1,822 matches
-
text de Franz Grillparzer, Misa în Mi bemol major (D. 950), "Tantum Ergo" (D. 962) în aceeași tonalitate, Cvintetul pentru coarde în Do major (D. 956), cel de-al doilea „Benedictus” din Misa în Do major (D. 452), ultimele trei sonate pentru pian (D. 958, D. 959, D. 960) și ciclul "13 Lieder nach Gedichten von Rellstab und Heine," cunoscut și ca "Schwanengesang" (D. 957). Această colecție menține o legătură între liedurile individuale, atingând adâncurile tragediei și a supranaturalului morbil, care
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
cantate. A compus 8 uverturi orchestrale și 7 simfonii, pe lângă fragmente ale altor 6. Deși nu a compus nici un concert, a scris 3 lucrări concertante pentru vioară și orchestră. A compus un număr mare de compoziții pentru pian solo, 14 sonate, numeroase variațiuni și diverse dansuri, dar și lucrări pentru două piane. Deține peste 50 de lucrări camerale, incluzând unele lucrări fragmentate. În repertoriul de muzică sacră și-a adus contribuția cu 7 mise, un oratoriu și un recviem, printre alte
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
s-a manifestat în mod notabil în a doua parte a Cvintetului de coarde (D. 956), unde el modulează de la Mi major prin Fa minor pentru a se întoarce la tonica din Mi major. Deasemenea alegerea neobișnuita a instrumentației în Sonata la minor pentru pian și arpeggione (D. 821) sau notarea neconvențională a Cvintetului "Trout". În timp ce a fost influențat în mod cert de forma de sonată clasică a lui Beethoven și Mozart (în lucrările sale de început, printre care cea mai
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
pentru a se întoarce la tonica din Mi major. Deasemenea alegerea neobișnuita a instrumentației în Sonata la minor pentru pian și arpeggione (D. 821) sau notarea neconvențională a Cvintetului "Trout". În timp ce a fost influențat în mod cert de forma de sonată clasică a lui Beethoven și Mozart (în lucrările sale de început, printre care cea mai notabilă fiind Simfonia a V-a care este în special mozartiană) structurile sale de formă și evoluția sa tinde să dea impresia unei dezvoltări mai
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
de Guvernul Federal al Statelor Unite ale Americii pentru a ascunde existența vieții extraterestre și a OZN-urilor. În benzile desenate, o membră a echipei de supereroi Alpha Flight, creată de Marvel Comics, se cheamă Aurora, făcând referire la Luminile Nordului. Formația muzicală Sonata Arctica Are o piesa instrumentală denumita sugestiv "Revontulet", care este denumirea in Finlandeza a Aurorei Polare Articole Imagini Multimedia
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
clasică", cvartetele pentru instrumente de coarde reprezintă un important tip de muzică de cameră. ele de coarde se compun din două viori (vioară I și vioară II), o violă și un violoncel, ce interpretează o compoziție scrisă în forma de sonată. Alegerea și numărul intrumentelor derivă din registrele vocii umane: soprano, alto, tenor și bas. Într-un cvartet de coarde, două viori joacă rolul de soprano și alto vocal, viola pe cel de tenor și violoncelul joacă rolul de bas. Unul
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
majoritatea marilor compozitori de la sfârsitul secolului 18 și de cei care au urmat. Compoziția pentru un cvartet de coarde este formată de obicei din patru părți (mișcări), având la un nivel mai larg o structura asemănătoare cu cea a unei sonate. Pot fi întâlnite multe alte grupuri camerale care au derivate din cvartetul de coarde, cum ar fi: Așa cum s-a menționat și mai sus un cvartet de pian reprezintă în fapt un cvartet de coarde în care una dintre viori
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
toate compozițiile trebuiau să aibă o anumită structură, de exemplu, simfoniile trebuiau să conțină 4 părți, în care prima parte este mereu allegro, a doua întotdeauna lentă, a treia în ritm de 3 pătrimi, iar ultima din nou allegro, iar sonatele aveau următoarea compoziție: repede-lent-repede, fiecare parte având forma de lied. Cei mai importanți reprezentanți au fost Joseph Haydn (zis și părintele simfoniei), Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven (compozitorul este considerat deseori romantic, datorită simfoniilor și sonatelor sale, însă
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
allegro, iar sonatele aveau următoarea compoziție: repede-lent-repede, fiecare parte având forma de lied. Cei mai importanți reprezentanți au fost Joseph Haydn (zis și părintele simfoniei), Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven (compozitorul este considerat deseori romantic, datorită simfoniilor și sonatelor sale, însă acestea au aceeași structură specifică pieselor muzicale din această perioada, cu excepția Sonatei nr.14, numită și Sonata Lunii, a cărei primă parte este lentă); de asemenea, au mai compus și Luigi Boccherini (cel mai cunoscut pentru renumitul său
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
