3,995 matches
-
reuși să o treacă peste pragul ușii. Ea se înfricoșase subit. După numai un pas făcut în interiorul holului de la intrare, lumina se aprinse brusc și, odată cu ea, mai multe voci începură să intoneze puternic, „Mulți ani trăiască”! Adriana se opri speriată, clipi rapid de câteva ori și privi buimăcită la oamenii care cântau cu mare însuflețire și se apropiau împingându-se pentru a-i îmbrățișa. Credea că visează, că nu este real ceea ce vedea cu ochii. Nu-i venea să creadă
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Uitând Fără să mă iubesc, Fără să mă iert, Fără să uit Vreodată De tine. Aceasta-s eu În cartea mea În care ați citit Și voi Făcându-vă Întotdeauna timp, Întotdeauna loc. S-atâția ochi Fixați asupra ei - Surprinși Speriați Oripilați Câți pe-un capac De pe-un sicriu În care mortu-i Încă viu. Referință Bibliografică: Capacul / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1100, Anul IV, 04 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mirela Borchin : Toate Drepturile
CAPACUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347223_a_348552]
-
simțit atras într-o pâlnie, într-un vârtej cald și binefăcător, la fel ca un somn dulce... - Domnule Florin, dumneata cazi în utopie! - am auzit o voce venind dinspre umbră de lângă mine. - Cine ești? - l-am intrebat surprins și puțin speriat, mai ales că soarele fusese înghițit de dealurile din apropiere și înserarea își aruncase valul străveziu-albastru peste pădure. - Cum să mă cunoști?! Doar văd că trăiești „Sfârșitul utopiei”.- Aaa... ești Marcuse. Mă bucur să vă cunosc. I-am întins mâna
UNDA VERDE A RADIOULUI DE-ACASĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357107_a_358436]
-
dormitor. Soția trebăluia prin bucătărie. Nu am auzit primele tunete. Oricum, nu le luam în seamă. Eram acasă cu toții și asta însemna mare liniște pentru noi. Când joaca era în toi, s-a deschis ușa brusc și soția a intrat speriată, albă la față. Abia putea vorbi. - Musiu, lasă joaca și vino repede la bucătărie! - Ce este, dragă? Că doar nu dau turcii năvală... - Hai repede și lasă gluma! A rostit ea privind cu teamă la copii. Voi rămâneți aici. Se
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
repede la bucătărie! - Ce este, dragă? Că doar nu dau turcii năvală... - Hai repede și lasă gluma! A rostit ea privind cu teamă la copii. Voi rămâneți aici. Se întoarce tata imediat... Traversând sufrageria mi-a spus în șoaptă, la fel de speriată: - E groaznic! A trăsnit chiar în fața ferestrei. Am văzut fulgerul... Închide fereastra! Mi-e teamă să mă apropii de ea. - Hai, fii calmă, draga mea! O închid imediat, am liniștit-o eu când deschideam ușa la bucătărie. Aici am auzit
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
Mamaie mă ocăra, iar tataie se văieta, gândindu-se că Dumnezeu îi ocrotise în ziua aceea. Numai eu, cu ochii măriți de frică priveam când la unul când la altul. Înțelesesem că mamaie îmi observase lipsa după ce trecuseră țiganii și speriată alergase în urma lor, să vadă dacă nu cumva mă țineam după ei cu restul copiilor din sat. S-a întâmplat să vină și tataie de la câmp și amândoi, înnebuniți de lipsa mea, au alergat de la un capăt la celălalt al
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
rdica cu găleata în mână. După câteva balansări pe care le-am făcut amândouă, m-am oprit cu piciorul în găleată, iar mamaie a căzut înapoi pe caunul șubred, care trosnind sub greutatea ei insignifiantă, a dezechilibrat-o încă o dată. Speriată a încercat să se agațe de mine. Laptele îmi umpluse pantofii și o priveam cu ciudă pentru nenorocirea în care mă vârâse. „Cine a pus-o să se ridice înainte să ajung?” Eram una peste alta, cu laptele care se
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
grijulie. M-am bucurat că era întuneric în grajd și nu mi-a văzut zâmbetul; atunci în mod sigur și-ar fi schimbat culoarea timbrului. Am oftat mulțumită și am răspuns cu un mârâit care însemna mai mult „da”. Mamaie speriată m-a împins de pe ea, cu un oarecare efort s-a ridicat, pipăindu-mă din cap în picioare, să vadă dacă mă durea pe undeva: -Slavă Domnului, că nu ți-ai rupt ceva, maică! Astăzi prea nu ne-a fost
