2,458 matches
-
umbră și se topea. Era toată în negru, ca o mierlă a nopții, și ți se părea că ai visat, întâlnind-o. — Ai văzut-o? întrebase șoferul care îl ducea cu taxiul. Într-o zi ai să auzi că au spânzurat-o. Cât au să închidă ochii? O ființă fără mamă și tată, ca toți ăilalți... Carne pentru război... Ai să-i știi după zbierete, ai să vezi. Stau ca oile într-un țarc și nu văd decât cerul deasupra capului
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fac o boltă naltă, De vârfuri ce se-mpletesc Și în umbră stăpânesc, 98 {EminescuOpVI 99} Și în vecinică răcoare Undele scânteietoare. Dintr-un mal la celalalt A căzut un trunchiu înnalt, Mi-a căzut de-a curmezișul De îi spânzură frunzișul, Punte lungă de-un copac Peste-o liniște de lac; Punte lungă, punte mare De mi-o poți trece călare. Ștefan Vodă tinerel Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Drag i-e codrului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ele Din tinerețele mele. 43 Iaca, maică, mișelu Cum mi-a luat inelu, Inelul și batista. Eu i-l cer ca să mi-l dea, El spune c-o să mă ia. Când aș ști că m-ar lua, Singură m-aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ele Din tinerețele mele. 43 Iaca, maică, mișelu Cum mi-a luat inelu, Inelul și batista. Eu i-l cer ca să mi-l dea, El spune c-o să mă ia. Când aș ști că m-ar lua, Singură m-aș spânzura. 44 Mîndră-i lumea de trăit, Păcat c-am îmbătrînit, Mîndră-i lumea cui i dragă, Mie mi-i cerneală neagră. Frunză verde de dudău Vai, sărman sufletul meu, Mult înoată-n sânge rău- Și - a-nnota cât oi fi eu. Sărmana inima
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
face o haină, din zilele mele o viață plină de desmierdări. Astfel cum privea umilită la el, fusul îi scăpă din mână și furca căzu alături cu ea. Ea se sculă - și ca rușinată de cele ce zisese, mînile ei spânzurau în jos ca la un copil vinovat, și ochii ei cei mari se plecară. - El se apropiă de ea, c-o mână îi cuprinse mijlocul, iar cu cealaltă îi desmierdă încet fruntea și părul, și-i șopti: - Ce frumoasă ești
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu toate acestea-i părea că nu adormise. Pelițele de pe lumina ochiului, i se roșise ca focul și prin el părea că vede, cum luna se cobora încet, mărindu-se spre pământ, până ce părea ca o cetate sfântă și argintie, spânzurată din cer ce tremura strălucită... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii; și din lună se scobora la pământ un drum împărătesc acoperit cu prund de argint și bătut cu pulbere de raze. Iară din întinsele pustii se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
focuri cu sticleții... Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul străveziu. Dascălu izbi cu sete. Pământul uscat avea o culoare gălbuie cu dâre cenușii. ― Știi, am impresia că ne antrenăm. Scarlat își ridică ochii. Clipi mărunt. ― Nu înțeleg... ― La ocnă tot chestii din astea faci... Umerii i se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la geam. ― E Sandu, spuse doamna Miga, totdeauna când ajunge în curte fluieră. Căruntul își crăpă ochiul și se uită la pendulă. ― Exact 14 minute. Inginerul se desprinse de geam. ― Asta înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă Dascălu. Ținea motanul spânzurat de coadă ferindu-se să nu-l zgârie. I-l întinse triumfător Melaniei Lupu. Mirciulică urla arătîndu-și dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
