9,106 matches
-
eventuală despărțire de antisemitismul naeionescian. Toate aceste pasionante speculații eseistice sunt lăsate - nu puse!- la dispoziția cititorului. În locul lor, câteva încercări portretistice: "Dar, între aparență și adevăr, cine este Emil Cioran? Spaima care se află la rădăcina tuturor interogațiilor lui, spaima originară, privește tocmai propria identitate, o identitate precară, care glisează între limite incompatibile, care însă nu se exclud, chestionată în permanență, negată adesea în oricare din ipostazele ei. De fapt, abia astfel, prin negare, afirmată. Nu-i vorbă, Cioran suspectează
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
înfățișat maselor drept proiecție mo-nu-mentală. în locul erminiilor au apărut tra-tatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment.
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
filolog, dar și cu selectivitate scriitoricească) sau din reacția omului simplu: bătrâna din H5N1 și răcitura de cocoș are ceva din resemnarea tenace a brâncușienei Cumințenii a pământului, deși coloratura melodramatică este ușor exagerată. Cu acuitate este surprinsă încărcătura de spaimă și amenințare a cotidianului, aglomerările de catastrofe căpătând, la lectură, și valențe cvasi-umoristice (Teoria haosului, Girafa și ardeleanul, O zi din viața lui Ivan, Ioan, John, Johann, Giovanni, Jean, Jon, Juan în zilele noastre, Păziți-vă buzunarele, Pasărea albastră, Marea
Expresivitatea cotidianului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9652_a_10977]
-
înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
timp cînd femeia care în povestirea anterioară întîmpina oarece greutăți cu acomodarea la realitate după momentul trezirii din somn, este acum o adolescentă, terifiată la gîndul că mama sa, aflată deja la o vîrstă înaintată, va mai avea un copil. Spaima nu se confirmă imediat pentru că nașterea, prin cezariană, decurge fără probleme, dar ulterior ea devine extrem de întemeiată. Nou-născuta ajunge să reprezinte o povară pentru adolescenta noastră care deodată se vede confruntată cu responsabilități de adult. Răbufnirea are loc într-o
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
al deschiderii ușii. Efectul nu este cel scontat. Adulții nu prea înțeleg la ce se referă și fata, dezamăgită, se întoarce acasă. Aici însă, surpriză! Sora mai mică, care între timp a crescut îndeajuns de mult ca să reacționeze inteligibil la spaimă, se îngrozește la simpla vedere a artefactului. Incidentul este doar debutul unei relații dificile dintre cele două, în care Nell va juca multă vreme rolul Monstrului, întîi la propriu, fiind constant pusă de sora mai mică s-o sperie, iar
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
este!). Cu alte cuvinte, asistăm la un clasic șmen mioritic, Magnatul, Dandu Patricianu este jucat admirabil de Dorel Vișan specializat în roluri de senator (vezi Senatorul melcilor) sau polițist, categoria grea Bumbești-Livezeni, Agnita-Botorca, anii '50, Stalin și cu Dej bagă spaima în burgheji etc. - vezi , Cel mai iubit dintre pămînteni (1992), unde face un rol excelent - și nicidecum în stand-up comedy-ul de Dăbuleni al Vacanței mari cu Garcea pe post de Animal Plan(e)t. Cum spuneam, șmenarul en titre așteaptă
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
lui Virgil Ierunca nu ar fi putut să fie scrisă în țară. Nu e vorba de perioada și locul în care Fenomenul Pitești a fost scrisă, ci de tonul ei. E vorba de cartea unui om în a cărui minte spaima nu blocase aptitudinea spunerii adevărului, un om pentru care imboldul de a înfățișa istoria depășea motivația impusă de un prudent calcul de moment. Ierunca nu avea nici un interes să scrie această carte. Negreșit, dacă ar fi respirat aerul psihologic din
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
jocului realului cu irealul, iluziei că ceea ce se vede poate să fie concret tot așa cum poate să nu fie. La fel cum nasul poate să fie pe fața lui Platon Cuzmici după treisprezece zile de nebunie și independență. Umbre, contururi, spaime, vise, îndoieli. Un delir bine temperat, o măsură extraordinară pe care Alexandru Dabija le-a propus-o colaboratorilor săi. Nu sînt critic muzical, nu se cade să-mi dau cu părerea despre acest poem muzical compus de Ada Milea și
