5,168 matches
-
primului sărut?'' Orfeu, care mergea cu fața înapoi cum moartea-i poruncise: De-o vrei, oprește-te până ajungi afară!'' Deodată, uitând blestemul se opri în fața ei și amândoi setoși se-mbrățișară... ...dar s-au pierdut, unul mereu în altul, sorbind lumina tălmăcită de un cântec, sărut după sărut. POARTA SĂRUTULUI (Tot pentru Florica Bațu Ichim. La trei ani.) Moise a ajuns la Poarta Rugului Aprins, și fără să știe că e ultima, ( nu ca număr, ci deschidere tainei ) ascultând, s-
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
grâul în holda aurie Cu fulgi de soare-n plete ce curg râu, Ziua toată-I numai bucurie Și le-ajunge spicul pân-la brâu. Ne sunt plinme mâinile de roadele bogate, Păsări vin și cântă înspre cer se arunc, Flăcăii sorb din ochi fetele-aplecate Să cuprindă în brațe grâul ca pe prunc. Cântecul se-nalță pe zbor de ciocârlie, Macii înfloresc aplecați spre piept Când se leagă snopii devine poezie Peisajul acesta sub un cer mai drept. Și se lasă seara
CONSTELAŢIA VERII, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361177_a_362506]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IAR ȘI IAR... Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului sorb alabastru din roua prelinsă tandru pe firul de gând migdala o strâng în pumn de frică să nu se întoarcă umbra prinde prima stea căzută din inimă împreună cu mireasma credinței mă săruți de fiecare dată când intru în tine cu
IAR ŞI IAR... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360802_a_362131]
-
se zăresc „cocostârci înfipți într-un picior” ce „dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor”. În colț, la Pantilică, un dulap și o tiribombă mică, învârtită de Gheorghe Netotu', îi distrează pe tinerii țărani care chicotesc și se veselesc, sorbind din sticlele cu bilă limonada aromată și mâncând turtă dulce, nucată, păpuși din aluat, vopsite în culori vii și sarailii de la prăvălioara lui Anton Naumovici, cofetarul. La cinematograful din sala Băncii „Înfrățirea”, adus în Domnești de comerciantul Vică Ionescu, rulează
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Și în Parcul comunal, așezat între Râul Doamnei și iazul lui Nae Ionescu, e multă zarvă. Pe băncile din lemn ce străjuiesc aleile se odihnesc, în frumoaele lor costume naționale, supraveghind câte un nepoțel, cei de vârsta a doua. Mai sorb, din când în când, bătrânește, câte o halbă de bere, acompaniată de gustări și de micii a căror rețetă o știa doar Culici lu' Son, al cărui nume circula prin toată zona și nu numai. Se spunea că stropește conținutul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
rând cu lăzile pline cu prune de Tuleu sau din cele „ursești”, pentru a le usca pe gratii, la foc domol. Sub nucul țatei Bucurica, unde este construit cuptorul, toamna e lume multă. Ce bune sunt prunele uscate! Toată iarna sorbi din compotul făcut din ele, aromat cu puțină vanilie, sau întingi pofticios cu bucata de mămăligă prăjită în mâncarea de prune uscate. Pe prundul Râului Doamnei au început să se învârtă roțile imense, cu cutii de conserve prinse de ele
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
din saivanele boierești!? Și, după ce se scoală odihnit, boierul își trage peste cămașa apretată, cusută cu borangic și băieri negre, pantalonii de șai, de care agățase niște cozondraci, luați dintr-un magazin parizian, își încalță pantofii din lac negru, își soarbe cafeluța pe veranda din lemn lucrat cu migală de meșterii tâmplari din Domnești; poate de Nică lui Boșcănici, care precis îi migălise scăunelele și măsuța sculptată - pe care veșnic era o glastră din pământ cu mușcate roșii, că nu-i
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
să fie îngropat cu mâinile în afara cosciugului, să vadă lumea întreagă că nu a luat nimic cu el, din bogățiile imperiului, în lumea cea veșnică. Suspinând, frumoasa Sultănică a Domneștiului, își spune ca pentru ea: „până și zeii se sting!” Sorbindu-și cafeaua, Barbu Delavrancea o întreabă cum a scăpat vie din mâna tiranului căprar? - Simplu, îi răspunde, simplu, domnule Barbu. Am fost în audiență la ministrul de Interne, care l-a băgat în comisia de disciplină, unde l-au muștruluit
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
