1,592 matches
-
ciudată. Vor vedea. Vor vedea și vor ști, și vor spune: „Ei, ea n-ar face rău nici măcar unei muște“. — Gerard. Te rog să fii atent. Cât rămâne dacă din douăzeci și nouă scădem opt? Gerard deschise ciocul. Se auzi soneria de la ușă. Gail era suficient de aproape de pasăre ca să-și dea seama că Gerard scosese chiar el sunetul acela. Putea imita perfect tot felul de sunete: sonerii de ușă, sonerii de telefon, trasul apei la toaletă. — Gerard, te rog ... Sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rămâne dacă din douăzeci și nouă scădem opt? Gerard deschise ciocul. Se auzi soneria de la ușă. Gail era suficient de aproape de pasăre ca să-și dea seama că Gerard scosese chiar el sunetul acela. Putea imita perfect tot felul de sunete: sonerii de ușă, sonerii de telefon, trasul apei la toaletă. — Gerard, te rog ... Sunet de pași. Un clinchet și un scârțâit, ca și cum s-ar fi deschis ușa din față. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost dor de tine, spuse Gerard, imitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
douăzeci și nouă scădem opt? Gerard deschise ciocul. Se auzi soneria de la ușă. Gail era suficient de aproape de pasăre ca să-și dea seama că Gerard scosese chiar el sunetul acela. Putea imita perfect tot felul de sunete: sonerii de ușă, sonerii de telefon, trasul apei la toaletă. — Gerard, te rog ... Sunet de pași. Un clinchet și un scârțâit, ca și cum s-ar fi deschis ușa din față. — Arăți bine, scumpo, mi-a fost dor de tine, spuse Gerard, imitând vocea soțului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
l-am luat numai pentru mine? îl pun dimineața să sune, ca să ne trezim cu toții să nu întârziem la cursuri! Și noi care credeam că era un tip egoist! Dimineața, săream ca arși din pat, neobișnuiți cu țârâitul strident al soneriei ceasului. Și culmea, tocmai el dormea sforăind viguros, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Trebuia să-l zgâlțâim noi ca să se trezească. Azi așa, mâine la fel, încercam cu toții o ură nejustificată față de bietul mecanism care nu avea nici o
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de convingere! Aveam patul exact lângă ceasul cu pricina și am avut grijă ca după stingerea luminii să-l înlocuiesc cu cel pe care-mi exersasem priceperea în ale ceasornicăriei. M-am sculat așadar ceva mai devreme și am pornit soneria ceasului. Vasilescu a sărit furios din pat pe jumătate adormit, s-a îndreptat ca un somnambul către etajeră, a luat ca un robot ceasul, a deschis geamul și când l-a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
mai devreme și am pornit soneria ceasului. Vasilescu a sărit furios din pat pe jumătate adormit, s-a îndreptat ca un somnambul către etajeră, a luat ca un robot ceasul, a deschis geamul și când l-a aruncat, am întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să-l întoarcă: - Băi, să nu spuneți că chiar l-ați aruncat! - se lamentă cu glas plângăreț Stelică
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
zice Jack. Nu ! zic imediat și-i zâmbesc larg. Încerc doar să-mi amintesc exact unde... Mă uit În susul și În josul străzii, Încercând să nu mă panichez. Care din ele o fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac câțiva pași pe trotuar, Încercând din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu asta. Simt că mă pălește spaima. Oare măcar aleea e cea bună ? Mă avânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu voce tare. Fuck. Mă fac instantaneu stacojie la față. N-am să-mi mai scriu În viața mea nimic pe mână. Niciodată. — Asta e doar... Îmi dreg iar glasul. E doar o glumă... nu Înseamnă... Sunt Întreruptă de trilul soneriei de la mobil. Slavă Cerului. Oricine e, Îl iubesc. Scot iute mobilul și apăs pe butonul verde. — Emma, o să mă iubești pe vecie ! aud glasul sfredelitor al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și taman când Ștefan se visa la mare, Într-un alt hotel, Într-o altă cameră și Într-un pat unde ținea În brațe pe subordonata sa iubită, cu care plecase de la Iași, fu trezit de o melodie scoasă de soneria din perete. Se dezmetici și Întrebă: cine-i? și În același timp se Îndreptă spre ușă. Auzise o voce dar nu Înțelese nimic. Când deschise ușa, se trezi față În față cu o femeie brunetă, tânără și Îmbrăcată europenește și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
