1,275 matches
-
hegemonia conceptului regizoral în afara unui suport moral, etic. Sunt atras de ceea ce se poate împlini într-un limbaj specific, expresiv pentru a naște un dialog între ființă și lume, un dialog înăuntrul ființei, între cunoscut și necunoscut, o răspâtie a solitudinii și a solidarității. Am fost întrebat de multe ori "Cine te-a format?". M-a format Eminescu prima dată. Sunt născut lângă Botoșani și m-a format Eminescu... în clasa a IV-a știam cel puțin 30 din poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acestor experiențe, calitatea probelor utilizate pentru recoltarea lor. Din dorința de a participa la o portretizare sumară a fenomenului NDE, vom menționa că este vorba de o stare specială de conștiință, care sfidează orice regulă și care survine involuntar, în solitudine și are un important rol inițiatic (Bon, 2005). Experiențele de moarte iminentă nu se confundă cu cele de decorporalizare (Out of Body Experience, OBE), pe care le subordonează. O problemă surprinzătoare și densă de semnificații este modul cum fenomenul NDE
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Coerența competențelor de-a lungul vârstelor este susținută și argumentată din perspectiva neurobiologică și de Fox și colaboratorii săi (1995), care studiază asocierea 267REZILIENȚA dintre inhibițiile comportamentale (îngrijorarea) manifestate față de noutate de copiii de vârstă mică și îngrijorarea socială și solitudinea la vârsta medie a copilăriei: „aceste comportamente temătoare, anxioase se vor transforma mai târziu, la nivelul relațiilor cu colegii, devenind factori de inabilitare a copilului în a se comporta cu competență în interacțiunile sociale”(p. 1772). Examinând câteva cercetări semnificative
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
aceste dou] întreb]ri. Unul - elaborat în principal de greci și de Hobbes - explic] etică pur și simplu că pe un dispozitiv de vigilent] egocentrist]; mitul - originii sale este contractul social. Acesta percepe starea anterioar] eticii că pe una de solitudine, dezastrul primordial declanșându-se atunci când oamenii au început s] se cunoasc] unul pe altul. În momentul în care au f]cut-o, conflictul a fost inevitabil, iar starea naturii a devenit atunci, așa cum a descris-o Hobbes, „un r]zboi al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rapid] a interesului pentru probleme ridicate de nevoia de a coordona comportamentul a mai mulți indivizi pentru a acționa eficient. Dac] prea mulți oameni aleg o anumit] zon] ca loc de retragere la tar], nimeni nu va avea parte de solitudinea dorit]; decizia unei persoane de a nu merge în acel loc nu ajut] cu nimic; cum putem decide ce trebuie f]cut? Multe chestiuni, incluzând conservarea resurselor și a mediului, controlul demografic și prevenirea r]zboiului nuclear par a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sfârșit, când îmi dau seama în ce măsură am fost îngrozită să aflu că... Insă eu, ceea ce mi s-a întâmplat este atât de puțin grav față de alte cazuri, dar există o anumită senzație, o teamă atroce însoțită de o senzație de solitudine și atunci când apar niște medici care se flutură prin fața ta dar nu pot oferi nici o soluție, nu este evident. Terapeutul - Hum... Care este nivelul dumneavoastră de anxietate acum? Pacienta - Trei. Terapeutul - Continuați să explorați toată această perioadă din viața dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai personal, și în următoarele două volume. Dulceagă sau abstractă, platitudinea e ruptă intermitent de mici curenți subterani, produși de stări sufletești apte să se comunice în formulări de oarecare pregnanță. Piesa titulară din Fântânile tăcerii, de pildă, transmite sentimentul solitudinii convingător, într-o tonalitate tânguitoare: „Pe-aici nu trece niciodată nimeni,/Încât e cerul anilor mereu închis/De parcă n-a fost tinerețe și nici vis/ În pomul cu frunzișul între oameni.// Pe-aici îmi las singurătatea numai eu,/ Când toamna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290643_a_291972]
-
deasupra orașului. I s-au decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (1980) și un premiu al Societății Poeților Britanici (1986). Lirica publicată de U. este extrem de unitară, poeta descoperindu-și încă de la volumul Viața deasupra orașului temele și motivele predilecte - solitudinea, melancolia intelectualizată, orașul tentacular, dar și propria modalitate stilistică - mixaj de limbaj prozaic și metafore neașteptate, care dilată suprarealist coaja lucrurilor sau a imaginilor. Totuși, în această primă scriere figurația rămâne una previzibilă: U. inventează un spațiu urban coșmaresc, artificial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