mai importanți reprezentanți au fost Joseph Haydn (zis și părintele simfoniei), Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven (compozitorul este considerat deseori romantic, datorită simfoniilor și sonatelor sale, însă acestea au aceeași structură specifică pieselor muzicale din această perioada, cu excepția Sonatei nr.14, numită și Sonata Lunii, a cărei primă parte este lentă); de asemenea, au mai compus și Luigi Boccherini (cel mai cunoscut pentru renumitul său menuet), Antonio Salieri (cunoscut mai bine pentru rivalitea sa cu W. A. Mozart, decât
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
Joseph Haydn (zis și părintele simfoniei), Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven (compozitorul este considerat deseori romantic, datorită simfoniilor și sonatelor sale, însă acestea au aceeași structură specifică pieselor muzicale din această perioada, cu excepția Sonatei nr.14, numită și Sonata Lunii, a cărei primă parte este lentă); de asemenea, au mai compus și Luigi Boccherini (cel mai cunoscut pentru renumitul său menuet), Antonio Salieri (cunoscut mai bine pentru rivalitea sa cu W. A. Mozart, decât pentru muzica sa) și Leopold
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
Boccherini (cel mai cunoscut pentru renumitul său menuet), Antonio Salieri (cunoscut mai bine pentru rivalitea sa cu W. A. Mozart, decât pentru muzica sa) și Leopold Mozart (tatăl compozitorului). Genurile preferate de compozitori în perioada clasicismului muzical au fost simfonia, sonata și concertul solistic (se trage din concerto grosso, gen specific barocului muzical). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Europa de Vest, apare o nouă mișcare în literatură, numită Romantism. La început de secol XIX această mișcare apare treptat și în muzică
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
prin intermediul acestei arte. Câțiva reprezentanți ai romantismului timpuriu sunt Carl Maria von Weber, Franz Schubert, Niccolò Paganini, Gioacchino Rossini, Robert Schumann și Frederic Chopin . Dacă în clasicism muzica se rezuma la câteva forme și genuri muzicale, și anume opera, concertul, sonata, simfonia și liedul, în secolul al XIX-lea, datorită noilor mișcări culturale generate de romantism, repertoriul muzical se îmbogățește cu noi genuri și apar noi tendințe, cum ar fi poemul simfonic, al cărui fondator este Franz Liszt, opereta (care se
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
contra altei note muzicale"). Contrapunctul a fost în special folosit în muzica clasică, fiind dezvoltat în timpul Renașterii și mai apoi devenind dominant în muzica barocă. Contrapunctul a fost tehnica compozițională preferată în perioada de tranziție de la cântul Evului Mediu la sonata clasică. Arta contrapunctului a început să se dezvolte în secolul al XV-lea, compozitorii dobândind o libertate în mișcarea vocilor polifonice, libertate care a mers până la nesocotirea textului literar. Vorbind despre rădăcinile școlii franco-flamande, unul dintre cei mai notorii teoreticieni
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
colecție valoroasă de lucrări de artă și viori, singurele luxuri pe care și le-a permis. A lăsat toată averea prietenului său care a donat-o familiei lui Corelli. Este înmormântat la Panteonul din Roma. Corelli a compus 48 de sonate trio, 12 sonate pentru vioară și basso continuo și 12 concerti grossi. Șase lucrări cu număr opus, publicate între 1888 și 1891, sunt oficial recunoscute ca fiind autentice, împreună cu alte câteva lucrări.
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
lucrări de artă și viori, singurele luxuri pe care și le-a permis. A lăsat toată averea prietenului său care a donat-o familiei lui Corelli. Este înmormântat la Panteonul din Roma. Corelli a compus 48 de sonate trio, 12 sonate pentru vioară și basso continuo și 12 concerti grossi. Șase lucrări cu număr opus, publicate între 1888 și 1891, sunt oficial recunoscute ca fiind autentice, împreună cu alte câteva lucrări.
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
-tîrziu Caracteristici: Suita baroca este caracterizată prin contrast tematic și unitate tonală.Ea este formată din dansuri:sarabanda,allemanda,giga,courantă,rondeau,bouree,poloneză. Concertul din această perioadă se numește grosso și are două grupe de instrumente:soli și tutti. Sonata este de două feluri: Preludiul are plan tonal inconstant Fugă este monotematica iar că structura se împarte în două sau trei secțiuni: expoziție, divertisment și eventual repriză sau încheiere. Se compun, de asemenea opere, oratorii, pasiuni. Compozitorii acestei perioade sunt
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
1940. La câteva luni după arestarea lui Meyerhold, Prokofiev a fost "invitat" să compună "Zdravitsa" ("Multă sănătate, tradus uneori drept "Glorie lui Stalin") (Op. 85) pentru a sărbători a 60-a aniversare a lui Stalin. În 1939 Prokofiev a compus Sonatele pentru pian nr. 6, 7 și 8, Op. 82-84, cunoscute astăzi sub numele de "Sonatele de Război". La premierele lucrărilor au interpretat Prokofiev (Nr. 6, 8 aprilie 1940), Sviatoslav Richter (Nr. 7, Moscova, 18 ianuarie 1943) și Emil Gilels (Nr.
