12,011 matches
-
măresc ușor tensiunea superficială. Solviții organici, însă, reduc tensiunea superficială. Foarte importante sunt substanțele tensioactive care au proprietatea de a micșora tensiunea superficială: alcooli, acizi organici, detergenți. Moleculele acestor substanțe au proprietatea de a micșora forțele de coeziune dintre moleculele solventului. Lichidele din organismele vii au, în majoritatea cazurilor, coeficienți de tensiune superficială mai mici decît ai apei. Tensiunea superficială a serului sangvin este 67*10-3 N/m iar a urinei este 70*10-3N/m. In cazul hepatitei sau în cazul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
toată suprafața tegumentului este adaptată la schimbul prin difuzie. In aceste situații nu este vorba de difuzie liberă, ci prin membrane. I.7. OSMOZA Membranele nu sunt la fel de permeabile pentru toate substanțele, ci sunt selectiv permeabile. O membrană permeabilă pentru solvent dar impermeabilă pentru solvit se numește semipermeabilă. Membranele biologice sunt permeabile nu numai pentru solvent ci și pentru substanțe cu moleculă mică. Fenomenul de osmoză este fenomenul de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Fie două soluții de concentrații diferite despărțite
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de difuzie liberă, ci prin membrane. I.7. OSMOZA Membranele nu sunt la fel de permeabile pentru toate substanțele, ci sunt selectiv permeabile. O membrană permeabilă pentru solvent dar impermeabilă pentru solvit se numește semipermeabilă. Membranele biologice sunt permeabile nu numai pentru solvent ci și pentru substanțe cu moleculă mică. Fenomenul de osmoză este fenomenul de difuzie printr-o membrană semipermeabilă. Fie două soluții de concentrații diferite despărțite printr-o membrană semipermeabilă, ca în Fig.I.25 Osmometru Dacă în vasul A se
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o membrană semipermeabilă. Fie două soluții de concentrații diferite despărțite printr-o membrană semipermeabilă, ca în Fig.I.25 Osmometru Dacă în vasul A se pune o soluție concentrată iar în vasul B o soluție mai puțin concentrată, atunci moleculele solventului din vasul B vor trece prin membrana semipermeabilă, în vasul A. Osmoza continuă pînă ce nivelul lichidului din vasul A produce la manometru denivelarea h cînd se realizează echilibrul. Acest echilibru se realizează cînd presiunea hidrostatică a coloanei de lichid
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cînd presiunea hidrostatică a coloanei de lichid cu înălțimea h egalează presiunea exercitată de fluxul osmotic, care este presiunea osmotică. I.7.1 Presiunea osmotică Explicarea presiunii osmotice se poate face pornind de la teoria cineticomoleculară a gazelor, considerînd că moleculele solventului ciocnesc membrana semipermeabilă. Dacă se lucrează cu soluții putin concentrate (deci moleculele sunt rare și pot fi asimilate cu moleculele unui gaz ideal) se poate aplica legea gazului ideal și acestui fenomen molecular, adică: p fiind presiunea gazului, V - volumul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
valori în expresia (I.37) se găsește: Soluțiile macromoleculare nu respectă legea Van’t Hoff. In acest caz presiunea osmotică este dată de expresia: In (I.38) B este o constantă ce depinde de intensitatea forțelor de interacțiune dintre moleculele solventului și solvitului. Relația (I.38) se poate scrie și sub forma: Dacă se reprezintă grafic mărimea π/C se obține o dreaptă a cărei intersecție are valoarea RT/M. Această valoare permite aflarea masei moleculare a macromoleculei. Dacă moleculele sunt
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
In unele organisme primitive (protozoare, alge) există vacuole contractile ce pompează intermitent, în afara citoplasmei, fluid mai puțin concentrat decât citoplasma. I.7.5. Osmoza inversă. Dacă asupra unei soluții mai concentrate se exercită din exterior presiuni mari, atunci moleculele de solvent traversează membrana, în mod forțat, de la soluția mai concentrată, la soluția mai puțin concentrată. Fenomenul se numește osmoză inversă. Osmoza inversă are aplicații în cazul desalinizării apei; Această metodă este folosită de pescăruși pentru a-și procura apa potabilă din
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
fi inhibat prin analogi structurali ai solvitului Dacă se reprezintă grafic viteza de difuzie în funcție de concentrație se obține graficul In cazul difuziei facilitate se consideră că la transport participă un constituent al membranei, cel mai adesea o proteină, care recunoaște solventul, accelerând transportul. Substanțele sunt transportate prin intermediul unor proteine specifice care se comportă ca niște enzime (se și aseamănă cu cataliza enzimatică). Fiecare proteină transportoare prezintă un loc specific de legare a substanței transportate; cînd toate locurile de legare sunt ocupate