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
la pod, și-a dat cămășuța și pantalonașii jos, le-a scuturat de praf și de scaieți, și le-a așezat pe iarba curată de lângă pod. A mai făcut câțiva pași și a intrat în apă. Câteva broaște au sărit speriate, dar el nu le-a băgat în seamă. Cândva se speria de ele. Mai târziu, s-a obișnuit cu prezența lor, le asculta concertele necontenite și chiar le imita uneori. Ele tăceau atunci. Îl ascultau puțin și își reluau cântarea
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
aceea, așa că restul copiilor ne așteptau așezați pe iarbă la umbră, cu bagajele lângă ei. Nimeni nu vorbea și mai ales nimeni nu se mișca de la locul lui. “Mi-a făcut-o mami iarăși”, mi-am spus în gând și, speriată să nu creadă Dumnezeu că sunt supărată pe ea și să i se întâmple ceva, mi-am dat cu palma peste gură și mi-am înghițit pentru a nu știu câta oară lacrimile în ziua aceea. Ne-am așezat în
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
pat și am rămas în picioare cu privirea pierdută spre fereastră, fără să incerc să privesc spre tovarășa instructoare, cum auzisem deja că fetele o strigau. Nu știu cât am stat, dar numai când am auzit fluierul, mi-am ridicat privirea și speriată mi-am găsit un loc în faimosul rând, unde toate fetele se împingeau și vorbeau vesele sperând fiecare să fie remarcată de tovarașa instructoare. Numai fetiță cu fața plină de pistrui părea la fel de speriată ca și mine și dacă lacrimile
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
fluierul, mi-am ridicat privirea și speriată mi-am găsit un loc în faimosul rând, unde toate fetele se împingeau și vorbeau vesele sperând fiecare să fie remarcată de tovarașa instructoare. Numai fetiță cu fața plină de pistrui părea la fel de speriată ca și mine și dacă lacrimile mele dispăruseră în nas, pe care mă tot chinuiam să-l trag cât mai discret, ale ei curgeau pe față repede în broboane transparente, că mirată, am început să i le număr. “De unde o
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi, manca-l-ar tata-mare de băiat frumos!” mi-am spus mulțumită. Nu știu cât am dormit, dar m-am trazit în țipete și plânsete. Speriată, am privit în jurul meu, am sărit din pat ca o nebună direct în ghetele puse lângă sobă și am dat fuga în curte așa cum eram în pajama. Când am ieșit, într-o secundă i-am văzut pe toi așezați în
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
rând, dar nu pe jos, să nu cadă și să moară, așa cum le ții acum. I-am răspuns afirmativ cu privirea și cu frică să nu le fac vreun rău puilor, am spart primul ou. -Niciun pui! I-am spus speriată când albușul mi se prelingea printre degete, iar gălbenușul clocit mi se întărea în palmă. -Mai încearcă! mi-a spus zâmbind. -Nici ăsta. Încă unul fără pui, i-am spus. Și tot așa până când am ajuns la ultimul ou și
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
apropiat de ea, care freca de zor la hainele mele. Când am considerat că era momentul potrivit, m-am aruncat în spatele ei țipând puternic. Mamaie a țipat la fel de tare ca și mine, că de data aceasta am înțepenit și eu, speriată. Când și-a dar seama cine îi căzuse în spate, și-a scuipat în sân de mai multe ori, făcându-și semnul crucii și în câteva secunde mă zgâlția ca pe o rogojină plină de praf. Dacă eu am vrut
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
în curte. Eram așa de infierbântați cu “leapșa” că nu m-a lăsat inima să intru la primul semn. Cred că joaca a mai durat peste o jumătate de oră, până când mi-am amintit de semnul făcut peste gard și speriată, m-am întors acasă. -Nu va dat nimic pentru mâine? m-a întrebat mami, când, obosită, m-am așezat pe scările de la intrare. -O nimica toată! i-am răspuns aparent indiferentă, dar cu inima cât un purice la gândul că
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
șușote la ureche, să nu fim auzite în front de profesorul Cristescu: -Astăzi am treabă cu tine după orele de școală. Emoționată mi-am clătinat capul și am privit spre Tatiana să văd dacă ne privea. Aceasta m-a privit speriată și fricoasă, după care și-a întors capul la fel de repede cum și-a luat și Luminița brațul de pe umerii mei. Am intrat în clasă și nu am îndrăznit să-i pun vreo întrebare, dar și ea a trecut totul sub