statutul de arlechin (Portrete de arlechin, Din jurnalul unui arlechin). În cele mai reușite poeme metaforele funcționează ca „o lupă/ Mărind la infinit realitatea”, iar peisajul capătă dimensiuni halucinante. Din următoarea plachetă, Ordinea clipelor (1978), se rețin câteva poezii ale solitudinii, percepută ca menghină temporală: „Ceasul meu s-a oprit./ De aseară până azi minutare au dispărut cu totul./ Apoi orele./ Un cerc ca un laț/ în care mi-am vârât de mult capul/ Și el se strânge tot mai tare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
filosofiei spiritiste care pare să anticipeze antroposofia de mai târziu a lui Rudolf Steiner, concură la conturarea treptată a unui con de umbră asupra ultimei părți a vieții sale, retras din 1896 la Câmpina, unde trăiește după 1902 într-o solitudine deplină, după moartea soției sale, în același an. Va muri la 25 august 1907, la castelul său din Câmpina, lăsând în urmă o operă vastă, a cărei valoare este astăzi unanim recunoscută, atât pentru valoarea în sine, cât și pentru
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
din pastelul Serile la Mircești: Aci-n singurătate, pe când afară ninge Gândirea mea se plimbă pe mândri curcubei Pân’ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge Și saltă cățelușul de pe genunchii mei. Și autoarea noastră trăiește În solitudine, cu zecile de cărți pe rafturi, iar „liniștea Începuturilor În care se topesc amintirile ca niște simple fantasme...”, o determină să plece În această dublă călătorie de data aceasta În spiritul și În spațiul indian (Clipa indiană, afirmă domnia-sa
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o ambianță umană mai largă, zona investigată fiind mediul familial. Personajele ies din cadrul restrâns al introspecției sau al reflecției intime și cu atât mai mult din cel al reveriilor romanțioase spre a se concentra mai mult asupra problematicii relațiilor omenești. Solitudinii și pasivității Manuelei, de exemplu, le ia locul acum atitudinea voluntară, deși destul de retractilă, a Ginei Delescu, femeie superioară, de o rară noblețe sufletească, în care autoarea și-a ipostaziat, desigur, un ideal de umanitate. Pentru a-și apăra rezerva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
brădui,/ cu auzul pe inima lui...” Dacia lui Eminescu și Moldova lui Sadoveanu sunt astfel reinterpretate printr-un ochi vizionar expresionist și cu o elementaritate scitică. Poezia de după război evoluează în două direcții, complementare: o poezie a „desțărării” și a solitudinii, scăldată în tonuri elegiace și, pe de altă parte, evocarea țării ocupate - paradis devastat și înlăcrimat, în linia liricii lui Goga - de bolșevici și de „slugile” lor dinăuntru, „ciocoii” noi, „roșii”. Spovedania intimă este astfel mereu dublată de confesiunea comunitară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
societății locale, Stere pune ceva din darul lui Gogol de a defini prin câteva trăsături un tip abia întâlnit. Iar aici perindarea de oameni este enormă. Un sentiment imens de straniu cuprinde pe cititorul european în fața unei societăți pierdute în solitudine, mimând însă viața occidentală, având bibiotecă și lachei. [...] Tot ce privește viața aglomerărilor primitive, cu enigmatica lor orânduială instinctuală este de o mare poezie sociologică. Când însă e vorba de a evoca priveliștea siberiană, C. Stere capătă un patos extraordinar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Renașterii cu cei "trei Homeri bufoni: Ariosto în Italia, Cervantes în Spania, Rabelais în Franța". În epoca romantică, grotescul, devenit mai sumbru, suscită un râs scrâșnit printre dinți, care nu mai este împărtășit de grupul social, ci răsună, lugubru, în solitudinea sufletului 90. Cuprinzând viața în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc, drama atinge un adevăr profund, niciodată atins până atunci, după părerea lui Vigny, care declară, în 1836, în Jurnalul unui poet (Journal
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la mine de departe. /așa cum aș privi un mort”; „și tu departe de toate acestea. / dincolo de propriile gesturi. îndeplinite reflex. / cauterizându-ți golurile memoriei / frica”. Poemele transcriu o metafizică a existenței, ale cărei repere tematice, revenind obsedant, sunt izolarea și solitudinea, frica și disperarea, vacuitatea memoriei și vidul prezentului, într-un cuvânt agresivitatea și inconsistența realului; un univers terorizant, dominat de răsturnarea firescului -„un zâmbet / ca o cicatrice” e una dintre paradigmele lui - și de vidul semiotic și ontologic - „acum vom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Mircea Popa. Poezia în 200 de exemplare, RMB, 1995, 1603; Constantin Abăluță, Analiza critică a unui poet, CNP, 1997, 2-3; Nora Iuga, Poezia metalică, LCF, 1997, 19; Aurelian Titu Dumitrescu, Un suprarealist mistic, VR, 1998, 4-5; Gheorghe Grigurcu, Sociabilitate și solitudine, RL, 2000, 25; Aura Christi, Războinicul și jobenul galben, CNT, 2000, 44; Constantin Abăluță, Moartea și înălțarea la cer a hamsterului, „Ziarul de duminică”, 2002, 7; Octavian Soviany, Viața ca un miracol, LCF, 2002, 8; Vasile Pruteanu, „Camera de subsol
