5,679 matches
-
făcu să renunțe la a mai explora cauzele. Ideea că probabil pentru a compensa cumva slăbiciunea apărută - spinarea ceroasă - ar putea avea ca urmare dezvoltarea altui organ, o acapară. Și ce anume i-ar putea oferi oare sprijin celui cu spinare ceroasă, dacă nu cumva tot... tot... Aproape adormită, făcu un efort și imaginea unei morse înfigându-și colții în sol pentru a se putea sprijini mai bine în încercarea sa de a se cățăra, târându-și undeva mai sus, trupul
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
și soioase doar Dumnezeu poate să-l vadă Unde să se adăpostească, să își adoarmă foamea cum, că numai mila creștinească nu-i de ajuns când stai pe drum Trecea un cerșetor agale cu un băț și o traistă în spinare să caute o șansă în cale, ducându-și Crucea-n lumea mare. Un om, ducea o viață-n traistă ... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: un om ducea o viață-n traistă / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862
UN OM DUCEA O VIAŢĂ-N TRAISTĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363425_a_364754]
-
trona majestuos și fără a face cunoștință prealabilă, neținând seama de manierele mele europene, să-i strâng în brațe trunchiul noduros, să-mi culc obrazul pe crăpăturile aspre și să aspir pe nări parfumul lui bărbătesc de conifer falnic, cu spinarea dreaptă. Cu el se luptau acum cei doi flăcăi, iar lupta a fost lungă, istovitoare, pe viață și pe moarte. Iar eu, cu obrajii în palme și sufletul la gură, am asistat la execuția publică. Spre prânz, l-au urnit
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
nicio curbă, și nici urme nu se vedeau în jurul rădăcinii - vreo ridicătură de pământ, că s-ar fi aplecat de acolo. Era drept ca lumânarea, numai că era paralel cu pământul. Nu trebuia să facem cine stie ce efort ca să urcăm pe ... spinarea domniei sale. Primăvara era locul de joacă al iezilor, care urcau și ei pe el și săreau jos de acolo. Se jucau până oboseau și adormeau apoi care pe unde. Dacă ne culcam în lungul pomului pe acesta, ne înghioldeau iezii
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
și fier și fier și fier.» (Paralizie - SÂrg, 51). La fel și lecția expresionistă/avangardistă: «Acum, sufletul meu nu mai este rotund, /acoperit cu furnici înnebunite, /întretăindu-se, fluturând din antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș spune iubitei mele: / - Te iubesc! /ca să năvălească lumea în mine, urlând. / Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc! / Nesfârșită văgăună luminoasă sunt...» (Făt-Frumos - SÂrg, 141); «... trec doar tancurile noastre, /ale noastre! /ale noastre! /să
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
lăbuțe din față, iată-le și pe cele din spate ... apoi iar două lăbuțe din față... Tip-Tip!... Tip-Tip!... Începem să sărim și noi amândoi precum iepurele. În sfârșit, ajungem pe culmea muntelui. Ce spectacol! Ce frumuseți emoționante! Pretutindeni spinările munților, copacii pădurilor, casele din sat, stogurile cu fân, totul și toate erau acoperite din belșug cu zăpadă, albă și pufoasă, imaculată. Pe lângă casele sătenilor se vedeau oile și vitele hrănindu-se cu fânul smuls din căpițe. Se vedeau și
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
copii. - Era drăguță? - Da, era drăguță și foarte feminină. - De ce ai lăsat-o? - N-a mai mers căsnicia. Eu mi-am întrerupt studiile, lucram ca zilier ba ici, ba colo, nu aveam noroc să prind un job cumsecade. Huzuream pe spinarea ei și a părinților. Mă priveau ca pe un coate goale, ceea ce și eram. De mult vroiam să mă întorc, dar mereu amânăm. Nu știu nici eu de ce. Nu e simplu să te întorci din America cu buzunarele goale. - Ești
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
încă din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar mergea în prundul vacilor să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la saivan și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
pământ sparta, dregând-o cu sârmă asemeni unei plase. Acesta striga „Drotoș” - cuvânt derivat din maghiarul drótostótok. Acesta era și pe post de sperietoare pentru copii zburdalnici deoarece avea haine destul de ponosite si nu prea era simpatic... carând mereu in spinare colaci de sârmă. Ca să-i potoleasca pe copii parinții îi amenințau ca daca mai fac rele vine „drotoșu” și îi duce! Eu eram cam zvăpăiat de mic, dar vesel, prietenos și destul de respectuos. Erau familii mai înstărite ale căror copii
