2,000 matches
-
vocii omenești. Reluând recitativul expus la început de violoncelele, baritonul solist înalță o patetică chemare: ,,Prieteni, nu viersul acesta... haideți să cântăm un cântec plin de farmec, de foc înălțător”. Și iată că Oda bucuriei își întinde aripile: Corul, apoi soprana și tenorul solist, preiau tema solemnă, îi dau mai multă strălucire, o transformă, îi îmbogățesc expresia; toate glasurile se unesc, toată firea înfrățită, cântă. Urmează un marș susținut de ritmul instrumentelor de percuție și de suflătorii gravi. Tema bucuriei apare
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
supremă elevație; iată că intervine apoi o mișcare animată - allegro energico, sempre ben marcato - în care tema exemplificată mai sus, se împletește cu cea a bucuriei. La începutul mișcării allegro ma non troppo tanto (coda), tenorul și baritonul, pe urmă soprana și altista, preamăresc încă odată bucuria. Corul proclamă: ,,Toți pe lume frați noi suntem”...bucuria năvalnică scânteiază din nou ca un fulger; ea cuprinde întreaga masă corală și orchestrală în aceeași expresie a dragostei și fericirii, ce va fi cucerită
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
la el!) și vocalist yodelin’, Chad Wackerman, un tânăr baterist venit dinspre jazz, competent și rapid. Iar Bobby Martin este un muzician complet: clape, instrumente de suflat, voce întinsă pe n-șpe octave! Omul poate reda chiar și partituri de soprană, fără să forțeze, la o înălțime ce contrabalansează vocea sobră, de bas profund melodios, particularitatea lui Frank Zappa! Combinația aceasta, al cărei termen de comparație se găsește doar în lumea operei, alcătuiește un ansamblu - aș scrie preclasic, dacă vocabula „operă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
un Sergiu Celibidache, un Mândru Katz... De câțiva ani buni, școala muzicală românească nu mai este reprezentată la acest festival, etalon pentru muzica clasică, al Europei centrale și răsăritene. Și totuși, există o excepție despre care țin să vă scriu, soprana Anda-Luise Bogza, solistă a Operei cehe. Cântând unul din rolurile în care impune de multă vreme, Anda-Louise Bogza va fi încă odată Donna Anna în opera lui Mozart, încheiată și a cărei premieră a avut loc la Praga, Don Giovanni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
în diasporă. Iar dacă în ultimul mai bine de un deceniu a existat la Praga o manifestare muzicală, demnă de acest nume, sub egida diplomației române, ea a fost o seară pe scena de concert a Conservatorului, organizată direct de soprana română, sub titlul „Anda-Louise Bogza și prietenii ei“. Dar cu o floare... Departe de mine gândul de a vă spune că Anda-Louise Bogza nu este respectată. Constat doar că o respectă în primul rând cehii, grație prestațiilor ei de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Sau din varianta lui Rupert Julien (1929). Sau, mai sigur, din iubita variantă a lui Dario Argento. Coloana sonoră a spectacolului pus în scenă, la Opera Regala din Londra, s-a vândut în milioane de exemplare. Compozitorul nu necesită prezentare. Soprana... Datorită unui amic (danke, Vali!), m-am îndrăgostit de fantasma lui Sarah Brightman. Mi-a fermecat unele înserări (și-o noapte rece de toamnă) cu vocea & prezența nălucitoare pe ecranul televizorului. La sfârșitul lui ianuarie, amicul a participat la concertul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
total opuse. Puritatea vocilor mă împingea, paradoxal, spre fapte nebuloase. O sticlă de JD mi-a deturnat cu greu impulsurile. Evit să scriu aici proză fantastă. Printr-un proces psihic banal, într-o fugă de idei lucide, am înțeles de ce sopranele & tenorii sunt ființe atât de iubite. Nu de-un public standard, ci de oameni supracultivați sau de bogătași excentrici care par să-și satisfacă niște capricii. Or, capriciile nu înseamnă numaidecât fleacuri sau mofturi. De multe ori ele configurează „secretul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
particip la ceremoniile de la palatul ducal din Luxemburg, unde România și Bulgaria, reprezentate de Ministrul de Externe Ungureanu și respectiv fostul rege al Bulgariei, au prezentat discursurile lor de acceptare la o ceremonie splendidă. Ceremonia a fost urmată de performanța sopranei Mariana Nicolesco și a unui ansamblu folcloric bulgar. Politic, o altă realizare importantă a fost reconcilierea Președintelui Iliescu cu Regele Mihai, retrocedarea proprietăților fostei familii regale și stabilirea Palatului Elizabeta ca rezidență a regelui la București. De asemenea pozitive a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