4. Se simți dintr-o dată neliniștit, o neliniște de esență specială, fizică. Avea impresia că se sufocă, voia cer deasupra și nu tavanul cu lustră scânteietoare din care picurau stropi de cristal, nu mai suporta figurile livide ale bătrânilor, maimuța spânzurată în mijlocul odăii, fără un ochi, cadavrul de alături, chipul tumefiat al căruntului. ― Ce ai? întrebă Scarlat încercînd să-și îndrepte trupul între pernele canapelei. Pari agitat. ― Trebuie să plecăm! ― E prea devreme. Abia 4. ― N-are importanță. Dascălu își smulgea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-l mai miră nimic. ― Oameni... Oameni... ― Eu aș zice oameni și oameni! ― La capodopera sculptorului v-ați uitat? Era un afiș mare, în culori violente, lipit între o oală găurită și un ibric cu coada strâmbă. Reprezenta o pisică grasă, spânzurată de ceafă într-un cârlig. Urmau urări grațioase scrise în caractere arhaice: "Poftă bună, Valerica!", "Bon appetit, Melania", "Stați-ar în gât Grigore!", " Sări-ți-ar un dinte, Vîlcule!" și așa mai departe. ― E un tip glumeț, vorba bătrânei... Maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mobilă. M-am obișnuit să n-o văd. Sîntem mulți, fiecare are programul lui. Să zicem că lucrez toată seara în camera mea. Habar n-am dacă ăilalți sânt acasă, ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu ne putem îngădui luxul de a ne mai lua și alte riscuri cu acest trădător de la Arsenale. Ceea ce sa întîmplat pînă acum este mult prea important. Drept care, domnule General Grall, ca măsură de precauție pur și simplu, îl veți spînzura. Înlănțuirea în timp a lucrurilor este importantă. Ca de obicei, va prînzi la masa mea, întrucit doresc să asist personal la execuție. ― Prea bine, Maiestate... Hedrock se mișca fără astâmpăr înainte și înapoi în fața aparatului său video. Pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ALBUM CU POZE DIN VIAȚA MEA! TUNĂ GLASUL EI FRAGIL, DAR RĂSUNĂTOR. DRAGUL MEU CĂPITAN, POATE NU E LIPSIT DE INTERES PENTRU TINE SĂ ȘTII CĂ ACTIVITATEA TA DE SPIONAJ DESFĂȘURATĂ AICI A FOST DESCOPERITĂ ȘI DUPĂ AMIAZĂ VEI FI SPÎNZURAT. CUVINTELE ACESTEA ÎL ȘOCARĂ. UNA ERA SĂ TEORETIZEZI DINAINTE CĂ ERA VORBA DOAR DE UN TEXT VICLEAN ȘI UCIGAȘ, O ÎNCERCARE HOTĂRÎTĂ DE A-L TRAGE DE LIMBĂ \ ȘI CU TOTUL ALTCEVA SĂ ȘEZI AICI LINGĂ FEMEIA ASTA ATÎT DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
APROAPE CĂ TE CRED. E CEVA STRANIU, DE PE ALTĂ LUME ÎN DUMNEATA, CEVA CE-MI RĂMÎNE SĂ DESCOPĂR... AM SĂ-ȚI SPUN CHIAR EU, ȚI-O FĂGĂDUIESC. Pari mult prea sigur că n-am să pun pe altcineva să te spînzure. \ DUPĂ CUM AM MAI SPUS ȘI ÎNAINTE, ISHERII NU SE SINUCID. \ VĂD CĂ BAȚI MEREU MONEDĂ PE ACEEAȘI TEMĂ \ AMBIȚIILE DUMITALE IMPOSIBILE. DAR N-ARE IMPORTANȚĂ. AM SĂ TE LAS SĂ TRĂIEȘTI, ÎNSĂ DEOCAMDATĂ TREBUIE SĂ PĂRĂSEȘTI PALATUL. NU MĂ POȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
în camera ei de lucru, teleecranul lătra știri neplăcute cum că mulțimile au ieșit în stradă, vociferînd și cerînd să afle secretul călătoriilor interstelare. Gura i se strîmbă și lansă o "Proștii!" Sigur că pe urmă aveau și să-i spînzure efigia. După o clipă, gîndul acesta începu s-o doară. Își mușcă buza si se așeză luptîndu-se cu ea însăși pentru a-și recăpăta stăpînirea de sine. Într-un tîrziu chemă apartamentul Prințului Del Curtin. Acesta vorbi el întîi: ― Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. "Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două. Dacă o să ai ghinion și o să se rupă, să nu mă blestemi". Mi s-a făcut teamă de el și la prima ocazie l-am pârât. Sforile au fost, bineînțeles, confiscate, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rău soldat. N-am destui curaj să mă uit la un om în cămașă de forță. Când îi văd prin curte îmi vine să-i vâr pe toți în cămașă de forță și pe urmă să mă duc să mă spânzur. Nu mai rezist. Seara când mă duc să mă culc sânt zdrobit. Dacă aș fi un om serios mi-aș da demisia. Dar nu fac nici asta. Zîmbesc! Zâmbesc tuturor. Și nebunilor. Cui vrea să se uite la mine. Zâmbesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deșert personal: o sală cu oglinzi de care nimeni nu se apropia. Sala, toți și-o imaginau la fel. În ea nu existau nici ferestre, nici mobilă; doar o masă așezată în centru și două fotolii de răchită. Sub tavan, spânzura un candelabru uriaș. În rest, oglinzi peste tot. Pe pereți, în tavan și chiar pe jos. Părerile se împărțeau abia când se ajungea la amănunte; dacă fotoliile de răchită erau sau nu fixate în podea sau dacă masa era acoperită
