2,017 matches
-
necunoscută, surprinzătoare, șocante, metaforice, aproape violente, așa cum se întâmplă, în cazul celor doi congeneri, mai sus amintiți 72, ci unul de conținut, care se referă la surse de inspirație, teme și motive 73, regăsibile într-un comun "vitalism exuberant, de sorginte blagiană, dar și orfică, prin care eul liric aspiră la integrarea în fluxul elementelor, căutând rădăcinile cosmice ale propriei ființe și aducând în spațiul dens al poemului un senzualism extrem de elocvent".74 Dincolo de acestea, există "sentimentul grav al trecerii timpului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dintre premisă și consecință ale acesteia, Regulamentul Organic a constituit și continuă să fie o temă istoriografică, pe cât de generoasă și de incitantă, pe atât de controversată și expusă prejudecăților. Acestea din urmă se poate lesne observa că își au sorgintea în reacția bine motivată a contemporanilor, care, diferențiat totuși, au supralicitat până la absolutizare rolul jucat de Rusia (prin instrucțiunile transmise comisiei de redactare, prin ocupația armată și administrația provizorie a țării exercitate pe durata lucrărilor, ca și prin statutul asumat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
intervenția guvernului și i-a opus controlul unei adunări elective; a creat ramuri de serviciu absente în dreptul public; într-un cuvânt, a consacrat principiile de ordine și legalitate ale țărilor celor mai civilizate"18. Că nu era o legiuire de sorginte rusească, cum au susținut unii, a dovedit-o și pașoptistul Teodor Rășcanu, care, în cuprinsul unui memoriu de mai târziu (1856) transmis ambasadorului englez la Constantinopol, Stratford Canning, respingând asemenea idee, propunea doar corijarea, nicidecum abolirea, Regulamentului Organic de către o
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
creată artificial de stat după criza dot.com s-a transformat în sub-încredere din cauza panicii și a neîncrederii pe piețe. 15.8.1.3. Mutații Odată ultima criza confirmată, FED-ul a apelat la un set de politici anti-ciclice de sorginte keynesiene, precum pomparea de bani publici în economie (în ianuarie 2009, administrația Obama a propus un plan de stimulare fiscală în valoare de 800 miliarde de dolari), creșterea deficitelor și naționalizări în sfera achizițiilor plus preluarea controlului unor companii afectate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
au estompat după ani la rînd de creștere necontenită 14. Măsurile anti-criză diferă din punct de vedere geografic, dar și politic și cultural, în funcție de cauzele și mecanismele de propagare ale acesteia. Dacă în Occident se apelează la politici anti-ciclice de sorginte keynesiene, precum pomparea de bani publici în economie, creșterea deficitelor și naționalizări în sfera achizițiilor/preluărilor controlului, România s-a încadrat pe traiectoria politicilor prociclice în vreme de recesiune (reducerea cheltuielilor publice, a deficitelor) care nu pot asigura fermenții necesari
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
salvat prin emigrație și prietenie, pierdut din loialitate față de cineva drag și, mai mult decît atît, față de sensul unei călătorii spirituale totale. Nu e ușor de conciliat spiritul vagabond al strămoșilor cu neliniștioarea imobilitate moldavă, ambianța intelectuală a vremii, de sorginte germană, care îndemna spre meditații sfîșie toare în jurul "iernii lui Dumnezeu", cu bovarismul diletant, estetic și epicureic, în cea mai pură tradiție franceză... Ne amintește cumva de Amin Maalouf care, în Identités meurtrières, scria: "Mi se întîmplă uneori să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
manifestarea în extralingvistic, potrivit afirmației lui Benveniste: lingvisticul se sfârșește cu fraza. O manifestare lingvistică devine discursivă tocmai atunci când este purtătoare a mărcilor exteriorității, ale socialului, ceea ce este în spirit cert postmodern, contextul favorizând și faimoasele "jocuri de limbaj" de sorginte wittgensteiniană, îndrăgite de autorii postmoderni. Definirea discursului prin comparație cu textul se dovedește indispensabilă, cele două concepte fiind adesea confundate cu destulă dezinvoltură. Încheind acest capitol, Camelia Grădinaru se întreabă dacă există într-adevăr o specificitate discursivă postmodernă, concluzia fiind
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care cele două curente par a se despărți. Ca exemplificare, cei doi autori punctează perspectivele mai elaborate pe care postmodernismul le dezvoltă la nivelul discursului de tip istoric, politic și social. De asemenea, postmodernismul nu reprezintă doar un concept de sorginte franceză, ci este de întindere internațională 69, cunoscând o largă dezvoltare. Chiar dacă în unele lucrări Ihab Hassan considera postmodernismul drept o speță a postmodernității, care ar fi mai întinsă și determinată geopolitic, diseminând-o sub forma postmodernismului în arte, a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