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ca mesageri intracelulari. II.2.5. Echilibrul osmotic Echilibrul osmotic se realizează în cazul membranei semipermeabile, deși se menține un gradient de concentrație între înteriorul celulei și exteriorul acesteia. Să considerăm o membrană semipermiabilă ce separă două compartimente, unul conținînd solventul S iar cel de-al doilea ce conține substanța A dizolvată în solventul S. Dacă membrana este semipermiabilă (după cum am arătat la studiul fluidelor), numai solventul poate trece dintr-un compartiment în celălalt. Acestei mișcări însă i se opune o
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
cazul membranei semipermeabile, deși se menține un gradient de concentrație între înteriorul celulei și exteriorul acesteia. Să considerăm o membrană semipermiabilă ce separă două compartimente, unul conținînd solventul S iar cel de-al doilea ce conține substanța A dizolvată în solventul S. Dacă membrana este semipermiabilă (după cum am arătat la studiul fluidelor), numai solventul poate trece dintr-un compartiment în celălalt. Acestei mișcări însă i se opune o presiune din mediul al doilea, astfel încît se poate ajunge la echilibru Echilibrul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
și exteriorul acesteia. Să considerăm o membrană semipermiabilă ce separă două compartimente, unul conținînd solventul S iar cel de-al doilea ce conține substanța A dizolvată în solventul S. Dacă membrana este semipermiabilă (după cum am arătat la studiul fluidelor), numai solventul poate trece dintr-un compartiment în celălalt. Acestei mișcări însă i se opune o presiune din mediul al doilea, astfel încît se poate ajunge la echilibru Echilibrul se poate studia cu ajutorul potențialelor termodinamice. Dintre acestea, se alege entalpia liberă întrucât
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ajunge la echilibru Echilibrul se poate studia cu ajutorul potențialelor termodinamice. Dintre acestea, se alege entalpia liberă întrucât procesele chimice din organismele vii au loc la temperatură constantă și la presiune constantă. Astfel variația entalpiei libere la trecerea unui mol de solvent din compartimentul I în compartimentul II este Condiția de echilibru se scrie: Expresia (II.1 ) a fost obținută pornind de la definiția potențialului chimic. Potențialul chimic este variația entalpiei libere care se realizează la variația unui component chimic, menținând temperatura, presiunea
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
entalpia liberă molară cînd concentrația componentului i este exprimat în moli. Expresia potențialului chimic se poate determina pentru soluții foarte puțin concentrate (pentru care se poate considera modelul gazului ideal) și este: Dacă se folosește fracția molară, potențialul chimic al solventului din soluție va fi: II.2.6. Potențialul Nernst și echilibrul ionic. Să considerăm acum că soluția are sarcină electrică. Să considerăm, ca și mai înainte, că între cele două sisteme se realizează un schimb de ioni (fie ei de
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
gravitațională este înlocuită de accelerația centripetă ωx unde ω este viteza unghiulară a mașinii centrifuge iar x distanța dintre particulă și centrul de rotație. Se numește constantă de sedimentare mărimea și ea este caracteristică pentru o specie moleculară într-un solvent dat. Ea se exprimă în unități Svedberg, 1 Svedberg = 10 -13secunde. Din (VI.18) viteza particulei este: (VI.19) x2ωsv = Inlocuind (VI.19) în (VI.2) pentru masa particulei care se rotește, se obține: Din (VI.20) și din faptul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
HCl și numai puțină apă. Curba punctelor de fierbere prezintă un maxim la 108,60C, corespunzând amestecului azeotrop. În concluzie, în cazul lichidelor ce formează amestecuri azeotrope, pentru obținerea de componente pure nu se folosește ca metodă distilarea. Extracția cu solvenți Prin extracție se înțelege transferul unei substanțe dizolvate într-un solvent într-un al doilea solvent, nemiscibil sau parțial miscibil cu primul. Compușii dizolvați care se supun distribuției între cei doi solvenți manifestă preferințe pentru unul sau altul dintre solvenți
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
maxim la 108,60C, corespunzând amestecului azeotrop. În concluzie, în cazul lichidelor ce formează amestecuri azeotrope, pentru obținerea de componente pure nu se folosește ca metodă distilarea. Extracția cu solvenți Prin extracție se înțelege transferul unei substanțe dizolvate într-un solvent într-un al doilea solvent, nemiscibil sau parțial miscibil cu primul. Compușii dizolvați care se supun distribuției între cei doi solvenți manifestă preferințe pentru unul sau altul dintre solvenți, participând în mod selectiv la procesul de transfer. Dacă la echilibru
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
amestecului azeotrop. În concluzie, în cazul lichidelor ce formează amestecuri azeotrope, pentru obținerea de componente pure nu se folosește ca metodă distilarea. Extracția cu solvenți Prin extracție se înțelege transferul unei substanțe dizolvate într-un solvent într-un al doilea solvent, nemiscibil sau parțial miscibil cu primul. Compușii dizolvați care se supun distribuției între cei doi solvenți manifestă preferințe pentru unul sau altul dintre solvenți, participând în mod selectiv la procesul de transfer. Dacă la echilibru, concentrațiile componenților sunt sensibil diferite
