5,527 matches
-
de a determina schimbări de profunzime Într-un timp foarte scurt. O reformă mai importantă adoptată În timpul dictaturii de scurtă durată a lui Carol al II-lea a fost crearea unui program numit Serviciul Social, al cărui arhitect a fost sociologul Dimitrie Gusti. Așa cum am menționat În capitolul anterior, În discutarea reformelor educaționale, acest program era un instrument important de instruire a studenților, principalii săi participanți, despre importanța problemelor de sănătate publică ce amenințau viața satelor 74. Serviciul Social a avut
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
corpul principal al dezbaterilor intelectuale și, mai important, la nivelul instituțiilor academice și universitare. Eugeniștii au contribuit esențial la formularea și introducerea unei paradigme științifice de tip biologist, cu precădere În cadrul diferitelor științe sociale. Cercetători români precum geograful Simion Mehedinți, sociologii Dimitrie Gusti și Petre Andrei, avocatul Ioan Vasilescu-Buciumi, antropologii Constantin Velluda și Francisc Rainer și-au Însușit determinismul biologic și importanța eredității ca adevăruri fundamentale pentru disciplinele pe care le reprezentau. În consecință, au Întreprins un demers conștient de redefinire
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fundamentale ale teologiei ortodoxe, asumate Într-o accepțiune largă. Vezi Keith Hitchins, „Gândirea: Nationalism in Spiritual Guise”, În Jowitt, Social Change, pp. 140-173, pentru o analiză critică a acestei mișcări. Un nume de notorietate printre susținătorii secularizării era cel al sociologului Petre Andrei, ale cărui lucrări erau influențate de Durkheim și Weber și care mai târziu a devenit un simpatizant al eugeniei. Vezi capitolul 3. 29. Suțu, „Eugenica și hereditatea”; Brătescu, Biological and Medical Sciences in Romania. 30. A.C. Cuza, Meseriașul
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
din inițiativă cetățenească. Vezi Iosif Stoichiția, „Casa culturală și de sănătate”, Transilvania, vol. 68, nr. 2, martie-aprilie 1937, pp. 108-111. Deja În 1939, după lovitura de stat a lui Carol, astfel de propuneri se lansaseră la nivel național. Dimitrie Gusti, sociologul, era autorul proiectului de lege a serviciului social, care prevedea crearea unui cămin cultural În fiecare sat, coordonat de la centru. Moldovan avea să devină unul dintre membrii permanenți ai comitetului format din trei membri, Însărcinat să supravegheze dezvoltarea și implementarea
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
pune la îndoială legitimitatea opiniei sale. Ar fi excesiv să vedem în asta un fel de insultă, dar, în orice caz, se recurge la un termen considerat puțin măgulitor, care scutește de orice argumentație ulterioară. Este ceea ce-l determină pe sociologul și publicistul belgian Claude Javeau (2002, pp. 82-83) să revendice ironic, într-un pamflet recent, statutul de minoritate protejată pentru elită, „specie pe cale de dispariție”. Însă nu e suficient să constatăm această aversiune foarte răspândită față de noțiunea de elită, ci
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în evidență, în mod intenționat sau doar ca pe o simplă consecință, imposibilitatea de a pune laolaltă toate sensurile termenului elită, într-o formulă lapidară care să le exprime pe toate. Dubla concepție paretiană Vilfredo Pareto (1848-1923) este unul dintre sociologii care au evidențiat în modul cel mai clar imposibilitatea de a face o alegere între utilizarea la singular sau la plural a termenului elită. Este și ceea ce menționează Boudon și Bourricaud în Dictionnaire critique de la sociologie la rubrica intitulată semnificativ
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lucrări majore, contrar celor sugerate de Bottomore (1964, p. 2). Cel mult, în această privință, putem semnala o evoluție a formulărilor și ceva mai multă sistematizare în Tratat. Vilfredo Pareto (15 iulie 1848, Paris-19 august 1923, Céligny, Geneva) Economist și sociolog italian. După studiile de matematică și de fizică, el și-a început cariera profesională ca inginer. Interesul pentru științele economice i-a fost stimulat de lucrările lui Léon Walras, fondatorul Școlii de la Lausanne. În 1893, îi succede lui Walras ca
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fost confruntat cu realitatea regăsită a unei constante a istoriei universale - distincția dintre dominatori și dominați, conducători și conduși, guvernanți și guvernați -, decât la sfârșitul secolului al XIX-lea. Gaetano Mosca (1 aprilie 1858, Palermo-8 noiembrie 1941, Roma) Politolog și sociolog italian. După studii de drept și științe politice, Mosca a predat dreptul constituțional la Universitatea din Palermo, economia politică la Universitatea din Torino, științe politice la Universitatea din milano și istoria doctrinelor politice la Universitatea din Roma. Este considerat, alături de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