cu probleme, cazuri propuse de Crucea Roșie și Daily Center Marina. Evenimentul este patronat de Asociația „Sibiu 2007“, Crucea Roșie Română și alte asociații naționale și internaționale implicate în ajutorarea copiilor cu probleme speciale. (V.N.) Mariana Nicolesco, Kultur Preis Europa Soprana Mariana Nicolesco a fost premiată la Sibiu, cu Kultur Preis Europa, Premiul Special al Presei de Cultură, oferit de președintele Forumului Cultural European, Dieter Topp. Kultur Preis Europa se acordă anual unor personalități de prim plan, cu contribuții în cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
die Peri. Rar cântat în concert, relativ greu disponibil în magazinele de discuri (dar nu și pe Internet), oratoriul reapare acum într-o versiune istorică, în colecția Archives a casei germane Arts. Doi soliști de excepție dau culoare particulară textului, soprana Margaret Price și baritonul Wolfgang Brendel. Corul și orchestra simfonică a radiodifuziunii italiene din Roma îmbracă totul într-o aură luminoasă, grație baghetei lui Giulini. Înregistrarea live a concertului a fost captată în 1974. Paradisul și Peri, oratoriu „romantic“ după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Nicolai Gedda și orchestra din Düsseldorf. Astăzi este aproape de negăsit și n-am putut-o asculta. I-a luat locul apoi o înregistrare din 1999, dirijată de John Elliot Gardiner. Alături de ea, foarte competitiv este un alt album, Supraphon, cu soprana Karita Mattila în rolul lui Peri. Înregistrarea făcută de Gerd Albrecht are o particularitate ce poate deranja: Corul Filarmonicii din Praga, altfel perfect, cântă în limba cehă. Disponibil este și un disc Ars Nova, din 2002, ce poate fi uitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Hermannstädter Symphony/Simfonia Sibiului, și Simfonia nr. 2 de Ludwig van Beethoven. Surpriza a venit însă între aceste două lucrări, când s-a interpretat, în primă audiție, Monologul pentru voce și orchestră Soliloquia, de Michael Rădulescu, cu participarea invitatei speciale, soprana Pirjo Kalinowska, din Polonia. Lucrarea a fost aplaudată intens, mulți dintre spectatori apreciind-o ca pe una dintre cele mai interesante prezentate în acest an la Sibiu. Dirijorul Martin Seighart a condus timp de câțiva ani Orchestra Simfonică de Cameră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
soțul regretatei și excepționalei mezzosoprane care a fost Elena Cernei, una din solistele cvartetului vocal ce interpretează cele două capodopere. Indiscutabil, interpretările și înregistrările sunt de o mare calitate, iar remasterizarea pe discurile compact fără cusur. Vocile soliștilor, mai ales soprana și mezzosoprana, eroinele Marii misse mozartiene, impresionează prin emisia vocală clară, cristalină, de o mare puritate. Excepționale mi se par corurile Filarmonicii și Radioului, conduse în epocă de Dumitru D. Botez și Ștefan Mureșianu. Îi las pe criticii de profesie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
ales de concepția mozartiană modernă a lui Constantin Silvestri, în tradiția pământeană a unui Hermann Scherchen în anii ’50. Comparațiile cu interpretările de epocă sunt posibile, înregistrări contemporane, cu Eugen Jochum și Ferenc Fricsay pe podium și mari voci de soprane, ca Irmgart Seefried sau Maria Stader fiind astăzi disponibile pe discuri Orfeo d’Or sau Deutsche Grammophon. Cum s-a mai întâmplat cu înregistrările istorice românești readuse pe disc, semne de întrebare pun identificările soliștilor, orchestrelor și ale datei concertelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a condus Orchestra Filarmonică „George Enescu“, ci pe cea a Radiodifuziunii Române. Lucrul este cert. Iar, cel puțin în concertul de la 25 ianuarie, potrivit concertografiei lui Octavian Lazăr Cosma (înregistrarea Electrecord ni se spune că a fost făcută pe 27), soprana ar fi fost Emilia Cironeanu, ce își făcea debutul, și nu Emilia Petrescu, așa cum figurează în prezentarea discului. În lipsa unui dicționar muzical serios și exhaustiv, dubiile vor persista, inevitabil, fără o cercetare completă a documentației timpului. În paranteză fie spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
patron. Puțini din cei ce au lucrat cu el au îndrăznit să-i înfrunte ideile discutabile, să nu se lase umiliți sau înșelați de dirijorul tiran, pentru care gloria și averea personală - o spune explicit în memoriile sale o mare soprană, Birgit Nilsson - erau adesea mai presus decât muzica. Aceleași observații le făcea, în carnetele sale, și Sviatoslav Richter. Pentru el, Karajan era, în fond, un dirijor „prodigios“, capabil, într-o interpretare a Simfoniei a 8-a de Bruckner, să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