practica frecventă a citatului, parodia, ironia, pluralitatea planurilor și interpretărilor, contradicția, eclectismul figurilor retorice etc. Aceste procedee discursive au conturat în postmodernism o retorică a rupturii și desființării, aproape nihilistă ("retorica negării"), o retorică a descompunerii valorilor și practicilor de sorginte modernă, care a adus în prim plan o radicalizare voită și uneori întreținută a practicilor discursive. 3.3.1. Logos-ul disprețuit În intenția de a valorifica tendințele fenomenului aflat în discuție pentru a pune bazele unei raționalități transversale, C.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
capodopere ale temei, cât și în România, unde gustul public nu a dictat, din nefericire pentru curiosul cercetător contemporan, apariția unor producții literare apte de a produce frică și unde firavele, dar fascinantele încercări de constituire a unei terori de sorginte fantastică în romantism și în modernism s-au izbit, previzibil, de carcanele cenzurii comuniste în a doua jumătate a secolului al XX-lea. La noi, deși nu a existat o tradiție formal constituită a unei literaturi care să exploreze și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
el trebuie să facă loc acelei ființe mai subtile, care transcende limitările fiziologice impuse corpurilor opace (ea este invizibilă și nu se hrănește cu carne sau cu legume, ci bea doar apă și lapte). Horla este expresia unui rafinament de sorginte filosofică, generând, explicabil, un soi de horror vacui în conștiința antropică, pe care este destinat s-o substituie prin cucerire. Umanul dispare în maelstromul terifiant al noii ordini ontologice. Maupassant ne oferă, în Le Horla, cel mai edificator document natural
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scufunde". Întrebării retorice "[c]ine mă va trezi" îi urmează un singur enunț, implacabil prin conciziune: "Întotdeauna a fost așa, întotdeauna, întotdeauna". Repetiția adverbului de timp nu mai marchează, ca în seninele și sapiențialele Upanișade, eliberarea, ci reprezintă condamnarea de sorginte kafkiană a eroului la suferință eternă și gratuită. Poate că anxietatea existențială a lui Blecher eludează terifiantul canonic, însă cred că un expozeu al temei în literatura română nu poate trece cu vederea scriitura acestuia. În fine, narațiunea Omul și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
bine observă Tudor Vianu 79, neologisme și cuvinte din fondul principal lexical, proza lui Galaction rezistă satisfăcător probei timpului, putând fi recuperată din mai multe unghiuri fertile de lectură. Nu este exclus ca tocmai acest caracter excesiv al scriiturii, de sorginte eminamente barocă, să contribuie la acest fapt. După ce punctează utilizarea generoasă a adjectivului în opera scriitorului teleormănean, același Vianu conchide: "O violentă creștere a reliefurilor expresiei, un anumit baroc (subl. mea) al stilului, este trăsătura care completează fizionomia prozei lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de maleficus otiosus: un vrăjitor obosit, plictisit de povara nemuririi, care dezvoltă puternice tendințe suicidare. Dar să nu anticipez. Este evident, încă de la debut, substratul de basm al nuvelei, căreia i se aplică un strat viguros de identificare descriptivă de sorginte realistă. Rezultatul este un tablou rural descris convingător, nu vidat de tușe ale fabulosului straniu: În preajma unei păduri străvechi se privea în iaz moara lui Călifar. [...] Dincolo de moară începea Căpriștea: un pământ pietros, scorburos și plin de mărăcini, în care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a dezvoltat câteva din problemele conștiinței intenționale perceptive, a rolurilor ei în existența și cunoașterea umană, blocate de fenomene degenerative și boli (în sens metaforic, n.ns) ale națiunilor europene. Înlăturarea acestor fenomene se poate face prin "terapeutica naturală" de sorginte empirico-tradițională sau/și prin "medicina naturalist- științifică". Autorul își propunea să testeze capacitățile fenomenologiei transcendentale și ale științelor spiritului (sau "creierul culturii europene") pentru vindecarea maladiei numită "criza umanității europene". Vrând să ușureze înțelegerea proiectului său de către cititori, autorul sugerează
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
conaționalului său H. Gadamer; pleiada existențialistă franceză formată din J.P. Sartre, A. Camus, M. Merleau-Ponty, G. Marcel și alții; concepțiile structuraliste apărținătoare unor francezi ca C. Lévi- Strauss, M. Foucault, J. Lacan, P. Francastel, L. Althusser și alții; curente de sorginte medievală, ca neotomismul și neoscolastica, fără prea multe tradiții la noi. Pe la începutul anilor '80, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR din București a început să tipărească "scrieri alese" din părinții apostolici și ale celor două mari biserici
