2,110 matches
-
voim sau pretindem de la El. În felul acesta, deschidem zări de acțiune și momente consacrate nu numai nouă, ci și Ființei de deasupra noastră, cu care Încercăm să ne asemuim, să fim Împreună, prin fire, căutare și Îndreptare. 10.3. Spovedanie sau despre calea de mijloc Părinte, mărturisesc că am greșit. Nu sunt un om ascultător, nu mă mulțumesc cu ceea ce am sau gândesc, caut mai tot timpul să pipăi limitele, să clatin măsura, să atac regulile, să pun În loc norme
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a țesutului său discursiv; dar e de așteptat În perspectivă ca anumite entități minimale de discurs să fie aduse la zi sau să fie calibrate În raport cu experiențele contemporane. Nu mai poate fi operabil (lingvistic și nu numai) un Îndreptar de spovedanie, de pildă, alcătuit acum câteva sute de ani, ce poate pretinde mai mult o valoare de arheologie culturală, și mai puțin una Îndrumătoare, tehnic-corectivă. Dacă vrem o Biserică vie, atunci discursul promovat de ea trebuie să fie actual, contemporan, natural
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Revistă bilunară de ideologie democratică”, afirmă drept finalitate „cultivarea conștientă a naționalismului organic, singura îndreptățită să disciplineze armonios toate eforturile, toate aspirațiile noastre”. De asemenea, „sugestiv și elementar”, periodicul „dorește să fie organul de onestă, obiectivă și mai ales curajoasă spovedanie bilunară a generației tinere ardelenești”. Ca atare, îmbinând finalitatea politică și istorico-socială cu aceea literar-artistică, revista publică în mod consecvent lirică militantă. Lui Aron Cotruș, poet preferat, i se tipăresc aici: Horia, Am coborât muntele..., Cine n-are nădejde flămândă
ARDEALUL TANAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285426_a_286755]
-
lui Criton, Răzbunarea lui Arghir și Ochiul diavolului ilustrează epic o idee, totuși scriitura îngrijită, finețea privirii, prospețimea descripției le detașează de proza vremii. Rețin atenția Umbra casei și Scrisoare veche, în care ficțiunea abia dacă modifică pasta autobiografică, și Spovedanii, unde, în forma jurnalului intim, se detaliază un proces reflexiv subtil, caracterizând un personaj straniu, dezabuzat, estet. Al doilea colonizator al Daciei, Bullier, Idolul și mai ales Povestea unei console marchează trecerea la ipostaza de memorialist, predominantă în Portrete, galerie
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
anul 1996. Au urmat: Telejurnalul de noapte (1997), un decupaj de pagini diaristice scrise între 1979 și 1989; Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat (1998), desemnată, la Târgul Internațional de Carte de la Timișoara, drept „Cartea anului”; Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar (1999), care va sta la baza filmului După-amiaza unui torționar în regia lui Lucian Pintilie; Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste (2001), un dicționar al anchetatorilor, temnicerilor și torționarilor comuniști din România, conținând 1700 de nume. D.