precursorul unei posturi metodologice noi, constând în separarea binelui de rău, în cadrul politicii moralei, diferențiindu-se astfel de tradiția aristotelică (Burnham, 1943, p. 27). Robert Michels (9 ianuarie 1876, Köln-3 mai 1936, Roma) Michels a fost un economist și un sociolog germano-italian. Împiedicat să-și facă o carieră universitară în Germania din cauza activităților sale politice și sindicale, a predat la universitățile din Bruxelles, Paris, Torino, Basel, Perugia și Florența. Considerat, alături de Vilfredo Pareto și de Gaetano Mosca (care l-a influențat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cutare consecință (B). Studiul fenomenelor în raport cu teoria elitelor sugerează totuși existența unor tendințe de importanță atât de generală, încât se pare că termenul lege s-a impus pentru a le desemna. Este cazul „legii de bronz a oligarhiei”, prezentată de sociologul și economistul germano-italian Robert Michels (1876-1936), care s-a inspirat consistent din lucrările lui Mosca. Robert Michels și legea de bronz a oligarhiei Bazându-se pe experiența acumulată din observarea funcționării partidelor social-democrate german și italian, Michels arată mai întâi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
îl atribuie oligarhizării. Majoritatea organizațiilor sau a asociațiilor empiric observabile prezintă incontestabil această tendință, oricare ar fi modalitățile precise și chiar rațiunile lor. Trebuie imediat să ne întrebăm dacă anumite organizații reușesc să se sustragă în mod durabil tendințelor oligarhice. Sociologul și politologul american Seymour Martin Lipset s-a inspirat copios din lucrările lui Michels. El consideră că tendința spre oligarhizare e foarte generală și că „legea de bronz” corespunde efectiv modului celui mai frecvent de dezvoltare a organizațiilor, oricare ar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
omului de rând apare ca o formă de comportare rațională, atunci când majoritatea membrilor constituie o masă importantă și slab structurată. Eugène Dupréel și structura cadrilată În planul societății globale, tendința către oligarhizare poate fi situată în cadrul „structurii cadrilate” descrise de sociologul belgian Eugène Dupréel (1879-1967). Pentru acesta, orice societate dezvoltată poate fi schematizată sub forma unor „figuri alungite verticale și paralele”, ce reprezintă domenii de activitate, în timp ce „alte figuri alungite, un fel de benzi sau panglici care le traversează orizontal pe
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
posturi strategice” în „organizații esențiale” ale societății (ibidem, p. 8). Factorii de integrare i se par net superiori ca importanță diferențelor specifice, după cum diversele elite specializate formează o singură „elită a puterii”. Charles Wright Mills (1916, Waco, Texas 1962, New York) Sociolog american, a studiat filosofia și sociologia la Universitatea din Texas. Începând din 1948, a fost profesor la Universitatea Columbia din New York. Concepțiile sale au fost influențate de Weber și de Marx. A consacrat lucrări importante concentrării puterilor în societatea americană
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
puțin loc unei eventuale elite. Dar mai mulți autori - mai ales Joseph Schumpeter (1883-1950) - s-au străduit să facă deosebirea între democrația ca ideal și cea ca realitate instituțională. Joseph Aloïs Schumpeter (1883, Třešt, Moravia 1950, Salisbury, Connecticut) Economist și sociolog austriac. După studiile la Universitatea din Viena, devine pentru scurt timp ministru de finanțe al tinerei Republici Austriece (1919-1920). Conduce apoi o bancă vieneză. Între 1925 și 1937, este profesor la Universitatea din Bonn. Înainte de cel de-al doilea război
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
productivă, este posibil să descriem întreaga elită ca pe o clasă care-și consolidează puterea datorită unui surplus de timp liber rezultat din activitatea altora. Această concepție se cristalizează în teoria clasei timpului liber, datorată lui Thorstein Veblen (1857-1929). Acest sociolog american caracterizează elita timpului său drept o „clasă a timpului liber” (Veblen, 1899). Statutul dobândit și averea acumulată îi permit să ducă o viață neproductivă. Mediul social constituit din familii de rentieri este unul în care munca e considerată ca
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cădea în capcana unei foarte mari diversități, putem, bineînțeles, să adoptăm o procedură analitică, dând o serie de definiții corespunzătoare diferitelor fațete ale obiectului ce trebuie definit. Elitele: criterii de clasificare Un astfel de demers a fost cel adoptat de sociologul german Günter Endruweit într-un text de sinteză care se sprijină mai ales pe lucrările lui Urs Jaeggi (1967) și pe care-l adoptăm aici ca fir conducător (Endruweit, 1998, pp. 245-269). De asemenea, putem distinge elitele purtătoare de valori
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
important al mobilizării persoanelor - în cazul acestora al studenților - în m.s.: rețelele sociale. Prietenii celor implicați în m.s. au o șansă mai mare să se implice, la rândul lor, decât cei care nu sunt conectați cu rețelele celor activi. Unii sociologi din școala mobilizării resurselor insistă pe parametrii structurii de oportunități politice pentru a explica apariția m.s. Receptivitatea sau vulnerabilitatea sistemului politic la proteste organizate, absența sau prezența represiunii, accesul protestatarilor la structurile politice convenționale și la organismele decizionale sunt caracteristici
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