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
glugă ca ale Moșului. Și așa, în fiecare colț al lumii sosea Moșul cu cadouri, cu Duhul Sfânt și cu sfaturi înțelepte, îndeosebi pentru copii. Mitru, care venea din pădure, în ajunul Crăciunului cu un sac mare de lemne în spinare și cu o plăsuță de iută în care își ținea toporul și câteva vreascuri, zâmbea de câte ori își aducea aminte de această poveste. O crezuse și el până la vreo doisprezece ani, dar de când tatăl său îl luase prima oară de ajutor
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
și întunecoase, la lumina unui bec auto (se întrerupea curentul peste noapte), conectat la bateria adusă în casă (circulația vehiculelor proprietate personală era oprită pe timp de iarnă), eu fiind echipat cu mănuși subțiri de la mama, fes gros, cojoacă pe spinare și având păhăruțul cu țuică alături (nu se mai dădea căldură la bloc). 3. Comportament ireproșabil la slujbă (dincolo de îndeplinirea multor sarcini obștești) și la domiciliu (având vecini cu cele mai diverse meserii, inclusiv filatoare și turnători). În acest timp
UN FRAGMENT DIN EPISODUL “HOUSTON 1988”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” (1988 – 2015) de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362523_a_363852]
-
și hotărârea curajoasă a soldatului, și înțelepciunea temeinică a misionarismului cărturăresc întru luminarea celor din jur, dar și amplificarea acestora printr-o știință deosebită a pastorației. Cu cât era mai plecat în fața Dumnezeului său, cu atât avea o șiră a spinării mai dreaptă întru rostirea convingerilor sale patriotice și ale iubirii de neam; cu cât era mai adâncit în studiul și decriptarea trăirilor metafizice, cu atât avea mai directă vorbire și înțelegere cu orice categorie de ființă umană. Îl simțeam drept
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
Acasa > Poezie > Cantec > LUMÂNĂRAR Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ceara se prelinge pe degete șira spinării este moale ca o curbă la dreapta și buzele precum copiii se duc la școala cu ferestre de nisip prin care se citește marea flacăra se prelinge peste ochii afumați ca un taxi cu care crezi că poți ieși dintre
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
încă din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar merge în prundul vacilor să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la saivan și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
frunte, pe care îl ducea în fiecare dimineață la păscut, însoțită de Țuți, și îl rechema seara, cu un fluierat. Breazu venea în galop iar Aneta îl mângâia, îl bătea pe un picior, iar el îngenunchia și o lua în spinare, apoi pornea în iureș pe pajiște, într-un trio cu spirite aprinse în chiot și veselie. Lupta cu apăsrile vieții au țintit-o de mică, pe Aneta Stan dar încă de atunci, viitoarea floare și rază de bucurie și lumină
ANETA STAN. ÎŞI FACE DRUM SPRE INIMI, CA FLUVIUL ÎN BRAŢELE MĂRII...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361091_a_362420]
-
treceam pe lângă mine străin închipuiam mâini ele cu sete mă sfâșiau de setea unei linii a vieții ce tot flămânzea în deșert izbeam cuvintele de oameni până mă lăcrimau vânătăile pereților deschideam ochi ei albaștri de neuitare mă picurau a spinare de cal băteam a o inimă ea sângera se zbătea ca și cum ar zbura dintr-o piatră de piept în uitare de zbor înverzit iubeam și iubirea-mi colinda ca un lup născut întro floare smulgea păduri marea smulgea ca să dea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
uscat te iubeam ... Citește mai mult mă uitasem treceam pe lângă minestrăinînchipuiam mâini ele cu sete mă sfâșiaude seteaunei linii a vieții ce tot flămânzea în deșertizbeam cuvintele de oamenipână mă lăcrimau vânătăile pereților deschideam ochi ei albaștri de neuitaremă picuraua spinare de calbăteam a o inimă ea sângera se zbătea ca și cumar zburadintr-o piatră de piept în uitare de zborînverzitiubeam și iubirea-mi colinda ca un lupnăscut întro floaresmulgea păduri marea smulgea ca să deade uscatte iubeam... XXI. APĂ ȘI PIETRE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
