11,094 matches
-
-i vină de peste necuprinsuri amintiri trecute în uitare și acum, revenite la suprafață, voia să se elibereze de ele. O dată așezate pe levicerul înflorat se priviră preț de câteva momente ca și cum s-ar fi studiat reciproc. Mama se hotărî să spargă liniștea: Simona, fata mea, începu ea, mâine, poimâine părăsești căminul părintesc. Pleci în lumea largă, te desprinzi, cum s-ar spune, de cuibul în care ai fost apărată de multele griji ale vieții. Vei avea timp să le întâmpini. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care putea deveni suspectă, având toate șansele să umbrească atmosfera, Simona răspunse: Multe îmi plăceau odată, mamă. Apoi schiță un zâmbet șters, fără nici o culoare. Mâncară într-o liniște desăvârșită. Nici unul dintre ei nu găsea parcă începutul cuvintelor care să spargă liniștea devenită presantă. Simona se oferi să strângă ea vasele și să le spele. Când se ridică de la masă, părinții o priviră din nou. Ochii lor se încrucișară pe trupul ei, care li se păru oarecum schimbat. Fiecare se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
casa ei, răspunse Simona și iar izbucni într-un hohot de plâns. Putea plânge oricât și oricum; putea să-și strige durerea cu glas tare pentru că nu era nimeni să o audă în cimitirul pustiu. Într-un târziu o pasăre sparse văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise noaptea și se cuvenea ca Simona să părăsească și ea cimitirul pentru a nu-i tulbura liniștea și somnul măicuței ei dragi. Reculeasă, Simona îl luă pe Răducu de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ne uităm obișnuit într-o oglindă”, ceea ce-i schimbă viața, până atunci liniștită. Anton crede, în clipele de bizară luciditate, că este vorba de o boală asociată cu o exacerbare a rațiunii, dublul din oglindă obsedându-l până la coșmar. Disperat, sparge oglinda, murind apoi de singurătate. Povestea este neverosimilă, ca insuficient motivată psihologic, dar deschide porți către celelalte povestiri. Pe o schemă similară, în Activitate mistuitoare se conturează descoperirea propriului talent literar de către un tânăr licențiat în Filologie, Osvald, care eșuează
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca mine și-mi sunt, prin urmare, inferiori. Asta-i clar! Numai și dacă s-ar întâmpla ca unul singur dintre ei să se uite în oglinda mea, ar fi de ajuns ca să aibă loc o nenorocire: fie s-ar sparge în bucăți direct, fie i ar scădea mult din preț!”, reflectă el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc, precum fuseseră. Și, de fapt, el nici măcar nu știa dacă își dorește asta cu adevărat sau nu, după toate cele pățite. „La urma urmelor, oare am spart oglinda înspre binele meu? Dacă aș fi putut face altfel și n-am făcut?”, erau întrebările ce-l încovoiau greu, clipă de clipă. Și, de atunci, pe măsură ce timpul trecea - timp ce, pentru fiecare om în parte, are o altă iuțeală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
amintirea sinistrei nopți îi rămânea tot mai mult în urmă. Se simțea din cale afară de deznădăjduit, de părăsit și de trist, și fix el însuși era unicul răspunzător pentru asta, încât deseori îi venea să-și taie mâna cu care spărsese oglinda! Iar astfel, în zbuciumul unor asemenea frământări, nu după mult timp, Anton muri, sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii... Și cititorul trebuie să știe acum că atât eroul povestirii, cât și faptele ce s-au țesut în jurul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
legat de credință, este doar muzica cântată la liturghie. Da, așa este... Muzica este cu adevărat divină, și să mă contrazică cineva, dacă îndrăznește! Ea este un cristal neprețuit și fin șlefuit, născut din sensibilitatea de neestimat a compozitorului și spart în mii de bucăți de zgomotul urlător, care se tot aude astăzi în chip de muzică! Și nici n-are cum să fie altcumva, mai ales că, se pare, nu numai eu gândesc și simt în felul acesta. Altfel, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dedublării capătă dimensiuni hiperbolice, personajul ajungând adesea să se privească enigmatic în oglindă, având halucinații terifiante. Zbuciumul