picioarele sale de căprioară, fine și cabrate promiteau voluptăți neașteptate. Cu acest gând și cu dorința de a se afla cu o femeie În noaptea aceea a apăsat pe butonul ciclame de după perdeaua de lângă patul cu baldachin. Peste câtva minute, soneria Îl anunță că este cineva la ușă. Înfrigurat, deschise ușa și se pomeni cu o arătare Înaltă Înveșmântată din cap până În picioare Într-o djalubă neagră din care nu se putea vedea nimic, doar pe sub glugă se zărea un iașmac
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
frigider găsești bere, pepsi și vin” Semnat: „G”. A admirat parchetul stratificat, faianța și gresia din import, elemente foarte rare, arcadele și lipsa ușilor din living, acvariul care l-a fascinat și nișele cu tablouri luminoase din pereți. A auzit soneria muzicală și nu a știut cum să reacționeze, nu avea nicio indicație În acest sens. Pe când se gândea dacă să deschidă sau nu, se auzi o cheie Învârtindu-se În broască, apoi ușa se deschise fără zgomot și ... surpriză! În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
modelau formele pieptului,modelau ecuațiile de curbură ale șoldurilor,modelau acoladele coapselor.Inlănțuit în clepsidra iubirii,simți temperatura ecuatorială,percepu un zbor de cuvinte de pe buzele ei și se cufundă în neant. Pentru amândoi fu o îmbrățișare nereușită... O trezi soneria muzicală.Alinta se ridică din pat.Iși puse un halat de baie.Il privi pe amorez.Scrâșnea din dinți prin somn.Ieși pe hol. Deschise.In prag se afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Ia zi,a mai telefonat nepotu-tău?Ce mai spune? Nelu:Ultima oară mi-a promis că vine la mare.Va trece pe aici.Și-a cumpărat un laptop. Traduce cărți din franceză și din engleză în chineză.( Se întrerupe.O sonerie). Parcă a sunat cineva...( Amândoi întorc privirile spre ușa din dreapta.Apare o tânără bronzată). Monica:Bună ziua!Aici locuiește Americanu? Nelu:Nu stă aici. Costel:Ce doriți de la dânsul? Monica:Am citit un anunț pe un stâlp de cafenea:”Inchiriez o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
vieții... Și ea, ce caută ea acolo, după șapte ani? De ce a venit ca o somnambulă pe drumul vechi, de la școală la fosta casă? De ce Întinde mâna spre zidul proaspăt tencuit pe care nici nu se mai vede urma fostei sonerii și așteaptă să vină tata sau mama sau Klara sau Walter să deschidă ușa și peste Hauptstrasse să se reverse sunetele de pian și vioară din salonul unde azi s-a făcut focul, pentru că e seară de muzică? -- Dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cum, la vreo șapte ani după ce ne mutaserăm de acolo și locuiam la periferie, În Bergstrasse, am plecat, după ore, de la școală pe bicicletă, ca o somnambulă, la fosta noastră locuință de pe Hauptstrasse... Și ea, de ce mai Întinde mâna spre soneria smulsă din zid de ani de zile și spărtura astupată și tencuită și ușa, pe care, cândva, intrau ei toți, Încuiată și descuiată de mâini străine, până În clipa când o va smulge din țâțâni suflul bombei? Ce mai căuta ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noastră problemă erau lipsurile și sărăcia. Sau poate nu mă obișnuisem să locuiesc În Bergstrasse și mă simțeam prost față de colegele care știau că vin de la marginea orașului, pe bicicletă. Oricum, atunci când m-am trezit acolo, cu mâna Întinsă spre soneria care nu mai exista de ani de zile, mi-a fost greu să-mi