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
D. a suscitat unele controverse. SCRIERI: Cazul Nichita Dumitru. Încercare de reconstituire a unui proces comunist. 29 august - 1 septembrie 1952, București, 1995; Telejurnalul de noapte, Iași, 1997; Această dragoste care ne leagă. Reconstituirea unui asasinat, București, 1998; Drumul Damascului. Spovedania unui fost torționar, București, 1999; Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, București, 2001. Traduceri: Philippe Malaurie, Antologia gândirii juridice, București, 1997; Stephane Courtois, Cartea neagră a comunismului, București, 1998 (în colaborare cu Brândușa Palade); Edward Behr, Sărută mâna pe care
DOINA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286814_a_288143]
-
un simbol, crucea (crux), o lege (lex), un crez (fides), în care creștinul (christianus) face închinăciune lui Dumnezeu (Domine deus), Domnului (Iisus), în biserică (basilica). El (creștinul) se roagă (rogatio)-rugăciune, rugă-îngenunchind, este binecuvântat, se cuminecă (comunicare), după mărturisirea păcatelor-dar spovedanie este slavon-opera celui rău (diabolus), iartă (iertare), are mustrare de cuget, de conștiință, ajunează (ajun, ajunare), postește-postul este slavon-dar fruptul latin, blăstămul se împărtășește, cunună (nuntă), mire, cumătru, înmormântează, mormânt, cimitir-țintirim, în Moldova-altar (popular, oltar), sfânta masă, antimisul, clopotul (slavon
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie (osviașteniie), slavă (slava), slujbă (slujba), căință (kainta), taină (taina), spovedanie (spovedaniie), utrenie (utrenia), vecernie (vecernia). Au intrat în limba română unele cuvinte din limba slavă literară: cazanie (kazaniie), ceaslov (ceasoslovul), molitvelnic (molitviniku), predoslovie (predislovie), propovedanie (propovedaniie), stih (stihu), stihiră (stihira), stihoavnă (stihovina), tipic (tipicu). Apoi numele vechi ale unor sărbători
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav). Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie, Maica Precista (Maica Domnului), maslu, sfânt, stareț, vlădică, blagoveștenie și multe altele. Trebuie precizat faptul capital că nimic în fonetică, morfologie și sintaxă nu este împrumutat de la slavi. Iorga, în sinteza sa, alcătuiește o listă proprie de cuvinte slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Poezii, Orăștie, 1901; Poezii, București, 1905; Din caierul vremii, I-II, București, 1916; Poezii, București, [1925]. Traduceri: Fr. Schiller, Fecioara din Orléans, Sibiu, 1909. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, II, 62-66, 336-338; Calypso Corneliu Botez, Maria Cunțan, Botoșani, 1904; Octavian Tăslăoanu, Spovedanii, îngr. Gelu Voican, pref. Vasile Netea, București, 1976, 158-159; Iorga, Ist. lit. cont., II, 52, passim; Lovinescu, Scrieri, IV, 392-393; Ciopraga, Lit. rom., 215-216; Eugen Marinescu, Maria Cunțan - autor dramatic, AUB, limbă și literatură, 1972, 1-2; Ion Neață, „Luceafărul” (1902-1914
CUNŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
Mateiu I. Caragiale), Târgu Mureș, 1998; Marina Cap-Bun, Oglinda din oglindă, Constanța, 1998; Ștefan Cazimir, De ce, nene Iancule?, București, 1998, Perian, Pagini, 53-74; Ștefan Gencărău, I. L. Caragiale. Numărul ca expresie a hazardului, Cluj-Napoca, 1999; Grid Modorcea, Măștile lui Caragiale sau Spovedania lui Mitică de la origini și până mai apoi, București, 1999; Constantin Cubleșan, Caragiale în conștiința critică, București, 1999; Procesul Caragiale-Caion, pref. Dan Alex. Condeescu, București, 1999; Liviu Papadima, Caragiale, firește, București, 1999; [Articole și eseuri despre I.L. Caragiale], O, 2000
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
vicii, văzuți cu milă, duioșie, exasperare, revoltă, ca victime ale unei societăți imorale. Teza, atitudinea moralizatoare, justițiară ocupă prim-planul acestor scrieri, în cele din urmă niște naive literaturizări. Primele schițe ale lui C. Mille (în C. apar, sub titlul Spovedania unui om nou, și capitole din romanul Dinu Milian), prea multe din nuvelele Sofiei Nădejde trimit mai curând la o vocație de gazetar insurgent, în război cu societatea, decât la una de scriitor. Doar Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu), prozator mai
CONTEMPORANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
Eugène Van Itterbeck, Sibiu-Leuven, 2000; Evreii-un popor de solitari, tr. Irina Mavrodin, București, 2001. Ediții: Anthologie du portrait, Paris, 1996; ed. (Antologia portretului), tr. și îngr. Petru Creția, București, 1997. Repere bibliografice: Cioculescu, Aspecte, 498-503; Al. Dima, O tristă spovedanie a unui copil al veacului, R, 1934, 4-6; Constantin Noica, Pentru Emil Cioran, F, 1934, 7; Ralea, Scrieri, VII, 281-283; Mircea Eliade, Fragmentarium, București, 1939, 29-31; Călinescu, Ist. lit. (1941), 868-869, Ist. lit. (1982), 955; Sorescu, Ușor cu pianul, 331-340
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
O viețuire cu Stan și Bran, București, 1981; Sonatine, București, 1987; Mătușile din Tel Aviv, București, 1993; O supraviețuire cu Oscar, București, 1997; ÎnSISIFicarea la noi, pe Boteanu, București, 1998; Autodenunțuri și precizări (plus câteva note informative, o addenda și spovedania unui convins), București, 2001; Supraviețuirile, vol. I: Rămășițele mic-burgheze, București, 2002, vol. II: Armata mea de cavalerie, București, 2003. Repere bibliografice: Ardeleanu, Însemnări, 225-230; Oprea, Mișcarea, 205-213; Ungheanu, Arhipelag, 171-175; Ardeleanu, Opinii, 52-56; Cristea, Domeniul, 310-313; Culcer, Citind, 171-173, 219-222
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
povești, Povești de aur), povestiri istorice, basme compuse de el sau prelucrate. SCRIERI: Părăvulii, București, 1901; ed. București, 1904; ed. București, 1923; ed. Syracuse (SUA), 1989; De la frații de departe, Oradea, 1921; Nu tot ce zboară se mănâncă, București, 1921; Spovedanii de cadâne, București, 1921; Turcoaicele, Iași, 1921; Sărmana Léila, București, 1922; Primul poet, București, [1922]; Bucuria copiilor, Craiova, 1922; Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci, pref. N. Iorga, București, 1922; România văzută de departe, București, 1922; Colina îndrăgostiților, București, 1923
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
mult pe catolici, de multe ori fiind suspectat de către nobilii curții regale că ar fi chiar el catolic, a încercat să reducă autoritatea calvinismului în regat. De asemenea, a permis utilizarea torturii ca mijloc de obținere a mărturiilor, denunțurilor și spovedaniilor religioase. Datorită tuturor acestor probleme interne, până la declanșarea unui război civil nu mai era decât un singur pas. În anul 1641 au avut loc o serie de mișcări interne și de conspirații între tabăra regaliștilor și cea a suporterilor parlamentului
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Zaciu, București, 1966. Traduceri: Vestitorii credinții. Scrisori ale misionarilor din toate colțurile lumii, I, Blaj, 1911; Lázár Stefan, Floarea Betuliei, Orăștie, 1913. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 95-106; I. Agârbiceanu, Un scriitor ardelean: Al. Ciura, CRE, 1928, 130; Octavian C. Tăslăoanu, Spovedanii, îngr. Gelu Voican, pref. Vasile Netea, București, 1976, 154-155, 192-201; Ion Clopoțel, Scriitorul Alexandru Ciura, DMN, 1936, 10 512; Predescu, Encicl., 200; Teodor Murășanu, Tolba cu notițe, Turda, 1942, 52-53; Zaciu, Masca, 335-356; Mircea Popa, Al. Ciura, „Scrieri alese”, ST
CIURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
a Boemei” de pe malurile Senei, mișunând de figuri aparte. Ratați, trăsniți, fanfaroni, firi melancolice și apariții funambulești, vagabonzi de geniu și alte ciudate, ieșite din comun specimene se perindă prin birturi, berării, cârciumi, cu iluziile și eșecurile lor, dispuși la spovedanii care mai că îi transformă în personaje de proză scurtă. Sunt prinse în ramă și personalități cum ar fi Georges Clemenceau, Aristide Briand, André Antoine, Jules Romains, Jean Moréas, Jules Renard, Max Jacob, schițate cu un condei nu lipsit de
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
