KorAP: Find »[drukola/base=specific & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...1386 >

34,645 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

omului în domeniile artei și dezvoltării economice, o simbioză a trăsăturilor istorice, culturale, etnice și folclorice, cu un caracter specific. Amplasarea orașului, rețeaua bogată de ape, construcțiile în stil unic, locuințele cochete și mediul plăcut conferă acestei localități turistice un specific aparte între celelalte orașe culturale și istorice din China. Cercetările monografice oferă date prețioase privind istoria construcțiilor urbane și evoluția comunităților etnice din această așezare. Lijiang este un patrimoniu cultural prețios pentru China și pentru întreaga lume. Centrul vechi al

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
panda, maimuța cu blană aurie, cerbul cu buze albe, toate speciile fiind rare și ocrotite de lege. Valea și-a câștigat faima datorită șiragului de lacuri alpine, pădurilor pline de culoare, cascadelor spectaculoase, piscurilor acoperite de zăpadă și satelor cu specific tibetan. Această zonă este pe bună dreptate numită și "Lumea de vis" sau "Lumea de basm". Văzută de la înălțime, valea are forma literei "Y", fiind alcătuită de fapt din trei văi mici și anume: Rize, Zechawa și Shuzheng, care împart

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
grad de acoperire cu păduri de peste 95%, multe dintre păduri sunt virgine și adăpostesc peste o mie de specii de plante, dintre care peste 190 specii rare, precum ginkgo, tisa și tapiscia. Pe lângă peisajele pitorești, Wulingyuan este renumit și prin specificul etnic al populației din zonă, alcătuită în principal din naționalitățile tujia, miao, bai, care își păstrează intacte multe dintre tradiții și obiceiuri. În 1992, Wulingyuan a fost trecut pe Lista Patrimoniului Natural Mondial. Regatul urșilor panda din provincia Sichuan Teritoriul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
lista Patrimoniului Natural Mondial. 4. Bucătăria chinezească Bucătăria chinezească are mai multe școli culinare, opt dintre acestea fiind cele mai cunoscute: Shandong, Sichuan, Guangdong, Fujian, Jiangsu, Zhejiang, Hunan și Anhui. Formarea unei școli culinare este strâns legată de istoria și specificul cultural al localității care i-a dat numele, dar și de condițiile naturale și climaterice, resursele locale, ingredientele și obiceiurile din zona respectivă. Cele opt școli culinare sunt personificate astfel în China: bucătăriile Jiangsu și Zhejiang sunt comparate cu femeile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
produsele de panificație. Alte cereale incluse în alimentație sunt porumbul și sorgul. Cum luarea mesei este un adevărat ritual pentru cei de naționalitate han, în China s-a dezvoltat o adevărată cultură culinară. Au apărut numeroase școli culinare bazate pe specificul unor bucătării regionale, dintre care opt sunt cele mai importante. Bucătăriile Hunan, Sichuan, Jiangsu, Guandong sunt cunoscute nu doar în China, au ajuns să fie recunoscute peste tot în lume. Ceaiul este de departe cea mai populară băutură, de altfel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
zonă, în regiunile din nord-vestul Chinei. Ulterior, prin căsătorii cu membri ai naționalității han, uigură și mongolă s-a format treptat naționalitatea hui, majoritari de religie islamică, astfel că, în orașele, comunele și satele acestora există numeroase moschei. De altfel, specificul religios dictează și obiceiurile alimentare, ei creând o bucătărie aparte. Naționalitatea manciuriană Naționalitatea manciuriană are o populație de aproape 10.380.000 de persoane, cele mai multe localizate în provincia Liaoning din nord-estul Chinei. Această etnie folosește limba manciuriană, care aparține familiei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
anului 2012, numărul total al elevilor și studenților minoritari din toată țara ajunsese la 23.844.800, reprezentând 9,27% din totalul celor din China. Cultura naționalităților Pentru continuarea și dezvoltarea culturii minorităților, regiunile și districtele autonome au înființat, în funcție de specificul propriu, asociații ale scriitorilor, dramaturgilor, muzicienilor, coregrafilor, pictorilor, cineaștilor, fotografilor etc. În institutele de învățământ superior din țară și în cele ale naționalităților din unele regiuni autonome a fost inclusă, ca disciplină de studiu, literatura dezvoltată de grupurile minoritare. De

