2,695 matches
-
depinde în mare parte de cererea instituțională de evaluare și justificare a politicii culturale. Scopul practic nu poate fi negat. Este, de altfel, interesant de remarcat numărul foarte mic al cazurilor în care lucrările de economie, la urma urmei destul de speculative, își pun problema definirii culturii. Dacă o sociologie detașată de orice cerință socială poate să analizeze procesul social de definire a culturalului și să facă din el o axă majoră de cercetare, economiștii trec adesea peste problema categorizării cum treci
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pedagogică Logică politică (democratizare, acces la patrimoniu) Logică comercială (reducerea deficitelor) Anchete cantitative și/sau calitative Apel la firmele private specializate în opinia publică Publicuri-țintă: în funcție de vârstă, competențe sau "handicapuri" sociale Evaluarea utilizărilor și efectelor asupra publicurilor Universitari din polul speculativ (istorie, filozofie, sociologie etc.) Logică academică Publicarea de articole în reviste, de cărți, organizarea de colocvii Bibliografie, introspecție Anchete în rândul actorilor Concepte: spațiu public, judecăți, categorii, utilizări, competențe Universitari din disciplinele aplicate (sociologie, economie, drept, informare comunicare) Logici academice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ca trecerea progresivă de la o poziție de cerere la una de ofertă. În afară de aceste cazuri, consumatorii interesanți pentru socioeconomie sunt: colecționarii și toți cei care cumpără bunuri culturale (Moulin, 1967 și 2001) când se orientează spre consumuri ostentative, spre investiții speculative sau rentabile; mecena, categorie puțin încurajată în Franța (Legea Léotard din 1987), prinsă între avantajele pecuniare (în termeni de deduceri fiscale) și obligațiile de interes general (sau, altfel spus, de dezinteresare...) (cf. Pontier et alii, 1996, pp. 164 și urm
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe negustori și critici era să creeze o ideologie [...]. Criticul era preocupat să-și stabilească reputația de intelectual influent". Harrison și Cynthia White, 1991, pp. 100-101. Existența criticilor poate constitui un indicator obiectiv al dublei dimensiuni simbolice (prestigiu) și economice (speculative) a bunurilor și serviciilor culturale, care interzice reducerea lor la simpla valoare economică: "Toate artele trăiesc prin cuvinte. Orice operă cere să i se răspundă, o literatură [...]. Cauza primă a unei opere nu este oare dorința de a se vorbi
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Noica Umbletu-i netrecător. Prins în gânduri și surâsuri Ca-ntr-un pâlc de cavaleri, Aplecat peste abisuri De cuvinte și tăceri, Parcă ne-a-ntrupat din sine Pe noi doi cei fără zei, Invocând, cu gesturi line, Taina numărului Trei. Sub poveri speculative Stă la dreapta Gabriel, Sfâșiat de-alternative Care nu depind de el. Iar la stânga, cu temei, Din cădere în cădere, Urcă nebulos Andrei, Cel nebun întru mistere. Călători ca un colind Printr-o iarnă-mpărătească, Amândoi se-ntrecuprind În uitarea românească, În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Andrei în marginea lui K. despre raportul dintre speculație și edificare (vezi Prefața la Traité du désespoir, practic împotriva vorbei lui Hegel "die Philosophie darf nicht erbaulich werden"). Ne-am propus să-l întrebăm pe Noica de ce consideră incompatibile filozofia (speculativul) și dimensiunea practicului, a edificării, a căii terapeutice. În fond, opera lui are cel puțin forma (limbajul) unei edificări, iar pentru public ea recuperează ceva din vechea conotație de "înțelepciune" acordată filozofiei. Iar în ce ne privește, nu sîntem noi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Trupul este ființa în versiunea reală; sufletul este ființa în versiunea "dihăniilor", a elementelor; spiritul este versiunea ființei ca ființă. Mi s-a făcut rușine de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este după chipul și asemănarea Domnului", lucru care, pe plan speculativ, înseamnă că ființa are trei angajări: întrupare a realului, animare a realului, transcendere a realului." Sâmbătă, 26 ianuarie 1980 " Am să vă spun astă-seară povestea pe care am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a elementelor; spiritul este versiunea ființei ca ființă. Mi s-a făcut rușine de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este după chipul și asemănarea Domnului", lucru care, pe plan speculativ, înseamnă că ființa are trei angajări: întrupare a realului, animare a realului, transcendere a realului." Sâmbătă, 26 ianuarie 1980 " Am să vă spun astă-seară povestea pe care am intitulat-o "Uite Koch! Uite Koch!". Aveam 26 de ani când am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mâine Gabi, despre cartea pe care o aveți în față", ne spune Noica în timpul plimbării. Cartea pe care și-o vede Andrei după Pitoresc și melancolie este una despre tipul de gândire artistică, ca distinctă de gândirea discursivă de tip speculativ sau științific. "Cel mai bine îi simt titlul în germană: Das bildnerische Denken. Mărturisesc că în mai tot ce am scris am plecat de la experiențe nemijlocite, nu de la idei sau cărți. La mine este vorba mereu despre un bovarism pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
