1,495 matches
-
de la Crăciun, dar de data asta a fost o surpriză plăcută. Axel venise cu două căruțe încărcate cu materiale și cu trei mujici. În câteva zile bordeiul nostru era mărit cu încă o mică încăpere și cu o sală mai spațioasă cu ceva mai multă lumină, cu rafturi și grilaje pentru uscarea plantelor, cu o plită mare la mijloc. Axel... Cât au durat lucrările a rămas la Brodoc lucrând alături de mujici, dar și comandându-i cu pricepere. Mi-a devenit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ideea de a mai scoate capul. Se auzi strigat la masă și inginerul se sculă în picioare după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-odată, toată acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la ochiul drept. O privi pe nevastă-sa, mesteca liniștită. Draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o să-i pară rău că nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei. Nu, nu mă simt anihilată, se asigură Carmina pe sine când știu că el ocolește biroul și traversează alene camera spațioasă venind după ea. La revedere, domnule profesor, îi spuse și nu privi în urmă, ca să nu-i vadă el expresia, emoția, plânsul ce-i ședea în gât. Mai treci pe aici, o invită el și închise după ea ușa. Coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iubita, a fost delicioasă. Habar nu aveai tu ce talente de gospodină zac în mine. Apropo: Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o fi întâmplat cu ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aflau săli de cursuri, o sală de ședințe și chiar o încăpere pentru oaspeți a cărei utilitate nu am înțeles-o niciodată. În apropierea clădirii centrale se afla al treilea cămin, care avea și el două etaje. Grădina interioară era spațioasă, iar aspersoarele din mijlocul peluzei sclipeau în lumina soarelui și se învârteau cu regularitate. În spatele clădirii centrale se afla un teren de baseball, unul de fotbal și șase terenuri de tenis. Căminul era înzestrat cu tot ce trebuia. Exista totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zăpadă și iar zăpadă. Umezeala și frigul îți pătrund în oase. Ne petrecem iarna curățind zăpada. În rest, stăm în casă, unde-i cald și bine, și ascultăm muzică, stăm de vorbă sau tricotăm. Dacă n-ar fi atât de spațios apartamentul acesta, ne-am sufoca. O să vezi cum e aici dacă vii la iarnă. Reiko oftă adânc, de parcă s-ar fi apropiat iarna și își puse mâinile pe genunchi. — Aici o să dormi tu, spuse ea, bătând ușor canapeaua. Noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sprijinindu-l de perete, Îl verifică și dedesubt. Cu fiecare arc pe care Îl slăbea, speranța lui Diels părea să reînvie. Dar nici acolo nu găsi nimic care să-i fie de folos. Apartamentul În care stau nu e cine știe ce spațios și nici nu are ascunzișuri - cel puțin, nu bune. Eram pe punctul de a-i Înștiința și pe vizitatorii mei despre faptul acesta, când mi-am dat seama că, de fapt, nu prea conta. Oricum lucrurile urmau a fi confiscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ducă la aeroport cu câteva ore Înainte, după cum Îi era obiceiul, iat-o În casa bunicii, aranjând masa pentru cină. — Da, am spus Într-adevăr „cărți“, a zis Armanoush ducând pe umăr rucsacul ei de pânză pe când intra În livingul spațios. — N-o băga În seamă. Îmbătrânește și devine din ce În ce mai arțăgoasă, a ciripit mătușa Surpun din spatele ei, urmând-o În living. Suntem atât de mândri de tine, scumpo. — Suntem Într-adevăr mândri de ea, Însă ar putea să se comporte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fundal și programul pe care toată lumea Îl aștepta a apărut dintr-odată pe ecran: versiunea turcească a Ucenicului. Într-o tăcere vrăjită l-au urmărit pe Donald Trump al Turciei ivindu-se din spatele perdelelor strălucitoare de satin ale unui birou spațios ce avea o vedere minunată spre Podul Bosfor. După ce a aruncat o privire rapidă și condescendentă celor două echipe care Îi așteptau ordinele, omul de afaceri le-a anunțat sarcina pe care aveau s-o primească. Fiecare echipă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei care creștea neîncetat, era greu să ți-o imaginezi În clipa aia pe Rose la volanul unui Grand Cherokee Limited ultramarin 4x4 cu patru uși, echipat cu un motor cu 8 cilindri. Femeia care traversa ca o vijelie bulevardele spațioase din Arizona se transformase Într-un șofer total diferit pe străzile sinuoase și aglomerate din Istanbul. Ca să spunem adevărul, Rose era complet șocată În momentul de față, zăpăceala și dezorientarea aproape depășindu-i durerea. La nu mai mult de șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