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
dacă nu renunțare, jertfă (laitmotiv la O.): „Domnia nu e privilegiu. E jertfă de sine. Datorie.” Legenda Meșterului Manole vălurește peste aceste gânduri cu sonorități retorice. Drama în care se zbuciumă exponențialul domn nu exprimă impasul unui eu repliat în solitudine, ci angajează soarta unei colectivități („Eu nu-mi apăr numele, îmi apăr țara”). Alegoria de înfiorate respirări din Veac de iarnă se împlinește sub o zare poetică. În Vlad Anonimul, drama lui Petru Cercel și relația lui cu tânărul Vlad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Sus). Romanul Singurătatea din urmă (1986), de sorginte autobiografică, pune accente speciale pe o copilărie și o adolescență trăite într-un mediu familial bântuit de neliniști și vicisitudini, pe care autorul caută să le explice și să le înțeleagă în solitudinea reflexivă a maturității încărcate de experiențe decisive. SCRIERI: Decor penitent, București, 1947; Dincolo de cuvinte, București, 1967; Determinări, București, 1970; Codice, București, 1974; Ianuarii, București, 1976; Împărăția de seară, pref. Ion Caraion, București, 1979; Trecerea, București, 1981; Dogma, București, 1984; Împărăția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
Paul Dugneanu, Mihai Cantuniari. Substanțializarea discursului poetic, LCF, 1980, 12; Costin Tuchilă, Mihai Cantuniari. Spiritul pierdut al barocului, VR, 1980, 12; Paul Dugneanu, „Nova”, CNT, 1981, 14; Costin Tuchilă, Un paradox baroc, RL, 1981, 25; Tartler, Melopoetica, 149-152; Gheorghe Grigurcu, Solitudine și caligrafie, RL, 1985, 38; Grigurcu, Existența, 432-435; Dicț. scriit. rom., I, 449-450; Grigurcu, Poezie, I, 189-192. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
este validată prin experiențe extraordinare sau fantezii"299. Pe verso-ul autoportretelor sale se găsesc o serie de inscripții semnificative pentru reversul acestei atitudini: "Nu ești niciodată servit mai rău decât prin tine". Am aspirat la libertate, aspir acum la solitudine. Ea este dificil de obținut. Și încă mai dificil de suportat". Artistul este prins între orgoliul său creator și constrângerile inerente condiției umane ca între Scylla și Caribda. Artistul nu vrea să facă nicio concesie și atunci se izolează în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o scoate din sfera contingentului, focalizându-se asupra a ceva ce iese din sfera vizibilului. Această privire este oarbă pentru ceea ce se află în jur, Sfinxul lui Paciurea este un simbol al replierii spre propria interioritate, chestionată în tăcere și solitudine. Această privire nu mai este ambiguizată sexual, ci deschide o cale inițiatică către un univers ideatic vast. Privirea sfinxului "înăuntru se deșteaptă", expresie a unei pure și indicibile interiorități. Sfinxul paciurian este intens spiritualizat, separat de forțele instinctului, atras de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În ierarhia culturii românești moderne. Testament e una dintre mărturiile acestei demnități. GEORGE BACOVIA - PLUMB Universul poetic bacovian are la bază câteva motive specifice liricii simboliste. Este vorba, În primul rând, de motivul singurătății, preluat din romantism, dar la Bacovia, solitudinea devine un sentiment sumbru, apăsător, asociat cu izolarea Într-un spațiu Închis, ori În spații exterioare: parcul, străzile, orașul de provincie. În mulțime, eul poetic bacovian se simte Înstrăinat, inadaptat, fără putință de comunicare cu ceilalți, rătăcește fără sens, cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Închis, ori În spații exterioare: parcul, străzile, orașul de provincie. În mulțime, eul poetic bacovian se simte Înstrăinat, inadaptat, fără putință de comunicare cu ceilalți, rătăcește fără sens, cu gesturi absurde. Sentimentul inadaptării produce Înstrăinarea și dorința de evadare. Motivul solitudinii apăsătoare este elementul recurent În volumul de debut, din 1916, Plumb. Volumul „Scântei galbene” (1926) aduce În discuție importanța cromaticii În lirica bacoviană. Într-un interviu din 1929, În revista „Viața literară”, poetul declară: „Fiecărui sentiment Îi corespunde o culoare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
el, Marin Sorescu se raportează la marii dramaturgi europeni de care totuși se disociază printr-o mare doză de optimism. b. Obsesia omului Însingurat se regăsește În „Paracliserul”și În „Matca”. O Întrebare este totuși legitimă: A găsit Iona leacul solitudinii prin sinucidere? A găsit esențele spre care aspiră, misterul? Umanitatea nu capitulează În fața misterelor, oricât de impenetrabile ar fi, dar Iona este idealul umanității esențializate. Acesta este mesajul autorului, exprimat printrun limbaj comun, prozaic, Într-o formulă lirică și ironică
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]