artiștii, din nevoia de a-mi pune în termeni limpezi problema dialogului meu cu ei. Pentru că există o reală dificultate a dialogului cu artiștii; felul cum se naște și cum e formulată ideea la ei este complet diferit în raport cu gândirea speculativă. Ar fi însă greșit să expediezi problema acestui tip de gândire, declarînd-o haotică, numai pentru că înfrînge regulile logicii discursive. De fapt, mulți dintre artiști au sonde și intuiții neînchipuite, pe care nu le poți obține pe calea rațiunii obișnuite. Deci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei. Există astfel în gândirea artistică o componentă alchimică pe care o poți studia pornind de jos, de la problema atelierului, a rețetarului etc. Partea finală a cărții o văd ca o raportare tipologică a gândirii artistice la aceea de tip speculativ și, de asemenea, ca examinare a beneficiilor pe care spiritualitatea contemporană le poate obține de pe urma gândirii artistice: recuperarea individului, a purității, a naturii, a materiei. În felul acesta realizez și legătura cu cartea anterioară: în Pitoresc și melancolie, problema naturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
caz, nu este decât jerba unei minți rutinate cultural, care nu a ajuns să aibă un punct de vedere asupra lumii și să îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și "simpla" cultură de rasă a oricărui intelectual rafinat. Traducerea, când e umilitate asumată, patetică intrare în tăcere prin supunerea la cuvântul altuia, seamănă cu muncile eroilor la grajduri de regi. " Se spun atâtea nerozii pe seama mândriei - iar creștinismul ne-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
atunci stătea în Berceni) pentru cursul hegelian. Sorin rămâne astfel legat în memoria mea de relația pe care am început-o atunci cu Noica și nu am să simt decât părere de rău că una dintre cele mai rafinate minți speculative - în discuțiile noastre avea o strălucire care ne punea în umbră pe noi ceilalți, poate și pe Andrei, mai târziu, când am făcut în trei un seminar cu Meditațiile metafizice a lui Descartes - ne-a părăsit cu vremea, închizîndu-se în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o "teză" pe care o vor deschide câțiva oameni în următoarele decenii. Imaginea acestui destin de vrednicie sterilă nu mi-a surâs deloc. Unde eram eu în toate acestea, redus la extragerea câtorva mii de fișe și la o inteligență speculativă și combinatorie? Am preferat să scriu scrisori lungi către cei de acasă în marginea Jurnalului păltinișean care tocmai apăruse (din corespondența aceea s-a născut apoi Epistolarul), să citesc cărțile interzise în țară despre istoria sumbră a veacului și să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când a apărut, purta în ea urma răzvrătirii mele de atunci: în nici o pagină a ei nu puteai afla un citat, un nume de autor sau de operă. Pe scurt, nici o referință culturală. Tonul continua să fie al unui discurs speculativ, dar "impuritatea filozofică" pândea la tot pasul. Erau acolo pagini despre nehotărâre, despre mângâiere, despre "atingerea mîinilor". Era peste tot gândul meu netrucat, negrevat de datorii culturale. Și era chiar mai mult: era impudoare, adică asumarea unui început pe linia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Până și visele lui erau vinovate și impure, pentru că te trăgeau "în jos", către tine, în loc să te trimită la "uitarea bună", în imperiul fără patimi și fără dureri, geometrizant și speculativ, al spiritului. Nu ajunsese Noica să-și dorească să viseze cu spiritul și să opună "visele spiritului" "viselor sufletului"? Pe scurt, sufletul suferă, spiritul gândește. Bine condus, bine antrenat, individul ajunge să fie o funcție a înțelegerii, iar filozofia devine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fără să lași o urmă, cât de mică, a trecerii tale pe aici? Noul, sporul de informație ― adică de "ființă" ―, pe scurt "devenirea întru ființă" era condiția intrării în condiția de om. Ah, cât rafinament, îmi spuneam, și câtă cruzime speculativă în spatele lui! Dragul