acolo peste o duzină de vapoare de diferite tipuri, amplasate În cercuri aproximativ concentrice. Pe perimetrul exterior se puteau distinge opt distrugătoare cenușii ale U.S. Navy. Mai spre centru se aflau niște nave de mari dimensiuni, cu carene duble și spațioase, arătând ca niște docuri plutitoare; apoi niște ambarcațiuni greu de Încadrat, cu punți plane pentru elicoptere, iar la mijlocul acestui aranjament cenușiu - două nave de culoare albă, fiecare având câte o punte Întinsă și o „țintă“ circulară. Pilotul Începu să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ar trebui să fie femei. Râse și continuă: — Dar Încearcă să aplici asta În practică. Iar apoi, uitându-se la ceas: — Cred că ar trebui să ne mișcăm, Ted! Cei trei plecară mai departe. Ultimul cilindru, E, era mult mai spațios decât celelalte. Erau acolo reviste, un televizor și o canapea foarte Încăpătoare, iar pe palierul inferior o bucătărie și o sală de mese funcțională. Rose Levy, bucătăreasa, era o femeie roșie la față, cu accent sudic, trebăluind sub niște hote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Un echipaj de douăzeci de membri? Dacă pentru zborul propriu-zis erau necesari numai trei inși, pentru ce mai era nevoie de ceilalți șaptesprezece? Nimeni nu avu nici un răspuns la această Întrebare. Trecură apoi pe rând printr-o sală de mese spațioasă, o toaletă și alte camere de odihnă. Toate erau proiectate Într-un stil nou, dar destinația li se putea ghici ușor. Știți ceva? spuse Harry. E mult mai confortabil aici decât În DH-8. — Da, poate c-ar trebui să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că n-o să se mai Întoarcă. — Și pentru că n-am putut decide cine să rămână, am venit amândoi, adăugă Harry. Atunci, veniți pe aici, spuse Beth, conducându-i În spate, prin Încăperile echipajului, pe lângă cele douăzeci de cușete, până În bucătăria spațioasă. Norman se opri acolo; la fel făcu și Harry. — Mi-e foame, zise acesta. — Mâncați ceva, spuse Beth. Eu am mâncat. Am găsit un fel de batoane cu nucă sau cam așa ceva. Sunt bune la gust. Trase un sertar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe care putea sta paharul în deplină siguranță. Da, paharele din plastic americane erau mai mari decît cele din europa, și de altfel totul în america era mai mare. mașinile erau mai mari, șoselele erau mai late, casele erau mai spațioase și cu mai multe camere, porțiile de mîncare erau mai impunătoare... sorbind din cafea, Victor îmi arătă de unde puteam lua un supliment de zahăr și o linguriță. el însă prefera cafeaua fără zahăr întrucît în america fizicul contează foarte mult
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știi unde stă, să-ți dau adresa... Vino așa, pe la cinci. I-am găsit într-adevăr a doua zi adunați pe toți la Tib. Numai Untaru lipsea. Tatăl lui Tib era ofițer superior și fiul, Tib adică, avea camera lui spațioasă, mobilată bine și o masă rotundă în mijloc, la care probabil scria, căci era și el scriitor, publicase un volum de vioaie schițe bucureștene. Și împreună cu ei, cine? Miron Paraschivescu, pe care nu-l văzusem până atunci cu noi și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu trupa din Woodbury Dene ca să-mi ajungă toată viața. — Bun. Uite ce vreau să faci. Îl trase după colț, pe străduța dinspre catedrală. — Ah, domnule Morton, salută Fran cu un zâmbet larg cinci minute mai târziu intrând în magazinul spațios, mulțumind cerului că măcar proprietarul era acolo. — Ce-mi aud urechile? Nu vreți să expuneți minunata noastră publicație? — Bună