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găseam părea făcută anume ca să nu mai visez cu capul vârât sub pătură. Acum puteam să visez cu ochii deschiși, instalat comod într-un fotoliu de răchită, gustând din când în când limonada din carafă. Sub lumina scânteietoare a candelabrului spânzurat de tavan, nu mă mai limita nimic, nu mă mai stingherea nimic, puteam să cred despre mine orice, că eram genial și pregătit să devin nemuritor. Nu mă contrazicea nimeni. Îmi venea să mă scol în picioare și să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
membrele subțiri. \ E mai bine, spune el când se apropie de Rieux, dar am crezut că o să-și dea sufletul. ÎȘI SUFLA NASUL. LA AL DOILEA ETAJ, ULTIMUL, PE UȘA DIN STÂNGA, RIEUX CITI, SCRIS CU CRETĂ ROȘIE: "INTRAȚI, M-AM SPÂNZURAT". Au intrat. Frânghia atârna de lampă, deasupra unui scaun răsturnat, iar masa era împinsă într-un colț. Dar atârna în gol. \ L-am desprins la timp, spunea Grand care părea să-și caute mereu cuvintele, cu toate că folosea limbajul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Respira tare și se uita la ei cu ochii congestionați. Doctorul se opri. În pauzele dintre respirații i s-a părut că aude chițcăituri de șobolani. Dar nimic nu mișca prin colțuri. Rieux se apropie de pat. Omul nu se spânzurase la prea mare înălțime, nici prea brusc, vertebrele rezistaseră. Bineînțeles, puțină asfixie. Ar fi nevoie de o radiografie. Doctorul îi făcu o injecție cu ulei camforat și spuse apoi că, în câteva zile, totul o să fie în ordine. ― Mulțumesc, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o dată totul. Cottard a tăcut și doctorul s-a întors spre ușă. Dar omulețul îl striga înapoi, și când a fost lângă pat i-a apucat mâinile: \ Nu se pot atinge de un bolnav, de un om care s-a spânzurat, nu-i așa, domnule doctor ? RIEUX L-A CERCETAT UN MOMENT ȘI L-A ASIGURAT ÎN SFÂRȘIT CĂ NU FUSESE NICIODATĂ VORBA DE NIMIC DE FELUL ACESTA ȘI CĂ, DE ALTFEL, EL ERA AICI CA SĂ-ȘI APERE BOLNAVUL. COTTARD PĂRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Și nu pot suporta ideea de a fi ridicat pentru asta, de a fi despărțit de casa mea, de obiceiurile mele, de toți cei pe care îi cunosc. A! exclamă Tarrou, și de aceea v-a venit ideea să vă spânzurați ? \ Da, o prostie, desigur. Rieux a vorbit pentru prima dată și i-a spus lui Cottard că-i înțelege neliniștea dar că, poate, totul avea să se aranjeze. O ! pentru moment, știu că n-am de ce să mă tem. \ Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lor și-și lăsau ochii să lunece peste toate, cu o privire nedeslușită. În tribune, mulți stăteau prăbușiți și păreau că așteaptă. CE FAC TOATĂ ZIUA ? L-A ÎNTREBAT TARROU PE RAMBERT. ― Nimic. Aproape toți, într-adevăr, stăteau cu brațele spânzurând și cu mâinile goale. Această uriașă adunare de oameni era ciudat de tăcută. În primele zile nici nu te puteai înțelege aici, zise Rambert. Dar pe măsură ce au trecut zilele, au început să vorbească din ce în ce mai puțin. Dacă ar fi să dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ditai topor/ dar nu vrea/ să-l scoată mai marii de astăzi nebun/ Cum s-a ntâmplat cu vecinul Găbun.” Era în vremea aspră și aprigă a împotrivirii când „De obicei/ Sunt căutați/ Capii răscoalei,/ Judecați urgent,/ închiși, împușcați/ Ori spânzurați/... Și toate se petrec/ în numele poporului” - formulă stereotipă prin care orânduirea comunistă își justifica legalitatea însușită samavolnic. Pentru a distrage atenția, cânta de zor Fanfara foamei ce-i incita doar pe copii, „Copiii se trezesc uimiți,/ Dar mamele-i roagă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]