de băcan! Cine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinația aceea subtilă (tocmai am cumpărat astăzi de dimineață 200 de grame din Akademiker Markt) de măsline mici și zvelte de culoarea vinetei cu cele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apare, în totalul său domină o singură idee, aceea a românismului, care ca asemenea face din opera sa o operă a științei, în loc de a rămânea numai o culegere nesistemizată de fapte istorice. Dacă acest mod de-a trata istoria e speculativ sau e empiric și pragmatic, lăsăm la judecata istoricilor noștri competenți. Ne ținem de dătorința noastră a aduce aminte că nu ne simțim îndestul de capabili ca să apărăm, cum se cade, oameni ca Șincai și ca Pumnul... oameni cari apoi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
restricția și taxa de la nunți și botezuri. Am reprodus parțial textul contractului pentru ca cititorii să ia cunoștință de existența viilor la Umbrăreștii-răzeși, dar și pentru a constata îngrădirile timpului, impuse de unii oameni înclinați spre îmbogățire și înșelăciune din comerțul speculativ. În cele din urmă, arendaș va ajunge, prin transmiterea contractului menționat, hrăpărețul negustor tecucean Manolache Alicsăevici, despre care am relatat într-un capitol precedent. E de observat că locuitorii răzeși nu se vor lăsa intimidați nici de autoritatea polcovnicului Sandu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Fitoussi, 1997). Economistul Jean-Paul Fitoussi, care scrie aceste cuvinte, nu este un "stângist" care refuză total legile pieței. El ne obligă totuși să ne punem întrebări despre efectele mondializării, care înseamă în primul rând creșterea fluxurilor financiare. Astfel, tranzacțiile financiare speculative ating 1 300 de miliarde de dolari pe zi, aproape echivalent cu cei 1 500 de miliarde de dolari la care se ridică rezervele tuturor băncilor naționale (Bauman, 1998): nici un stat nu poate rezista câtorva zile de speculații pe piețe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dacă aș fi unul care să fie pus în funcțiune de o Viață, care prin Mizerabilul singurătății pe Somn și pe A locui le distruge... Aș fi eu un Stigmatizat neomenos care trăiește permanent cu cei Absenți și de fapt speculativ se omoară. Este întrebarea unui obraz pus pe un pântece cu indiferența unui cer albastru față de originea Pântecelor și a Obrazurilor, sau faptul concret al unui echilibru care luminează prietenos propriul Obraz pe un anume ales Pântece. Orice formă de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cuvântul cu cuvânt. Restul nu vă privește pe d-voastră, și mai ales pe mine mă privește și mai puțin sau mult. Doriți ca o persoană ahtiată după dezvăluiri prea mult nedezvăluite. Direcția d-voastră erotica este mai ales prea speculativă și de fapt curat reacționară. Urâți orice cerere teritorială și vă bucurați de situația pe care cererea teritorială a creat-o. Cochetați cu mașinile cele mai triviale, atâta vreme cât vi se supun în întregime, sau își țin gura. Tu ești acel
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sugrumă pe idot): Acu rămâi acasă. Acum o să putrezești nostim pe din înlăuntru, tu scârbavnică atitudine a destinului. IDIOTUL: Nu nostim (se ridică) nu destin, nu hrană la porci să fiu vreau... să aud muzică vreau... totul e bine. COMPOZITORUL (speculativ): Deja posibil... posibil că la marginea veritabilului, o ramă moale a dreptății posibilului. Dar prea târziu.. mult prea târziu... PIANISTA: Prea târziu, foarte curajos prea târziu... (râde) IMPRESARUL (se ridică ca un apucat): O casă, o casă liniștită. O casă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mobiliza atunci când i se oferă un model de viață religioasă și de a și arăta credința, respectul și recunoștința. Ciapelletto ilustrează un element malefic perceput însă la polul opus, anti-sfântul devine sfânt pentru că imaginația maselor este mai puternică decât rațiunea speculativă, răul se poate camufla perfect în spatele unei măști onorabile. Naratorul boccaccesc nu este însă un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
formele) stabilite de Platon. Cu bunăvoință, Soarele poate fi considerat cel mult un simbol al „formei” supreme. * Între acest dialog compus de Plutarh și unele Învățături similare din Orientul Apropiat, provenite Îndeosebi din mazdeism și ebraism, s-au făcut comparații speculative. Acest dialog, ca și celelalte două dialoguri pythice care urmează se Încheie fără să se ajungă la un consens asupra temelor propuse. De reținut că În discuțiile purtate lumea zeilor olimpici este ca și inexistentă. Adelina Piatkowski Despre E de la
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]