dezlipindu-se de scrisoare fiecare primește în plic câte o câmpie sau o mare cei mai norocoși primesc câte un copac ori o iubire sau două bat un cui în ochi și le agață acolo ca un tablou de familie cu spinarea cât o bătaie de aripă le pipăie când le șterg de păianjeni până le țin de sete apoi oamenii văd cu vârful de cui până când marea se dezlipește din cauza câmpiei de valuri câmpia se dezlipește din cauza copacului de iarbă copacul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
o poate da. Dar sunt și fotografii sfâșietoare, de familii despărțite de sârma ghimpată; un transfug împușcat murind lent, golit de sânge, pe fâșia dintre sectoare, sub privirile încremenite ale soldaților neputincioși - transmisiune în direct, la televizor. Rece. Rece șira spinării, rece războiul care mocnește neînceput și neterminat, amenințare mereu prezentă - nu cumva să faci un pas greșit. Nici eu, nici ei, nici tu, nici noi. Nimeni nu-și asumă răspunderea de a porni gâlceava. E bine să ai grijă de
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
de soareva fi o explozieneagrăa celor uciși de foame, de sete, de urăva fi o explozie...a neiubirii.... V. E FRIG, DIN CE IN CE MAI FRIG, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012. Coboară un frig pe șira spinării până-n călcâie șarpele rece, blestematul, cunoașterea se plătește da, se plătește, așa e drept Ah, ochii, urechile, gura se vor umple de pământ viermii vor clădi castele Ah, încă văd, aud, grăiesc, cu voi, cu mine, cu apele, cu norii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
cîte un păhărel de “ceai” în față, bărbații se simțeau bine, flecăreau, uneori cu ironie, își spuneau păsurile sau își povesteau viața. Pe cîțiva îi știam din vedere. Oameni harnici, cu mulți copii acasă, cu umerii rupți de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată și nu se lamentau de greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța încărcată cu
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
s-au cam pârlit la soare și de scărpinat asudă, c-au golit cardul în mare. bronzu-i din metale rare, ține doar cât stai la mare și când vrei să te fălești, că ai fost la costinești, te mănâncă pe spinare, că vecinii tăi, șomeri, află c-ai sosit de ieri și vreunul se oftică, și îți râde-n nas: ”la mare?? uite, bronz de-un centimetru! mă bronzez de la sânpetru, nu am dat barem un leu. nici măcar n-am fost
GUST DE DUNĂRE ŞI PRUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360921_a_362250]
-
al parbrizului. Mașina se oprește în fața casei mele, albe și solide, ca o insulă în imensitatea oceanului. Câinele începe să latre în timp ce eu descui, cu greu, poarta verde, de fier. Cupola viorie s-a transformat în nori repezi, fluizi, cu spinările cenușii. Urc scările, străbat coridorul lung, cu parchet de stejar și intru în baie. Deschid robinetul și mă privesc în oglinda de deasupra chiuvetei. Ochii mei...frumoșii mei ochi căprui. Și liniștea parfumată pătrunde osmotic prin membrana de sticlă, care
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
curge din perfuziile translucide, atârnate ca niște baloane de săpun pe stative. - Încă două fiole... Trebuie, trebuie să iasă din edemul pulmonar. Evaluez alte opțiuni. Iau tensiunea. Măresc ritmul perfuziei de Nitroglicerină. Cavalerul fără umbră, cu sabia de ceață în spinare, își rotește privirea. Plecați, voi, cavaleri fără chip, cu sabia pe ceață călcând... Chipul bătrânului arată durere și resemnare. Dode a murit singur. Dode are acum aripi de ceață. Pe mormântul lui cresc crizanteme albe. Dode nu mai poate să
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
plecat. Mă întorc în camera de gardă. E 4:30, picioarele mă dor cumplit, toată oboseala unei zile și nopți de gardă mi se adună în plexul solar, apoi se înalță ca un abur translucid și se răspândește în șira spinării, întunecând-mi reacțiile. Mă privesc în oglindă. Am aceeași ochi căprui și cearcăne adânci, violete. Deschid robinetul. Las apa să curgă, șuvoi transparent în pătratul chiuvetei. Mă spăl îndelung pe față, pe mâini. - Cine sunt eu? De unde vin? Și unde
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]