își orientează adeseori retorica după cea a Bisericii Catolice, iar protestatarii anticomuniști din piața Tiananmen, în vara anului 1989, au insistat pe motivația patriotică a luptei lor (Zuo și Benford, 1995). „Noile m.s.” au beneficiat de interpretări speciale din partea unor sociologi europeni (Melucci, 1980). Participanții la aceste mișcări sunt, în cele mai multe cazuri, exponenții „noii clase mijlocii”, alcătuită din salariați educați, angajați mai ales în sectoare necorporatiste (cercetare, instituții de stat) care militează pentru recunoașterea unor stiluri de viață alternativă, pentru acceptarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
m.s. urmăresc salvgardarea autonomiei personale și protejarea societății împotriva dominației din ce în ce mai apăsătoare a sistemului politico-administrativ și a pieței (della Porta și Diani, 1999) asupra vieții de zi cu zi. Singularitatea noilor m.s. a fost combătută cu argumente puternice de mulți sociologi nord-americani (Pichardo, 1997; Mertig și Dunlop, 2001). Organizarea mișcărilor sociale Deși ideea de m.s. sugerează informalitate sau spontaneitate, organizațiile au un rol important în existența lor. Așa cum am arătat mai sus, mobilizarea participanților are mult de câștigat de pe urma preexistenței unor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
țării încercând să găsească cea mai bună cale de dezvoltare a societății rămase în urmă cu două-trei secole față de occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Percepția fondatorilor sociologiei, cât și a generațiilor succesive de sociologi profesioniști asupra căilor de dezvoltare socială apare condiționată de configurația socio-istorică a societății românești și de zestrea teoretică ce a stat la baza evaluărilor lor (Zamfir, 1999). Moștenirea lor se concretizează în elaborarea de modele ale dezvoltării sociale caracterizate prin
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
generația pașoptistă) conferă conceptului de dezvoltare sensul de modernizare, adică de tranziție de la societatea tradițională premodernă la societatea capitalistă modernă prin crearea unei piețe capitaliste cu ajutorul capitalului străin și prin împrumut cultural (instituții, valori, comportamente) din țările avansate. Cei dintâi sociologi au fost sensibili la somația momentului și, în ciuda orientărilor lor teoretico-ideologice diferite, au adoptat, unitar, o strategie de dezvoltare definită ca proces de modernizare a tuturor structurilor sociale, economice, politice, „reglarea” dezvoltării demografice, impulsionarea avansului culturii naționale. Primul efort deliberat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a secolului XX, ecourile sale resimțindu-se și astăzi. Corolarul acestei poziții teoretice este ideea potrivit căruia dezvoltarea societății românești moderne este o excepție față de țările apusene care au evoluat de la fond spre forme. Omul de cultură, psihologul, filosoful și sociologul Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957) a fost discipolul maiorescian care a oferit cea mai izbutită conceptualizare a acestui model, în lucrări reprezentative precum: Cultura română și politicianismul (1904), Psihologia poporului român (1938), Însușirile sufletești ale populației în viața economică a României (1939
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Rădulescu-Motru, 1904, p. 146). Atât politicianismul, cât și individualismul subiectiv sunt manifestări ale unui fenomen mai general, conceptualizat prin termenul de pseudocultură, aflată la antipodul culturii autentice. Experiența societăților dezvoltate care și-au format o cultură l-a convins pe sociologul român că fenomenul culturii moderne este un proces continuu de construcție instituțională prin aplicarea postulatului logic al identității. Postulatul logic al identității semnifică păstrarea unui înțeles identic al noțiunilor. Deprinderile care rezultă din aplicarea postulatului identității fac posibilă înlocuirea vechilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Strategia dezvoltării sociale legitime a unei societăți întârziate este identificată de autor în individualizarea raporturilor sociale (valorificarea vocațiilor individuale) cu ajutorul „personalităților de faptă sau de caracter”. Modelul neoiobăgiei - o expresie marxistă a teoriei formelor fără fond. Cel mai de seamă sociolog marxist din țara noastră de la finele veacului trecut și începutul secolului nostru, C. Dobrogeanu-Gherea (1855-1920) s-a legitimat în cultura vremii prin afilierea la tradiția prestigioasă maioresciană a formelor fără fond. Combinând premise teoretice din gândirea critică maioresciană și teoria
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Șt. Zeletin se alătură teoreticienilor clasici care au analizat rolul statului național ca factor modernizator: W. Sombart, Fr. List, A. de Tocqueville, K. Bücher, Fr. Oppenheimer, D.P. Marțian, I. Ghica, P.S. Aurelian, E. Lovinescu, M. Manoilescu. Ștefan Zeletin a fost sociologul care a înțeles cel mai bine funcțiunea statului național român în „era mercantilismului” (1866 și până în epoca interbelică, inclusiv). Puterea centrală, scria Șt. Zeletin, alcătuită dintr-o „oligarhie politică influențată de ideile liberale și care guvernează în interesul burgheziei” este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]