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cu cele din Thailanda, Coreea de Sud, Japonia, Myanmar, Sri Lanka și Vietnam. La invitația unor țări vest-europene și nord-americane, diferite organizații religioase din China au vizitat organizații similare din aceste țări. Capitolul VI ARHITECTURA 1. Descriere generală a arhitecturii chineze Arhitectura, cu specificul ei propriu, este o importantă componentă a civilizației chineze. Bazată pe construcțiile de lemn, aceasta reflectă concepția chinezilor despre natură, valori, frumos, despre principiile moralității. Cu o tradiție culturală multimilenară, arhitectura chineză urmărește un plan ce reflectă filosofia ordinii, armoniei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
chineză a influențat puternic stilurile arhitecturale din Japonia, Coreea de Sud, Coreea de Nord, Vietnam, Mongolia și alte state, iar după secolul al XVII-lea a avut înrâurire și asupra arhitecturii din Europa. Astăzi, păstrându-și stilul tradițional, arhitectura chineză acumulează și ea din specificul artistic al lumii, dezvoltându-se mereu. 2. Construcțiile chinezești Pentru că lemnul era mai practic și mai ușor de transportat, încă din cele mai vechi timpuri, chinezii au preferat să utilizeze ca material de construcții cheresteaua. Cu toate acestea, pentru construirea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a fost mult influențată de principiile Yin și Yang și cele de simetrie, ordine și stabilitate, și templele budiste au fost înălțate în jurul unei axe nord-sud, pe un spațiu pătrat. În realizarea lor, meșterii chinezi s-au inspirat și din specificul amenajării grădinilor, combinând armonios cele două stiluri de construcții. Intrarea în templu se face, de obicei, pe axa principală a clădirii. Pe partea stângă se află Turnul Clopotului, iar pe partea dreaptă, Turnul Tobei. În mijloc se găsește Sala Suveranului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
din China. Aici sunt păstrate 58 de construcții budiste. Dintre acestea, Templul Nanchan și Templul Foguang sunt cele mai renumite. Nanchan este cel mai vechi templu budist de lemn din China, iar Foguang combină stilurile arhitecturale chinezești din diferite perioade. Specificul construcțiilor, statuile, picturile murale și manuscrisele de aici sunt cunoscute în lumea întreagă. Lamaismul este o școală desprinsă din budismul chinezesc. Templele lamaiste sunt construite, de regulă, lângă un munte și au săli mari și înalte. Palatul Potala ridicat pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în 1998, pentru păstrarea și conservarea caselor vechi construite cu sute de ani în urmă. Reședință de ținut, orașul Pingyao a fost format în timpul dinastiilor Ming și Qing. Arhitectura acestuia, cu străzi și prăvălii originale și case cu un pronunțat specific local, este bine păstrată. Pingyao este un exemplu viu al dezvoltării istoriei politice, social-economice, cultural-artistice, militare și arhitecturale. Orășelul Lijiang, construit în dinastia Song de Sud (1127-1279), reunește stilul tradițional al construcțiilor etniei naxi cu cel al altor naționalități conlocuitoare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
60 m, cu 10.000 de locuri. La nord de sala de reuniuni se află cea de recepție care poate cuprinde, în același timp, 5.000 de persoane. În complex sunt peste o sută de săli de ședință, fiecare cu specificul ei propriu. În ceea ce privește stilul arhitectonic, Marea Sală a Poporului nu numai că a păstrat concepția tradițională, dar a asimilat și chintesența arhitecturii străine. Hotelul Xiangshan, aflat în Parcul Colinei Parfumate din suburbia vestică a orașului Beijing, a intrat în funcțiune

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
în ultimii ani, ajungând în prezent la aproape 330.000. Ei provin din aproximativ 200 de țări și regiuni ale lumii. Marea majoritate a studenților străini învață limba și literatura chineză, istoria Chinei, medicina tradițională chineză și alte discipline cu specific chinezesc. În ultimii ani, însă, unii au început să fie interesați de drept, științe economice și contabilitate, informatică și alte discipline realiste. Ministerul Învățământului din China a luat măsuri pentru a primi cât mai mulți studenți de peste hotare. Mulți studenți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
profesorul Liang Congjie de la Academia Culturală din China, membru al forului consultativ suprem. Asociația Prietenii Naturii are scopul de a îndruma societatea în spiritul protejării mediului, de a promova civilizația ecologică, de a forma și a răspândi cultura ecologică cu specific chinezesc și de a impulsiona activitățile de ocrotire a mediului în China. Site-ul Asociației Prietenii Naturii este: http://www.fon.org.cn/ Capitolul IX MEDICINA TRADIȚIONALĂ CHINEZĂ 1. Istoria medicinii tradiționale chineze Medicina tradițională chineză are o istorie de peste