explic, chiar și mie, de ce venisem. De ce stă În stradă și privește nedumerită geamul până la care ajung crengile platanului? Ce bine știe cum Înaintează umbra crengilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, auzi clopotul catedralei. Peste o săptămână e Paștele, peste o săptămână e sărbătoare, apeși pe soneria invizibilă și aștepți să vină Klara sau Walter sau tata să deschidă ușa și te uiți În sus la fereastra deschisă a camerei tale. De acolo se varsă peste Hauptstrasse seara noastră de muzică, Sonate für Klavier und Violine. Zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Îmi amintesc de zilele când trebuia să plec din București către Tulcea. Am stat o săptămână la sora mea. În fiecare dimineață, puneam ceasul să sune la ora cinci , deoarece la ora șapte aveam tren spre Tulcea. Când Îi auzeam soneria, deschideam ochii și mă uitam confuză prin cameră, simțeam cum mă cuprinde frica și-mi repetam În gând: “mai rămân o zi, mâine sigur mă hotărăsc”. Într-o dimineață, sora mea ( cadru medical, și cu opt ani mai mare decât
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
șopti ea. Se auzi din nou vibrația firului lung de oțel înainte să sune clopoțelul. —Du-te și deschide până nu vine mama, spuse fata. Pe Charlot îl cuprinse acea neliniște pe care o încearcă orice om când sună o sonerie în toiul nopții. Coborî încet scările privind țintă spre ușă. Teama aceea ancestrală izvora dintr-o istorie îndelungată și o experiență bogată acumulată în timp: crime vechi de o sută de ani, întâmplări din războaie și revoluții. Clopoțelul se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atunci țopăim toate trei, într-o rară stare de fericire și armonie. Nu cred că ne-am mai simțit așa de bine înainte, și probabil c-am putea s-o ținem așa ore întregi, doar că vraja este ruptă de sonerie. Iar mie îmi vine rău. Îngheț. Toate înghețăm. ― Mă duc eu, zice Sophie, și nici măcar nu încerc s-o opresc când aleargă pe scări în jos și deschide ușa. Mă uit pe furiș în jos spre parter. O să mă distrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
știu când. Fac duș, îmi usuc părul, îmi ia incredibil de mult timp să mă machiez și aleg o ținută neagră pentru seara asta. ― Ce naiba, spun eu cu voce tare, mișcându-mă în fața oglinzii. De ce nu? La șapte fix sună soneria, iar pe trepte este Lauren, la fel de aranjată. Râdem amândouă. ― Slavă Domnului, spune Lauren. Mă gândeam că am exagerat, dar e evident că și tu te-ai gândit la fel. Acum putem să ne dăm drumul și să luăm orașul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rotației. Și Wayne unde e? am sărit eu. Dacă el nu vine, nu mai are sens să mai vină nimeni. Absența lui Wayne mă enerva cel mai tare. — Pune și tu niște muzică. — Dacă pun muzică, n-o să mai auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
auzim soneria. Pune dracului niște muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Bărbați cu cămăși cu mânecile cu volane, pălării mari de paie, cravate din șireturi de pantofi, care agitau niște maracas. Genul de muzică pe care o poți descrie ca fiind „contagioasă“. Pe mine însă mă făcea să vomit. O detestam. Soneria a sunat din nou și de data asta era chiar un invitat. Soneria a sunat din nou și în cameră au mai intrat încă vreo zece oameni, cu sticle de băutură în brațe. Pe mine m-a încolțit Miguel. Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
șireturi de pantofi, care agitau niște maracas. Genul de muzică pe care o poți descrie ca fiind „contagioasă“. Pe mine însă mă făcea să vomit. O detestam. Soneria a sunat din nou și de data asta era chiar un invitat. Soneria a sunat din nou și în cameră au mai intrat încă vreo zece oameni, cu sticle de băutură în brațe. Pe mine m-a încolțit Miguel. Spre surpriza mea, nu reușeam deloc să scap de el. Era micuț, dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]