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
nu se folosește ca metodă distilarea. Extracția cu solvenți Prin extracție se înțelege transferul unei substanțe dizolvate într-un solvent într-un al doilea solvent, nemiscibil sau parțial miscibil cu primul. Compușii dizolvați care se supun distribuției între cei doi solvenți manifestă preferințe pentru unul sau altul dintre solvenți, participând în mod selectiv la procesul de transfer. Dacă la echilibru, concentrațiile componenților sunt sensibil diferite între cei doi solvenți, procesul poate fi folosit în scopul separării componenților. Dacă unui amestec de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
solvenți Prin extracție se înțelege transferul unei substanțe dizolvate într-un solvent într-un al doilea solvent, nemiscibil sau parțial miscibil cu primul. Compușii dizolvați care se supun distribuției între cei doi solvenți manifestă preferințe pentru unul sau altul dintre solvenți, participând în mod selectiv la procesul de transfer. Dacă la echilibru, concentrațiile componenților sunt sensibil diferite între cei doi solvenți, procesul poate fi folosit în scopul separării componenților. Dacă unui amestec de două lichide nemiscibile (sau parțial miscibile) i se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
miscibil cu primul. Compușii dizolvați care se supun distribuției între cei doi solvenți manifestă preferințe pentru unul sau altul dintre solvenți, participând în mod selectiv la procesul de transfer. Dacă la echilibru, concentrațiile componenților sunt sensibil diferite între cei doi solvenți, procesul poate fi folosit în scopul separării componenților. Dacă unui amestec de două lichide nemiscibile (sau parțial miscibile) i se adaugă o a treia substanță, solubilă în ambele lichide, această substanță se repartizează între cele două straturi. S-a dovedit
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
distribuie între cele două straturi în așa fel încât raportul dintre concentrațiile C1 (în primul strat) și C2 (în al doilea strat) ale substanței este constant. Acest raport al concentrațiilor este numit coeficient de repartiție a substanței între cei doi solvenți. Extracția lichid - lichid se execută în patru etape: 1) amestecarea extractantului cu cele două faze ale sistemului supus extracției; 2) sedimentarea - separarea rafinatului de extract; (rafinat = solventul sau faza din care se extrage componentul; extract = solventul sau faza în care
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
raport al concentrațiilor este numit coeficient de repartiție a substanței între cei doi solvenți. Extracția lichid - lichid se execută în patru etape: 1) amestecarea extractantului cu cele două faze ale sistemului supus extracției; 2) sedimentarea - separarea rafinatului de extract; (rafinat = solventul sau faza din care se extrage componentul; extract = solventul sau faza în care se extrage componentul); 3) decantarea - izolarea rafinatului de extract; 4) determinarea componenților separați și recuperarea solventului de extracție. Extracția unei substanțe este mai eficace când este efectuată
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
substanței între cei doi solvenți. Extracția lichid - lichid se execută în patru etape: 1) amestecarea extractantului cu cele două faze ale sistemului supus extracției; 2) sedimentarea - separarea rafinatului de extract; (rafinat = solventul sau faza din care se extrage componentul; extract = solventul sau faza în care se extrage componentul); 3) decantarea - izolarea rafinatului de extract; 4) determinarea componenților separați și recuperarea solventului de extracție. Extracția unei substanțe este mai eficace când este efectuată de mai multe ori cu cantități mici de solvent
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ale sistemului supus extracției; 2) sedimentarea - separarea rafinatului de extract; (rafinat = solventul sau faza din care se extrage componentul; extract = solventul sau faza în care se extrage componentul); 3) decantarea - izolarea rafinatului de extract; 4) determinarea componenților separați și recuperarea solventului de extracție. Extracția unei substanțe este mai eficace când este efectuată de mai multe ori cu cantități mici de solvent de extracție. Procedeele de extracție pot fi: 60 extracție simplă în contact unic sau multiplu; necesită aparatură simplă pâlnii de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
solventul sau faza în care se extrage componentul); 3) decantarea - izolarea rafinatului de extract; 4) determinarea componenților separați și recuperarea solventului de extracție. Extracția unei substanțe este mai eficace când este efectuată de mai multe ori cu cantități mici de solvent de extracție. Procedeele de extracție pot fi: 60 extracție simplă în contact unic sau multiplu; necesită aparatură simplă pâlnii de separare sau aparate Soxhlet. extracție continuă folosită când coeficientul de extracție al substanței care interesează este mic și impune de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]