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
din frazele lor. Deodată mi s-a pus un cârcel la un picior așa de tare, că ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu puteam să plâng, de frică să nu fiu auzită, așa că mi-am înghițit lacrimile și speriată, m-am făcut și mai mică. Afară începea să se întunece și părinții ei nu ieșeau la cumpărături. Într-un târziu, când aveam senzația că pipi îmi îngreunase vezica, am văzut-o pe Luminița ca prin vis. -Ia-ți ghetele! Nu
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
vezica, am văzut-o pe Luminița ca prin vis. -Ia-ți ghetele! Nu a lipsit mult să le vadă mama, tâmpito, le-ai lăsat sub scaun! -Dacă în cinci minute nu mă scoți, să știi că ies singură! i-am spus speriată. -Dacă ieși, să știi că mama o să vină la școală. Te vor trata de hoață și vei fi dată afară. M-am înghesuit și mai mult între sobă și șifonier și nu m-am îndoit că nu ar putea să
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
duci la ea în viața ta și nici să nu-i mai vorbești! Când vin fetele la tine, eu vă pregătesc gogoși calde și ea te ține după sobă, în plină iarnă, într-o cameră fără foc, pe întuneric și speriată să nu te prindă părinții ei?! Îți dai seama ce rușine, dacă te găseau! Te tratau de hoață! mi-a spus mami pe un ton categoric, care m-a speriat și mai mult. A doua zi, Dumnezeu a hotărât pentru
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
între ei, învârtindu-ne pe loc să ne arate una la alta, povestindu-și fel de fel de nimicuri, cum ne-au pregătit pentru școală. Cei mai mari alergau transpirați și cu fețele roșii, se strigau între ei. Mă uitam speriată când la cei din curte, când la clădirea în formă de „T”. Aveam impresia că se clatină de atâta gălăgie. Examinam speriată ferestrele; erau așa de multe și de înalte, față de ale noastre de acasă, că îmi imaginam clasele la fel de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
pregătit pentru școală. Cei mai mari alergau transpirați și cu fețele roșii, se strigau între ei. Mă uitam speriată când la cei din curte, când la clădirea în formă de „T”. Aveam impresia că se clatină de atâta gălăgie. Examinam speriată ferestrele; erau așa de multe și de înalte, față de ale noastre de acasă, că îmi imaginam clasele la fel de mari ca și curtea școlii. Nu-mi plăcea la școală! Eram convinsă că nu-mi va plăcea niciodată. La un moment dat
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
nevinovat, se îndrepta spre peronul școlii. I-am strâns mâna mamei și i-am șoptit: -Eu nu stau aici singură! Eram convinsă că nu m-a auzit, așa că am urmat-o privind cu coada ochiului la fetița de lângă mine, care, speriată și ea, își sugea degetul cu disperare. „Ce proastă este” mi-am zis în gând și umflându-mi pieptul cu bucurie că cel puțin acest lucru nu-l făcusem niciodată, m-am așezat în rând. -Este tovarășa învățătoare! mi-a
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
răsuflam fericite. Toate capetele s-au întors spre noi deodată. Am simțit că mi se topeau obrajii. Fetița de lângă mine și-a scos degetul din gură și cu ochii măriți de mirare că fusese văzută, s-a uitat la mine speriată. Am trecut printre ceilalți și ne-am oprit în fata învățătoarei. -Pe tine te cunosc! mi-a spus bucuroasă. M-am uitat la ea mirată, ezitând dacă trebuia să-i răspuns sau nu, pentru că mami îmi repetase toată vara că
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
răspund cu voce tare. Am plecat încet pe lângă gard cu grasul, care trebuia conform instrucțiunilor primite, să mă conducă până acasă. -Să mor, dacă te mai bat! mi-a spus când am rămas singuri. Nu i-am răspuns. Eram la fel de speriată ca și el cu singura diferență că obrajii mei erau galbeni de frică. -Ma cheamă Matei și dacă vrei, vin la tine să ne jucăm mai târziu. Tăceam, lucru care îl deruta pe Matei, colegul meu de bancă, pentru că nu
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]