batjocorească:/ „Iată-l pe Iov/ ce s-a-ncrezut în Dumnezeu!/ De ce nu vine/ acum să-l mântuiască?”/ Smeritu-m-am foarte/ îmbrăcat în sac și cenușă/ și cu grumazul frânt;/ din rărunchi și străfundul inimii strig:/ „Părinte, nu mai pot,/ mă soarbe pustiul,/ și vârtutea din duh/ nici aceasta nu este cu mine;/ mi-e frică, mi-e foame, / mi-e sete, mi-e frig./ Învelește ciolanele mele/ cu pătura Ta de somn și pământ./ Facă-se voia Ta/ chiar dincolo de moarte
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Când Horea în lanțuri era dus Acolo-n Munți, pe Arieș în sus, Izvorul s-a înălțat spre gura lui Și l-au lovit soldații nimănui; Fântâna-n stâncă de atunci e oarbă Ca nimenea din ea să nu mai soarbă, De-aceea m-am legat cu jurământ De apa ei din cer și din cuvânt! Fontana mea, ce vine de departe Tuturora fără preț se împarte, Atâta doar te rog, oglinda-i clară N-o tulbura cu vorbe de ocară
FÂNTÂNA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364086_a_365415]
-
se servea o salată din fructe de mare. Au mâncat cu poftă, neștiind nici unul nici celălalt ce bagă în gură. Eva râdea în trilurile ei studiate, iar el îi urmărea fiecare mișcare, când se ștergea cu șervetul la gură, când sorbea din pahar, când se ruja. Era atâta concentrare pe chipul lui de parcă ar fi trebuit să semneze un contract bancar important. La desert, scoase din buzunar o cutiuță și i-a întinse Evei ceremonios. - L-am cumpărat în goană de
CASA DIAMANT – CEREREA ÎN CĂSĂTORIE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364131_a_365460]
-
pe care Artistul total - Maestrul Dan Puric, o deține și o transmite tuturor ca pe o revelație încercată și alimentată de el însuși, prin cuvânt, gest, dans, adică prin tot ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul sincer și (re)cunoscător soarbe această sevă din cupa pe care i-o întinde cu caldă generozitate artistul, devenind una cu el, transformând momentul ori clipa în eternitate și veșnicie. Este adevărat că frumusețea trebuie mai întâi simțită, și abia după aceea să încerci să
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
neașteptate. Ca bărbat și persoană nu arăta a fi consumatorul de alcool clasic, chiar așa și era, nu bea băuturi alcoolice tari ci numai vinuri. Susținea el Acatistu, că în vin este adevărul, adică; IN VINO VERITAS! În timp ce eu îmi sorbeam încet cafeaua și un suc, Acatistu termina sticla de vin, după care plecam amândoi din birt, fiecare la treburile sale. Biografia lui Acatistu era apropiată cu a mea în mare parte! Plecase de copil de acasă căci rămăsese orfan și
ACATISTU! IN VINO VERITAS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364214_a_365543]
-
care silabă - Mă vor chema Cuvintele. Tabără școlară Mi-am luat nume de fan Dintr-o tabără școlară, Prietenii îmi spun Ioan, Ioane , cei ce vin spre seară. Scara urcă printre munți Pe coline de cuvinte, Fac popasuri lângă sfinți Sorbind ruga lor fierbinte. Aripă de vis cărarea Ce mă fură din destin, Dimineața când mă-nchin. Oază de altar divin, Când ajunge trecătoarea Iubita mea ca și marea... Ioan Cărășel Referință Bibliografică: Poezii de Ioan Cărășel / Al Florin Țene : Confluențe
POEZII DE IOAN CĂRĂŞEL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364234_a_365563]
-
-și desfășura brațele ca un răsfăț în minunata Deltă de la vărsare în mare, formând un colț de Rai de negrăit. În cofetarii îți poți permite să te răsfeți cu prăjituri cărora li s-a dus vestea în lume sau să sorbi în tihnă o cafea aromitoare și când ți-e foame să dai fuga la un restaurant pentru șnițelul vienez, servit ca la el acasă. Prețurile îți permit. Pe străzi, oamenii își păstrează seninătatea feței și mersul omului mulțumit de viața
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, așa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărțire. Ele nu țin locul dorinței chinuitoare care mă stăpânește acum în amintire, de a te strânge la piept și a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte bună trupului tău drag și ochilor tăi frumoși! Fii liniștită și dormi. Odihnește-te și vino sâmbătă! Eu te iubesc atat de mult...” Aurora îl prevenise, din primele zile ale vieții lor în doi
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
știi să ți-o faci frumoasă!" Își aduse aminte de alte vorbe înțelepte: “renunță la a te mai plânge: umple-te de respect pentru acea minune care este viața.” Ea se simțea fericită acum, cu Ștefan: gata, cu gândurile negre! Sorbi din paharul cu vin și se uită în ochii lui: “este un bărbat pe care mi-l doresc și care merită să fie iubit”, își spuse în gând. Ștefan, la rândul lui o sorbea din priviri. Se făcuse târziu. - Iubita
