lor, cu misiunea de a o seduce pe Vilma, fiica principelui, și a smulge de la ea tainele răzvrătitului. Fata și-a pierdut Într-adevăr capul În brațele tînărului cavaler, dezvăluind șiretli cul cu potcoavele Întoarse și cîte ceva din cele ce le știa despre secretele dru murilor pe sub pămînt. A doua zi Însă, cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Înturnăm În veci! — Merem, Gyuri, țucu-te, merem și om produce iară o farmă. — Io la pămînt nu mă mai leg. Mă fac blecșmit și tu Îi deschide iară bordingu’... Dar, cînd e să te ia dracul, se spune că te smulge și din ușa bisericii... Lui Gheorghe Pomean i-a venit ordin urgent de recrutare, Însoțit de o somație de prezentare imediată, fiindcă era dator de cîțiva ani cu slujba la Împăratul. Pașaportul de familie valabil pentru amîndoi Îl căpătaseră. Puteau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să coboare de pe lemnul torturii și să înceapă o viață normală, căsătorindu-se cu Maria Magdalena, făcând copii, într-un cuvânt, acceptând bucuriile oricărui om simplu? Episodul „casnic” se întrerupe cu descinderea lui Iuda, fidel Domnului până la capăt. El Îl smulge din ghearele iluziei, amintindu-I cine este cu adevărat și ce înseamnă pentru oameni jertfa lui Dumnezeu. * Iluzia din romanul lui Kazantzakis devine realitate pretins istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spune despre Isus, în episodul Ghetsimani, că „i-a lăsat (baltă)” pe apostolii care adormiseră din nou. II Matei Fragmentul din Matei trebuie citit în contextul polemicii antifariseice. În ochii fariseilor, Isus profanează sabatul, îngăduindu-le discipolilor, printre altele, să smulgă spice de la marginea drumului și să le mănânce. Replica lui Isus îi șochează prin „aroganță”: Fiul Omului este și Domnul sabatului! Scena imediat următoare se petrece în sinagogă, unde se roagă un om cu mâna uscată. Fariseii îl ispitesc pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeul lor?»” Poporului ales i se cuvine o pedeapsă aleasă. Cum a fost posibil ca Iahve să-l umilească într-un asemenea grad? Pe fondul acestor întrebări disperate se produce viziunea. Un înger al Domnului i se înfățișează lui Baruh, smulgându-l din istorie prin cuvintele: „Nu-ți mai face atâtea griji pentru salvarea (soterias) Ierusalimului, fiindcă ș...ț Dumnezeu atotputernicul m-a trimis înaintea ta ca să-ți vestesc cele de sus și să-ți arăt toate cele dumnezeiești!”. Așadar viziunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de uriași născuți din împreunarea îngerilor răzvrătiți cu femeile pământene. Apa ajunsese de cincisprezece coți deasupra celor mai înalți munți, în așa fel încât a pătruns și în Paradis (neînchis etanș, după cum se vede!), unde a răvășit toate florile. A smuls din rădăcini vița-de-vie (pricina răului) și-a aruncat-o pe pământ. După încetarea ploilor și uscarea pământului, Noe a ieșit din corabie și a început să răsădească plantele salvate. Printre ele și vița-de-vie. Un înger (același Phamael) îi spune povestea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe un tron de aur, stă un uriaș „înspăimântător la chip, asemeni unui tiran”. Este „primul creat” (protoplastos) dintre oameni, Adam. Când sufletele mânate de către îngeri se bulucesc grămadă pe poarta largă, Adam începe să plângă și să se jeluiască, smulgându-și părul de pe cap și din barbă și aruncându-se cu fața la pământ. Când, dimpotrivă, sufletele se îndreaptă către poarta strâmtă, chipul i se luminează și el se reașază pe tron „râzând de bucurie”. „Poarta strâmtă este a drepților; ea duce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]