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Multă sănătate, tradus uneori drept "Glorie lui Stalin") (Op. 85) pentru a sărbători a 60-a aniversare a lui Stalin. În 1939 Prokofiev a compus Sonatele pentru pian nr. 6, 7 și 8, Op. 82-84, cunoscute astăzi sub numele de "Sonatele de Război". La premierele lucrărilor au interpretat Prokofiev (Nr. 6, 8 aprilie 1940), Sviatoslav Richter (Nr. 7, Moscova, 18 ianuarie 1943) și Emil Gilels (Nr. 8, Moscova, 30 decembrie 1944). Biograful Daniel Jaffé a declarat că Prokofiev, "fiind forțat să
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
forțat să compună o evocare glorioasă a nirvanei pe care Stalin dorea ca toată lumea să creadă că el a creat-o" ("Zdravitsa"), în aceste lucrări a expus "adevăratele sale sentimente". Ca dovadă, Jaffé a indicat faptul că partea centrală a Sonatei nr. 7 se deschide cu o temă bazată pe lied-ul lui Schumann "Wehmut" ("Tristețe", care apare în lucrarea Liederkreis, Op. 39 a lui Schumann). În mod ironic (deoarece se pare că nimeni nu a observat aluzia), Sonata Nr. 7
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
centrală a Sonatei nr. 7 se deschide cu o temă bazată pe lied-ul lui Schumann "Wehmut" ("Tristețe", care apare în lucrarea Liederkreis, Op. 39 a lui Schumann). În mod ironic (deoarece se pare că nimeni nu a observat aluzia), Sonata Nr. 7 a primit Premiul Stalin (Clasa a doua) iar Sonata nr. 8 Premiul Stalin Clasa Întâi, chiar dacă lucrările au fost ulterior interpretate ca reprezentând felul lui Prokofiev de "a-și exprima ura și frustrarea cu privire la regimul sovietic". Prokofiev avea
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
pe lied-ul lui Schumann "Wehmut" ("Tristețe", care apare în lucrarea Liederkreis, Op. 39 a lui Schumann). În mod ironic (deoarece se pare că nimeni nu a observat aluzia), Sonata Nr. 7 a primit Premiul Stalin (Clasa a doua) iar Sonata nr. 8 Premiul Stalin Clasa Întâi, chiar dacă lucrările au fost ulterior interpretate ca reprezentând felul lui Prokofiev de "a-și exprima ura și frustrarea cu privire la regimul sovietic". Prokofiev avea de gând să compună o operă după romanul "Război și pace
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
Moscova dar ea a ales să rămână. În perioada războiului restricțiile asupra stilului și cerința ca artiștii să compună lucrări într-un stil "realist socialist" au fost diminuate iar Prokofiev a fost astfel capabil să compună în stilul său propriu. Sonata pentru vioară nr. 1 (Op. 80), "Anul 1941" (Op. 90) și "Balada băiatului rămas necunoscut" (Op. 93) au fost compuse în această perioadă. Unii critici au remarcat faptul că încărcătura emoțională a primei Sonate pentru vioară și a multor alte
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
să compună în stilul său propriu. Sonata pentru vioară nr. 1 (Op. 80), "Anul 1941" (Op. 90) și "Balada băiatului rămas necunoscut" (Op. 93) au fost compuse în această perioadă. Unii critici au remarcat faptul că încărcătura emoțională a primei Sonate pentru vioară și a multor alte lucrări ale lui Prokofiev din această perioadă "au de a face mai mult cu Anti-Stalinismul decât cu războiul în sine"</ref> și că majoritatea lucrărilor sale târzii "rezonează cu ironiile întunecate și tragice ce
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
acestei leziuni care i-a afectat serios productivitatea din anii următori, deși unele dintre ultimele sale lucrări sunt la fel de bune ca și cele care au fost compuse înainte. Prokofiev a avut timp să compună Simfonia nr. 6 (Op. 111) și Sonata pentru pian nr. 9 (Op. 103) înainte ca Partidul, pe baza Doctrinei Jdanov, să își schimbe opinia despre muzica sa. Sfârșitul războiului a permis Partidului să strângă legăturile sale asupra artiștilor iar compozitorii erau din nou forțați să elimine influențele
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]