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
bine”. Apoi Îi apăru În fața ochilor Benone, pedagogul cel foarte serios și apreciat de conducerea școlii ... până atunci! Ce amintiri? Oare am Îmbătrânit, că numai bătrânii au amintiri? De ce oare sunt copleșit de astfel de amintiri?! se Întrebă cu oarecare spaimă pescarul acelei nopți. Rică Olaru era apreciat ca un băiat cuminte și care Învăța bine, era ascultător, așa că nu era pedepsit de pedagogii școlii, ba din contră, tocmai Benone cel sever Îl Îndrăgea și și-l făcuse „prieten”. El, zbirul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care asociatul nostru de la județ a avut o contribuție substanțială, apartament cu cinci camere În centrul municipiului Piatra Neamț, vila de la fermă, o vilă la Durău și alte realizări de care suntem mândri. Totul cu multă muncă și nopți nedormite, cu spaima că nu vom putea plăti ratele la bănci, cu asumarea unor riscuri de tot felul și cu suportarea unor presiuni psihice și financiare de necrezut, dar toate obținute numai cu ajutorul lui Dumnezeu! În rugăciunile noastre, am Învățat și copiii să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mult intui existența unui toc de pistol pe care, spiritul său rece intrat În trepidația inerentă a unui Început de alertă ce se apropia și se amplifica până la nivelul de „panică” Îl aproximă a ascunde un Beretta 92. Experiența și spaima care Îl stăpânea Îl făcură pe securist să se ridice cu intenția de a fugi și a se ascunde, dar desfiguratul, deja ajuns la masa lui, Îi comandă cu un gest de imperator să rămână pe scaun. Apoi, nedoritul său
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ochii erau ficși și o paloare cadaverică punea stăpânire Încetul cu Încetul pe fiorosul securist. Când Ștefan s-a Îndreptat către el, acesta a căzut moale pe scaun și incapabil de vreo reacție Își lăsă capul pe masa barului, de spaimă, de neputință ori de abandonare În așteptarea unei sentințe grave. Mortul viu se Îndreptă hotărât și oarecum panicat către fostul ofițer fioros de altădată, Îl prinse zdravăn de gulerul paltonului cu blană de astrahan, Îl ridică dintr-o singură mișcare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
blânda apăsare a vârstei de șase ani, se apropiase de camera în care dormea acum și se uitase pe furiș în încăpere. Bătrâna slujnică, pe care părinții săi o moșteniseră și pe care o numeau, cu un respect îmbinat cu spaimă, Madame Warnier, își aranja părul - sau, mai exact, își scotea părul: șuvițe bogate de păr castaniu deschis erau desprinse din agrafe una câte una și puse lângă oglindă. În încăpere plutea un miros acru. Timp de mai bine de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ridică imediat ochii. — Așa ar trebui să fie. Și el a fost în aceeași închisoare. Din nou Charlot admiră stăpânirea de sine a străinului. Da, parcă încep să-mi amintesc. Eram atât de mulți. Este cu adevărat Chavel? întrebă fata. Spaima bărbatului nu dispăruse, dar era ascunsă cu strășnicie, iar Charlot rămase uimit de nerușinarea acestuia. Fața albicioasă se întoarse spre el ca un glob golaș, gata să-l reducă la tăcere, și acum veni rândul lui Charlot să-și ferească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mare, există cicatrici, există automatisme. Tinerețea trăită în tiparele strâmte și strâmbe ale dictaturii îți deformează viziunea despre fericire, dragoste, libertate. Lipsa liberului arbitru în viața privată, în familie, în profesie te mutilează cumva. Ani de zile am trăit cu spaima că apa caldă 24/24 o să dispară sau că iarna nu o să avem căldură. Am rămas cu o frică de aproape tot ce îmi oferă bun viața în ultimii ani, libertatea nu pare un dar primit pentru totdeauna. Pe undeva
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