personajului este descris gradat până în pragul decesului, când acesta moare „sfârșit de singurătate, pustiit fiind de dorul oglinzii”, cea pe care tocmai o spărsese într-un acces de nebunie. Majoritatea personajelor prozei lui Rareș Tiron sunt indivizi măcinați de contradicții interioare, preocupați de întrebări la care nu reușesc să găsească răspuns deloc. Prozatorul își conduce cu abilitate eroii prin mediile sociale create exact ca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o portiță a sufletului. Ce puteam să pierd?! Ce putea să se Întâmple?! Da. S-a Întâmplat ceva neprevăzut. Sufletele noastre au empatizat și au Început să se contopească. Inimile noastre au Început să bată la unison, gata să ne spargă pieptul. Din acel moment, am ascultat de glasul inimii și am deschis toate porțile către iubire. Teama stătea la pândă. Teama că mă voi trezi din acest vis minunat, prea curând, și sufletul se va face țăndări. Doamne! Ziua Întunecată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
s-au lăsat mult așteptate, rostogolindu-se calde și discrete... Lăsați-mă să vă privesc! Sunteți superbi! Vă prinde de minune această culoare arămie. Mamă, dragă mamă! Știu că ți-e dor de mare, de sunetul valurilor Înspumate ce se sparg de țărm și că ți-ai fi dorit măcar două-trei zile să te pierzi În mrejele “bătrânei vrăjitoare”, dar cineva trebuia să rămână acasă, să ne pregătească mult așteptata nuntă. Și Diana o strânse la piept cu brațele-i arămii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai mare gălăgie? Greșit! Total greșit. La casa noastră, cel mai tare urla săracia. Pe la toate colțurile dădeai peste ea. Cel mai acut Își făcea simțită prezența atunci când blestematul de vânt Își vâra coada pe sub pragul ușii și prin geamurile sparte din greșeală cu pietre. Ce să-i faci! Asta e viața. Copiii au nevoie și de joacă. Dar ce spun eu! Se Întâmpla destul de des, ca tata să domine peste toate urletele și peste toată această hărmălaie! Cel mai agresiv
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și Într-o comuniune perfectă cu tainica ei chemare, mereu sedusă de misterul ce mă Înconjura. Pentru colegii mei eram o apariție stranie; minionă, 1,60, subțirică, 47 kg, blondă, cu ochi negri, senzuală, "păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca hotărâtă pe tractor sau pleca cu șareta pe "moșie" pentru a veghea asupra bunei desfășurări a lucrărilor. Aici, În Tulcea, am cunoscut o persoană de o rară noblețe sufletească, un caracter fără egal. Era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
noi urmând-o Îndeaproape, În cea mai desăvârșită liniște și ordine. Am reușit să trag cu coada ochiului În spatele meu. Biserica era plină cu credincioși ( părerea lor), cu frați, rude, părinți. Doamne! Cum Îmi mai bătea inima! Gata să se spargă! În acel moment am trăit cu adevărat, sincer și curat, măreția evenimentului. De s-ar fi oprit timpul acolo! Așa trebuia! Totul era atât de minunat, plin de magie. Aproape divin! Am avut impresia, pentru un moment, că Îngerii cântă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mai ales roua și pământul reavăn Îți dădeau o stare de bine, parcă atunci ai fi luat contact cu tot ce Înseamnă viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se punea borșul rece, se spărgea o ceapă În ștergarul de cânepă și se mânca cu mâmăliga care se tăia felii cu o ață mai groasă. Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și ea cum este să stai flămând, dar mai ales, Însetat, o după amiază Întreagă. Ei, ce amintiri! S-a ales praful de tot. Uită-te și la casa ta. Peretele dinspre grădină ți-a căzut pe jumătate, acoperișul e spart și plouă În casă, lemne nai, iarna Îngheți de frig, după focul făcut cu cei câțiva ciocălăi și vreascuri adunate de prin vecini, după ce se curăță copacii și se taie corzile la vița de vie. Cu ce ne-am ales