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă parte, „co rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în concept“ odată cu prologul epistemo-critic. Experiența obiectului, în urma acestor două surse, este integrală, în sensul că ea face vizibilă, în fenomen, originea sa divină și, odată cu aceasta, posibilitățile nelimitate ale obiectului. Deconstrucția contextului istoric al obiectului, ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o neîntinată, pură vârstă a artei"69. Prin urmare, decadența ca înghețare într-o formulă, ca "formalism" poate fi depășită, paradoxal, printr-o fertilă redescoperire a originilor încărcate de vitalitatea gesticulației primordiale. Revigorării printr-o didactică întoarcere la origini de sorginte romantică îi corespunde din perspectivă decadentă invazia barbarilor, rol încredințat maselor proletarizate pe care mișcări precum Aesthetic Movement (Mișcarea Estetică), în Anglia, încearcă să le domesticească prin artă. Numai că Böcklin va prelua și ceva din sensul acestei crize a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orice altă creație a sculptorului. Totodată, această parte a operei paciuriene, cea mai avansată în concepție plastică în contextul României interbelice, avea să întâmpine rezistența unui public insuficient de receptiv la simbolismul vizionar al sculpturilor sale, altul decât cel de sorginte secesionistă sau rodiniană, cu care acest public era familiarizat. Petre Oprea remarca această cecitate generalizată atât în cadrul publicului, cât și în cel al unei bune părți a criticii de artă: "Simbolismul artei paciuriene rămâne impenetrabil contemporanilor, care nu înțelegeau tâlcul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai degrabă, o dinamică evolutivă, procesul prin care ele prind formă. Aceste himere se află parcă în cursul unei complicate metamorfoze. Asocierea lor cu figura eminesciană, sugerată și de schița unui monument Eminescu menționată mai sus, indică mai mult decât sorgintea lor literară, în spiritul simbolismului în artele plastice, care revendică programatic nu numai o dimensiune poetică, literară, ci și o integrare și a celorlalte arte într-un vast proiect de sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
drept echivalentul eroului de tip Clark Kent/Superman și Bruce Wayne/Batman, cu puteri similare, dar malefice 73. Dracula este, prin urmare, un model compozit din surse provenite atât din tradiția gotică occidentală, cât și din folclorul vampiric est-european. De sorginte pur europeană, Dracula a fost mai întâi exportat în America, și abia apoi în alte culturi populare. Astfel, Dracula a devenit prototipul vampirului, generator de subtipuri, "un fel de figură paternă de mare forță"74, care a suferit transformări, de la
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
dispozițiuni ca să se facă marșuri în afară de oraș prin sate cu UTC iști și pionieri (subl.ns.) în scop de propagandă”. g. „Am reușit să atragem 10 membri din organizația sionistă” În episodul anterior descriam motivele pentru care mișcarea sionistă (de sorginte burgheză) nu era privită cu ochi buni de către comuniștii români, probabil la cererea ocupanților ruși. În acei ani se voia distrugerea cu orice preț a ideii de „Israel” ca stat al tuturor evreilor. După cum se știe, cu sau fără voința
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
distribuit ziarul <<Strâmbătatea>>” La secțiunea „activitate culturală și propagandă”, plin de satisfacție raportorul scrisese următoarele: „... s’a făcut ziar de perete pentru fabrica <<Textila>> și s’a format o echipă volantă care a distribuit ziarul <<Strâmbătatea>>”. Această parodie jurnalistică de sorginte comunistă s-ar fi vrut a fi antonimul publicației țărăniste „Dreptatea”. De altfel, pe manșeta primei pagini erau scrise următoarele cuvinte: „Organ al Partidului Noilor Ciocoi” și asta spune totul. Dar, să continuăm: „...s’a difuzat prin instructori în județ
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lumii, aceasta se crede a fi purtătoarea adevăratei misiuni civilizatoare în rîndul sălbaticilor, al barbarilor, al înapoiaților, alimentînd mitul kiplingian privind superioritatea albilor, dintre care se disting cei mai superiori dintre cei superiori, impozanții arieni blonzi. Acest rasism, inițial de sorginte anglo-saxonă, apoi germanică, dezintegrează dintr-odată orice solidaritate europeană, fapt demonstrat de exacerbarea naționalismelor și de rivalitățile din acest moment dezlănțuite cu privire la colonii, piețe, materii prime, "spații vitale". La polul opus al naționalismelor, al căror caracter războinic se manifestă din ce în ce mai
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
au atenuat. Între 1945 și 1989 însă, o nouă diviziune secționează vertical Europa, de acum dominată de cele două hegemonii mondiale. Și totuși, fiecare dintre ele este, în felul său, europeană. Chiar dacă este și asiatică, URSS este și rămîne de sorginte europeană. Statele Unite ale Americii sînt în proporție de 90 % State Unite ale imigranților europeni. Această situație face și mai complexă definirea Europei în raport cu noțiunile de Occident și Orient. Pînă în secolul al XVII-lea, formarea Europei a fost occidentală, iar amplificarea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]