oră respirând aer curat, într-un parc adevărat, cu copaci adevărați, când v-ați lipit cu adevărat inima de veselia unui copil sau de ÎN LOC DE EPILOG 233 singurătatea unui bătrân? Când v-ați destăinuit durerile, amorurile sau pur și simplu spaimele, față în față, respirând același aer cu cineva drag, și altfel decât spovedania rece și însingurată, pe mess, mail sau chatroulette? Numai astăzi, numai astăzi ni se întâmplă să ne regăsim, în treacăt, cinci minute. Numai astăzi ni se întâmplă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Cehov, ce zice cinica Anfisa - transferată aici, din Trei surori ? „Ce mai aveți de scris? Numai e mult și va trebui să muriți, dar dumneavoastră continuați să scrieți! Nu e bine! Terminați odată cu scrisul, nu mai e nimic de scris!”...Spaima tuturor marilor literați, e sintetizată În două rînduri, de o analfabetă: chiar, o mai fi ceva de scris, pe lumea asta, În care TOTUL a fost scris?!... Sau, mai găsim În textele de care ne ocupăm reconsiderări cvasi-regizorale, unele din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută pe toate meridianele. Dar, reiese clar din lucrare, conferindu-i și virtuți literare, celebritatea nu poate Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă de moarte (vizibile mai ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu cităm din nou, o confesiune a lui Cioran, revelatoare:„Eugen Îmi telefonează de două ori pe zi: dimineața Îmi promite că
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și umorist, contrapuncta, uneori, cu mici glume. Umorul, poate, ne-a și apropiat... După 1990, criticul instituție a dispărut. Domnul Teatru, cum i se spunea, nu și-a mai găsit locul. Nici Doamna sau Domnișoara Teatru. De ce? Pentru că a dispărut spaima față de cronici. În anii ’70 ’80, dacă Silvestru desființa un spectacol, cu o violență de care numai el era În stare, creatorul respectivului spectacol era pus la index vreo șapte luni. Nu-i mai dădea nimeni de lucru. Cum era
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
față de cronici. În anii ’70 ’80, dacă Silvestru desființa un spectacol, cu o violență de care numai el era În stare, creatorul respectivului spectacol era pus la index vreo șapte luni. Nu-i mai dădea nimeni de lucru. Cum era spaima față de Dumitru Popescu Dumnezeu sau de Tamara Dobrin, așa era, În lumea teatrului, și spaima față de Silvestru. Din păcate, ori din fericire, genul acesta de personalitate n-avea cum să reziste după 1990. - De ce din păcate? - Pentru că am nostalgia criticului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care numai el era În stare, creatorul respectivului spectacol era pus la index vreo șapte luni. Nu-i mai dădea nimeni de lucru. Cum era spaima față de Dumitru Popescu Dumnezeu sau de Tamara Dobrin, așa era, În lumea teatrului, și spaima față de Silvestru. Din păcate, ori din fericire, genul acesta de personalitate n-avea cum să reziste după 1990. - De ce din păcate? - Pentru că am nostalgia criticului de părerea căruia să mă reazem. Vine câte un critic de la București și spune: „eu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
coarnele vițelului sunt hrana ta, dacă ești războinic. șase în al cincilea loc: dacă te-ai hrănit cu dragoste o lungă vreme, acum e timpul să rupi colții mistrețu lui care aleargă după tine de când te ai născut. el este spaima ta neîntreruptă, nu îl ucide, însă smulge-i colții. nouă deasupra: pe autostrada cerului vine hrana ta, vin eu. guri cartea ta când ai plecat, mi-ai dăruit o carte în care ai scris cinci mii de cuvinte ai spus
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mă gândesc că mai bine îți fac cafeaua Țîn loc de zahăr, o gust cu buzele mele) trebuie să mă fardez, însă îți prepar mai înainte sandviciul cu șuncă fină, aburind cu unt pe care aluneci către telepatiile mele, către spaimele mele muști din el zâmbind, ochii ți se înverzesc, barba ți se îmblonzește palmele ți se încălzesc când chiar trebuie să fug la serviciu rog fiecare floare de orhidee din casă să își întoarcă fața spre tine, sa te facă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]