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul.”. Valențele purificatoare ale incendiului, dublate de schimbarea vremurilor și a generațiilor, contribuie, mai ales cele din urmă, la luarea hotărârii sătenilor de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ce am simțit atunci. Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună, și chipurile de pe icoanele rămase pe pereți. Geamurile bisericii erau sparte de către copii, iar din cauza ploilor, au apărut niște găuri mari în bolta ei prin care se vedea cerul. Prin aceste găuri, intrau și ieșeau ciorile care își făcuseră cuiburi prin unghere. Prezența acestor păsări negre înăuntrul bisericii, care se simțeau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
decât regiunile istorice. Analize pe care le-am întreprins în alt context susțin imaginea regiunilor istorice ca „straturi socioculturale de profunzime peste care s-au suprapus straturi mai noi de mare consistență și vizibilitate”, manifeste ca arii culturale care fie „sparg” regiunile istorice, fie le încalcă granițele 3. Concluziitc "Concluzii" Ideologiile sociale difuze ale naționalismului și ale (in)toleranței etnice sunt puternic legate de: - ceea ce știu oamenii, capitalul lor uman (dat de educație, migrație, calificare etc.); - ceea ce percep în legătură cu drumul economic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
în sinea mea. Am rămas cu gândul la australianca de pe terasa unde am mâncat. Se deschid rănile, se deschid, Oceanul Pacific se vede ca un cer răsturnat, incredibil de albastru, cu nuanțe de mov, verde și galben, acolo unde valurile se sparg de maluri, mă uit în zare, simt acea arsură teribilă pe care doar dragostea neîmpărtășită ți-o dă, nu vreau să las durerea să mă copleșească, am fugit de durere și de pustiu, nu vreau să-mi otrăvesc șederea cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
incapabilă de plăcere. Până într-o zi, când de durere țipase la el: "Ce fel de plăcere vrei să simt, când m-ai transformat într-o păpușă gonflabilă. Te arunci în bazinul fără apă și te plângi că ți-ai spart capul. Fă-mă să mă simt frumoasă, tânără și deșteaptă și ai să vezi cum curge plăcerea". Un tânăr o izbi atât de puternic cu umărul, că aproape se prăbuși la pământ. Se uită în jurul ei și nu-și amintește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe harță și de cele mai multe ori băut. O tratează cu ură și dispreț, ca și cum ea ar fi vinovată că el nu-și mai găsește locul în lume. Încearcă să-i răspundă lui Alex. Dar ce să scrie? Felicitarea lui a spart coconul de mătase în care s-a înfășurat. Nu l-a văzut de aproape zece luni. În acest timp a trecut prin toate suferințele iadului, de milioane de ori și-a spus "gata, s-a terminat", mai bine să moară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așteaptă de un an spectacolul focului, atunci se vor simți ca în ziua dintâi, ca primii oameni de pe pământ, doar ei cu cerul incendiat, vor răcni până își vor pierde vocea. Deodată mii de bubuituri pornesc din pământ și se sparg în înaltul cerului, trupurile adormite tresar, se ridică împleticite, se uită în înaltul cerului, de acolo plouă cu lumini multicolore, o ploaie lungă, aproape nesfârșită, din sute de mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lovită de neașteptata surpriză, părea o stană de piatră, care avea totuși puterea să lăcrimeze. Nu putu articula nici un cuvânt, dovedind doar să-și îmbrățișeze băieții, băieții ei dragi pentru care trăise și trăia fiecare clipă cu toată ființa. Alex sparse tăcerea, care era pe cale să se instaleze și porunci, îndreptățit de înalta funcție de stăpân al casei, ca toți oaspeții să ia fiecare loc la masă. Masa decurse într-o atmosferă de bună voie, de bucurie, buchetată cu glume și toasturi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
varianta protestului în stradă, devenit la modă după 22 decembrie 1989. Păcat că posturile de televiziune, aservite puterii, în care primează kitsch-ul și promiscuitatea, cu toate că „românii au talent”, au transformat mulți contestatari în veritabili plăpumari, comod instalați în pat, spărgând semințe de bostan și floarea soarelui, într-un „dolce far niente”, așteptând ajutorul social sau pensia de revoluționar. Fără a fi malițios, constat că schimbarea mentalității nu s-a realizat în cei peste douăzeci de ani, căci persistă înclinațiile fanariote
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]