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
reprezintă un model în rândul lucrărilor istorice în stil cronicăresc, referindu-se la o perioadă de 1362 de ani din istoria Chinei. În domeniul literaturii, s-au făcut remarcați prozatori ca Ouyang Xiu, Su Shi și alții, iar ,,Songci'', gen specific de poezie, a reprezentat vârful literaturii acelei perioade. Marii poeți Yan Shu, Liu Yong, Zhou Bangyan, Li Qingzhao, Xin Qiji etc. s-au aflat în fruntea generației poeților ,,Songci''. Cărțile de povești și opera tradițională erau, de asemenea, bine reprezentate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a fost marcat de trecerea de la porțelanul alb la lărgirea paletei cromatice a acestuia. În perioada dinastiilor Tang și Song, secolele X-XIII, tehnica de fabricare a porțelanurilor chinezești s-a dezvoltat continuu. Porțelanul în trei culori din dinastia Tang reprezintă specificul artizanal al acelei perioade. Ceva mai târziu s-a descoperit că obiectele din ceramică pot fi smălțuite cu email, care în timpul arderii, prin reacție chimică, duce la obținerea unei culori plăcute. Porțelanul Tang în trei culori a contopit trăsăturile picturilor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
domnea pe plan literar formalismul. Mulți literați goneau după cuvinte frumoase și exprimări fastuoase. În schimb, Tao Yuanming aborda pentru prima dată tematica nouă a poeziei idilice. Creația sa, caracterizată prin simplitate, cursivitate și expresivitatea limbajului, a continuat stilul conciziei specific poemelor tradiționale chineze, insuflându-le totodată o nouă vigoare. Lirica lui Tao Yuanming, asemenea unui jalon, marchează înălțimea pe care a atins-o poezia antică a Chinei. Poeme strălucite din dinastia Tang Tang (618-907 e.n.) a fost o importantă dinastie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de inspirație liberă, taoistă, de visare și exaltare romantică și direcția Du Fu, cea a ancorării în realitate, a eficienței confucianiste și a unui fel de umor amar, dar tonic. Du Fu este, de altfel, poetul cel mai reprezentativ al specificului național chinez. Peregrinările prin lumea largă, boala, sărăcia, eșecul în viața publică, amărăciunea, dar și optimismul și forța lăuntrică definesc nu doar destinul personal al poetului, acestea devin emblematice pentru acele vremuri. Poezia lui Du Fu, mai epică, mai scenarizată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
fac curățenie generală și spală rufele pentru a îndepărta "murdăria și ce este vechi". Astfel, anul care vine este întâmpinat cu o înfățișare nouă. În acest timp, bărbații se ocupă de cumpărături, pentru ca mesele festive să conțină tot ceea ce este specific perioadei În orașe, au loc pregătiri pentru prezentarea de programe cultural-artistice bogate și variate, în parcuri se organizează târguri, iar magazinele își fac stocuri de produse pentru a face față cererii uriașe din această perioadă. În ultima seară a anului

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și fierte sunt moi și dulci și sunt un simbol al reîntregirii familiei. Obiceiuri legate de Sărbătoarea Primăverii la etniile minoritare Sărbătoarea Primăverii este celebrată împreună de toate cele 56 de etnii naționale din țară. Multe dintre acestea au un specific propriu de petrecere a acesteia. Etnia li (majoritatea în provincia sudică Hainan): de Revelion, toți membrii familiei se reunesc în jurul unei mese încărcate cu mâncăruri delicioase și cântă împreună cântece specifice de Anul Nou. În prima sau a doua zi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
apă dulce, obicei ce simbolizează o viață dulce în anul cel nou. Etnia coreeană (majoritatea în provincia Jilin din nord-estul Chinei): coreenii din China lipesc pe uși și pe porți perechi de versuri pentru Anul Nou și prepară mâncăruri cu specific local. Etnia mongolă (majoritatea în regiunea autonomă Mongolia Interioară din nord-vestul Chinei): în prima zi a Anului Nou, oamenii se îmbracă cu haine noi și merg pe cai în vizită la vârstnici. Tot în aceste zile are loc și serbarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
și dansuri. Sunt patru categorii de roluri: Sheng (masculin), Dan (feminin), Jing (roluri de bărbați cu fața pictată policrom) și Chou (bufoni), plus câteva roluri auxiliare. Pentru acest gen de spectacol, masca în sine este un element artistic cu un specific propriu. Toate trăsăturile personajelor își găsesc expresia în masca purtată. De regulă, personajele pozitive au fețe roșii, azurii și negre; cele neutre au fețe albastre; cele negative au fețe albe, galbene; iar sfinții, Buddha și diavolii au fețe galbene. Ultimii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pronunță în chineză "bianfu". "Fu" înseamnă și "fericire". "Coțofană" se pronunță "xique", iar "xi" poate să însemne și "bucurie". Cât privește forma de realizare, este similară picturii în stil tradițional chinezesc sau prin folosirea xilogravurii. Ca mod de exprimare, este specific picturii populare în combinație, fie cu modele tradiționale, fie cu reprezentări preluate din picturile artiștilor autohtoni sau ale picturii occidentale, creându-se în final un mod specific de exprimare artistică și un gen de sine stătător. Pe la sfârșitul dinastiei Ming

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
fructe, unele tipărite, altele pictate. În picturile din sudul provinciei, în afară de temele obișnuite, sunt reprezentate în mare proporție imagini pe teme religioase și desene pentru lampioane. Pictura pentru Anul Nou în sudul provinciei Shanxi este fie imprimată, fie desenată, iar specific este contrastul mare între culori. Picturile pentru Sărbătoarea Primăverii sunt atestate încă din dinastia Han de Est (25-220 e.n) și au cunoscut o mare dezvoltare în dinastia Song (960-1127), iar până în dinastia Qing existau deja multe ateliere. Picturile pentru

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]