de holodet! Holodet-ul, carnea aceea în aspic, din care tocmai aveam o farfurie pe masa noastră, a devenit un cuvânt groaznic - gheață, carne și moarte înțepenite într-o sonoritate tăioasă. Ceea ce m-a făcut să sufăr cel mai mult în timpul spovedaniilor lor nocturne era dragostea de nedruncinat pentru Rusia, pe care confidențele lor o trezeau în mine. Rațiunea mea, care lupta împotriva arsurii votcii, se răzvrătea: „Țara asta e monstruoasă! Răul, tortura, suferința, automutilarea sunt distracțiile preferate ale locuitorilor ei. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cel mai conservator, și anume cel al păstorilor : „Ciobanii - consem- nează Tache Papahagi - se mărturisesc la copaci [...]. Fac o cruce în coaja copacului (cu toporul sau briceagul) și își mărturisesc în fața ei păcatele, în timp ce bat mătănii. [...] Ciobanii noștri susțin că spovedania aceasta e mai bună decât cea făcută la preot” (137). Spuneam mai sus că astfel de legende suportă orice ctitor și, la limită, chiar „supremul ctitor”, văzut ca un „om mare” (macrantropos) care întemeiază Lumea (o „mănăstire mare”) dintr-un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Sursele istorice și etnologice ne oferă unele informații în privința unor atribute similare acordate monumentelor dendro- morfe : arbori sau stâlpi „de judecată” (divină, obștească sau pro- fesională), „de sacrificii”, „suplicatorii”, „de legare sau dezlegare a frățiilor” (de cruce, de sânge), „de spovedanie” etc. (3, pp. 67, 112 ; 7, pp. 486-487 ; 91, pp. 192-196 ; 94, pp. 184- 185). „La hotarele moșiei sătești - scrie Romulus Vulcănescu -, sub un pom considerat «sfânt» (brad, stejar, fag, plop), conform tradiției, periodic sau ocazional, se adună roată bătrânii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a treia. 3.1.2. Opoziția II (perspectivă): perspectivă internă perspectivă externă Opoziția perspectivă interioară perspectivă exterioară poate fi ilustrată cu ajutorul unui fragment din romanul Portret al artistului în tinerețe al lui James Joyce care descrie mersul lui Stephen la spovedanie. Stephen așteaptă în fața confesionalului într-o stare de mare tensiune psihologică și morală: Ușa glisantă fu împinsă brusc. Penitentul ieși. Era rîndul lui. Se ridică îngrozit și intră orbește în boxă. Sosise clipa în cele din urmă. În penumbra liniștită
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
salvator... * „A recunoaște nu Înseamnă a te supune.” (H. de Balzac) Poți să recunoști vina cu demnitate, mai ales atunci cînd „recunoșterea” este expresia dorinței de a te schimba În bine, de a retrăi În pace cu tine Însuți. * „Singura spovedanie sinceră este cea pe care o facem indirect - vorbind despre ceilalți.” (Emil Cioran) Adevăratul „caracter” se probează prin puterea recunoașterii meritelor altora. De această capacitate se leagă, apoi, cea a recunoștinței. * „Nu există pentru om decît o singură nenorocire adevărată
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ierta.” (J.S. Borges) Însă nu oricine are capacitatea de a realiza uitări necesare: unii oameni fac totul ca, de exemplu, o nedreptate care li s-a făcut s-o păstreze mereu vie În memoria lor afectivă, recompunînd-o necontenit și amplificînd-o. * „Spovedania, și nu păcatul, acordă iertarea păcatelor.” (Oscar Wilde) CÎt timp te menții În neremușcare, durează vinovăția ta: cunoașterea greșelii proprii și căința sînt condițiile psihologice ale Începutului salvării. * „Cele mai multe păcate sînt săvîrșite În gînd, Înainte de a fi traduse În fapte
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o etică, o morală, o înțelepciune, o filosofie. Evident, chestiunea religioasă este și ea tratată. Și încă cum! Gânditorul din Rotterdam lasă frâu liber anticlericalismului său și critică venerarea moaștelor, practica postului sau a pelerinajului, cultul sfinților și al Fecioarei, spovedania și indulgențele, pe călugări îi găsește corupți, îmbuibați, lacomi. Idealurile de sărăcie, castitate și supunere? Tot atâtea constrângeri care generează rele: parazitism social, vicii contrare naturii și servitute, de exemplu. Acestei critici, Erasmus îi adaugă și niște îndemnuri: trebuie să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]