fel ca în ultimii ani, mai fiecare concert este sponsorizat de o mare companie sau organizat în asociație cu serviciile culturale ale ambasadelor britanică, elvețiană, americană sau franceză. Și tot ca de obicei, nu a fost nici un artist român, cu excepția sopranei Anda-Louise Bogza, membră de ani buni a echipei Operei de Stat cehe, la acest festival deținând rolul principal în montarea în premieră a Fanciullei del West de Puccini. O specialitate a Festivalului praghez o constituie organizarea unor concerte tematice, anul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
alte stranii personaje. Poți contempla aici o ireală și nostalgică lume apusă a misterelor și fanteziilor. Totul devine posibil grație unui alt limbaj, la fel de universal și fascinant ca și muzica. Este vorba de poezia luminii. Ea însoțește sublima muzică a sopranei Jessye Norman. Aria de final "Thy hand, Belinda" din opera "Dido și Aeneas" a fost înregistrată în Domul de Cristal. În strălucirea a mii de cristale Swarovski și a unui enigmatic cristal de munte din Madagascar poți oricând savura divina
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în barbă în cabina tatei ăo împărțea cu regretatul Ion Stoian), ca să-l întreb "de ce l-au omorât?". Puțini ani mai târziu, tot tata filma în TVR duetul Contele de Luna-Leonora din Trubadurul, împreună cu Mioara Cortez-David. Eram fascinat de această soprană blondă, cu o voce care ți se împlânta direct în adâncul sufletului - mi aduc aminte că am ascultat prima oară "Sola, perduta, abbandonata" cu ea la un concert Vă place opera? și am avut senzația că mă topesc în scaun
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
din sutele de artiști mari pe care i-am întâlnit, că simplitatea frumoasă este una dintre trăsăturile care vă unesc pe toți! Poate că da. Poate că, de la un anumit nivel, redevenim cu toții oameni, nu măști. Începuturile împreună maria slătinaru-nistor, soprană Printre personalitățile de mare valoare ale Iașiului și ale Ro mâ niei s-a remarcat în mod strălucit mezzosoprana Viorica Cortez. Ne-am cunoscut la Filarmonica Moldova, unde Viorica fă cea parte din cvartetul de soliști, iar eu din ansamblul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Ne-am cunoscut la Filarmonica Moldova, unde Viorica fă cea parte din cvartetul de soliști, iar eu din ansamblul coral ăfiind la începutul studiilor muzicale). Destinele noastre s-au intersectat deseori. Îmi amintesc de cursurile de tehnică vocală ale renumitei soprane Viorica Ursuleac și de minunatele eveni mente muzicale ale Iașiului. Viorica a avut o ascensiune fulminantă, impresionând publi cul și criticii de specialitate prin calități vocale, expresivitate și, mai ales, o tehnică a cântului care i-a permis abordarea celor
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
găsit la masă plângând unul pe umărul celuilalt. El, ca un mare domn, mi-a spus că, oricând ajung la Paris, sunt bine venită. și mi-a dat cheile de la Institut. Marcher sur les traces de Viorica Cortez eugenia moldoveanu, soprană Prima amintire legată de Viorica Cortez este una din anii studenției. Eram studentă în primul an de Conservator, ea în ultimul an, la clasa Artei Florescu. Veneam devreme la orele de canto, ascultam și în vățam tot ce spunea Doamna
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
considerau că este cazul. — Cum era ca profesoară? — Cu ea nu învățai să respiri sau să susții sunetul, ci te șle fuia. Ea îți dădea lustrul de diamant. Cu mine nu a fost niciodată dură. Mai mult avea ceva cu sopranele... Pe Mioara, pe care a avut-o elevă cinci ani, a adorat-o, dar era foarte drastică. Ați și cântat împreună Aida. — Clasă! Un lucru foarte frumos a fost că nu a avut nimic împotrivă ca eu să mă duc
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
înalt cât tine?" Revenind la Don Carlo, am eleve care cântă aria a doua divin, dar la prima își dau duhul. Trebuie cântate diferit. Eboli e făcută din două mezzosoprane, așa cum Violetta Valéry e făcută din două sau chiar trei soprane. Prima e lejeră, a doua e dramatică. De ce să facem Wagner din toată spuma aia de coloratură? Dai cât mai puțin, ca să îți păstrezi ușurința! Rămâi personaj. Nu se cântă niciodată aria aceea cu voce de Azucena! Cine ești? O
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Dalila? — Mănușă. Scrisă pentru mine. — Margared din Regele Ysului de Édouard Lalo? — Foarte greu. Rolul este de adevărată mezzosoprană dra matică. De aceea se și dă atât de rar. Ai nevoie și de un autentic bariton dramatic. Tenorul e lejer, soprana la fel. — Se face chiar în stagiunea aceasta (2013), la Opéra Comique, cu Sophie Koch și Franck Ferrari. — Franck o să fie foarte bine! Am cântat cu el Arlesiana și Opéra d’Aran. Un băiat care a început de jos. Când
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]