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
cu Ștefan: gata, cu gândurile negre! Sorbi din paharul cu vin și se uită în ochii lui: “este un bărbat pe care mi-l doresc și care merită să fie iubit”, își spuse în gând. Ștefan, la rândul lui o sorbea din priviri. Se făcuse târziu. - Iubita mea, am o propunere: ce-ar fi să luăm șampania și desertul în cameră? Acolo stăm mai comozi! - N-ar fi rău! Dar, uite, nu mai avem muzică, să dansăm! - Nu-i nimic, muzica
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
Ilinca! Ia loc, te rog! O să stăm pe pat, este mai comod am tras masa aproape de pat. Ștefan turnă șampanie în pahare și rămase cu paharul în mâna, în picioare. Ilinca se ridică și ea, luă cupa și ciocni. Au sorbit amândoi din șampanie, uitându-se unul la altul, au lăsat cupele pe masă și s-au îmbrățișat, sărutându-se cu o dorință de dragoste, de nestăvilit. Ștefan o mângâie cu tandrețe și o strânse în brațe. O așeză ușor pe
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
îngândurate le-ar fi frunțile, nu poți să nu le remarci chipurile îmblânzite în lumina galbenă a lumânărilor. Ochii lucesc intens și se îndreaptă toți, ca la comandă, spre Părintele Nicolae Bordașiu. Este primit cu mare drag în mijlocul lor, îi sorb fiecare cuvânt și îi sărută dreapta când trece prin dreptul lor. Preotul le zâmbește și le răspunde în aceeași manieră. Toți sunt ai lui, părinți, copii, bunici, a crescut generații întregi. Are răbdare cu ei la spovedanie, îi mustră și
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
stârni curiozitatea unor fete tinere ajunse în pragul majoratului, mai ales cunoscându-se și faptul că este soțul uneia dintre profesoarele lor. - Vai, domnule Condurache, vă rog să mă scuzați pentru gafa făcută. După cum mi s-a părut că-l sorbea din ochi cu atâta fascinație și cum l-a strâns în brațe când i-a dat florile credeam că... - Doamnă Georgeta, Brigitté este doar un copil, nici măcar nu are optsprezece ani, cum vă puteți gândi la așa ceva? Condurache își aduse
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
gânduri de noapte caută șchiopătând adăpost, când eu mă străduiesc să las la vatră tinerețea timpului puțin rămas, dar nu pierdut. PLĂPÂNDA PLOAIE Plăpânda ploaie îmi cere-adăpost când fuge de propria-i răceală. La mine în palmă băltește și-o sorb și simt cum răceala-i s-așterne-n albastrul ce-o cheamă. Devin sloi de gheață și simt din adânc chemarea din lupi alergând prin pustiuri. Mă cheamă prin ierburi s-ațâț foc de dor, când haita șireată-și dispută amurg de
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
-n colțuri păianjeni țes voaluri, când iarna așteaptă să spună povești. Doar mâna o-ntind și culeg un crâmpei din ziua ce nopții îi deapănă somnul. Cu mine când ești pe seara de gene-ți alerg. Ajung asfințitul și-l sorb, să nu se destrame. ȘI PLOUA... Și ploua și ploua, iubirea de pe frunze o împrospăta cu apa vie a dimineții, dor ce-mbie omul călător să poposească în iubiri ascunse, ferite de al rugului amnar ce jaru-și dă și-așterne
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
dor ce-mbie omul călător să poposească în iubiri ascunse, ferite de al rugului amnar ce jaru-și dă și-așterne în cenușă timpul trecut din amintirea minții, când frunți boltite se sprijină în adevăr și-n poezii caută căușul să soarbă poemul din frunza de somn. TRISTEȚE DE DUMINICĂ Aprind o lumânare - grijuliu - Și casa se învăluie în zâmbet sfânt. Și aerul ia iz de iasomie, prin cărți, se înrădăcinează busuioc. În rame, par să prindă viață flori triste, de octombrie
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
cu respirația întretăiată. Pentru prima dată în viață mi se întâmpla să asist la un spectacol fabulos. Un tablou grandios al nopții se înălța pe cer. Iar eu mă uitam cu ochii lacomi și parcă aș fi vrut să o sorb dintr-o singură privire pentru a nu o mai uita niciodată. Luna începea să prindă contur pe marginile cerului, desprinzându-se parcă de pădurea de care încă se mai simțea legată. Urca semeață, tot mai sus, cu măiestrie, spre locul
O NOAPTE DE VARĂ ÎN UCRAINA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363147_a_364476]