ziua, domnișoară Tyler. Terry Morton privi pe Fran îndreptându-se spre el cu oareșcari rezerve. Tatăl ei reușise să-i dea întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu-l auzisem niciodată vorbind pe acest ton, care în prima clipă mi s-a părut aproape vulgar. Apoi l-am înțeles. " Se întîmplă uneori ca zeii să coboare din Olimp. Fix la ora H., Jupiter ieșea din biroul său spațios, unde mă ținea totdeauna la o distanță care să sublinieze diferența dintre noi, pentru a se duce la closet. Dacă profitai de această punctualitate, puteai să-ți faci nevoile alături de el. Și ce umană ți se părea lumea atunci! Tu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pământ de la porțile Orientului, dimpreună cu boierii, slujbașii, podinarii și plimbătorile lui - revoltător primitivism! Pha! - ca și absența totală a urbanismului, de altfel. Orașul nu avea monumente impresionante, nici parcuri dichisite, nici fântâni cu fauni, nimfe sau tritoni, nici piețe spațioase sau trotuare și nici măcar străzi drepte. Era doar o îngrămădeală aiuritoare de case și biserici prizărite din care se ițeau, ici-colo, grădinițe mai mult sau mai puțin sălbăticite. Oamenii își măturau singuri curțile sau partea de drum din fața prăvăliilor, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o cafea fierbinte. Prin ferestre înalte văzuse curtea din spate cu grajduri, șuri, șoproane, dar și întinsele păduri din jur și fânețele. Babic îi arătase grajdurile cu cai, țarcurile câinilor de vânătoare, apoi o condusese la casa șoimilor. Două camere spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-adevăr o iubită de taină. Sau cam așa ceva. Va fi o onoare și, desigur, o mare plăcere pentru mine să vă fac portretul, reluă Dante Negro, înclinându-se din nou. Cred că acum putem începe lucrul. Atelierul era destul de spațios. Cuprindea o adunătură veselă de obiecte. Tablouri și rame rezemate de pereți, stive de mape cu desene, fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu Chopin și cu Moskowsky. Azi cred în Bach, masivul arhitect de tonuri, poetul polifon. Dacă nu ar fi fost costisitor și deranjul prea mare pentru Zitta, aș fi dispus să primesc orchestra Filarmonicei. Camera în care zac e destul de spațioasă, dar pianul de concert nu poate fi transportat pe scara de lemn a locuinței mele, și dacă nu se poate executa concertul în „Fa minor”, renunț la Bach. În schimb nu vreau să renunț la concertul în „Do major” de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
domnu’ Mancuso? Ce-au zis oamenii ăia? Cu papucii ei cafenii de pâslă, păși cu grijă pe pavajul, stricat, de cărămidă. Hai înăuntru să bem o ceașcă bună de cafea. Bucătăria era mare, cu plafon înalt, fiind încăperea cea mai spațioasă din casă și mirosea a cafea și a ziare vechi. Ca toate celelalte camere din locuință, era întunecoasă. Tapetul unsuros de pe pereți și ciubucurile cafenii din lemn ar fi transformat orice lumină în umbră, iar de pe alee se strecura, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
George să-i vină ideea. Asta era! Stătuse tot timpul sub nasul lui și nu-și dăduse seama. Îi venea să se pocnească singur în fluierul piciorului cu vârful ascuțit al cizmelor flamenco. Văzu un compartiment de metal etanș și spațios, un seif portabil pe care nici un agent deghizat din lume, oricât de puternic, nu s-ar gândi să-l deschidă; un seif purtat de cel mai mare nătăfleț din câți există: compartimentul pentru chifle din căruciorul trăsnitului ăluia de vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În trafic. — Băiatul pe care l-am găsit la toalete. Era tatăl lui. — Isuse, bietul micuț. Logan nu-i răspunse. Lăsară mașina pe un loc marcat cu „DOAR PENTRU PERSONALUL SPITALULUI“ și merseră spre zona recepției principale. Holul era larg, spațios și deschis, cu emblema spitalului pe pardoseală. O tejghea de recepție din lemn, curbată și largă, acoperea unul dintre colțuri. Logan Întrebă politicos unde Îl putea găsi pe domnul Douglas MacDuff și, două minute mai târziu, pășeau pe un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]