4,031 matches
-
pista , era ca o bătaie pe trambulină , pentru a urma, din nou , zborul. Levitam peste partie, într-o viteză care nu-mi mai permitea să văd ceva. Obrajii erau biciuiți de cristale de gheață, care se depuneau pe gene și sprâncene, dar și pe la urechi, pe șuvițele de păr, ieșite din căciulă. Începuse să mă doară tot corpul și, mai ales , să-mi fie teamă. Gândurile îmi dădeau semnale de pericol , beculețe roșii se aprinseseră, însă nu le vedea nimeni ! Trebuia
ZBORUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377424_a_378753]
-
poemul ”un soi de blazare: ironizând/ fără remușcări/ crepusculul/ îl cedez/ mâinii-metrite/ a destinului (pag.111 Gândurile devin cocori uitați, ca în poezia ” Gata de zbor”: roadele spun că vin iar/ vibrațiile/ punctează printre aștri/ pași de cocori/ uitați lângă sprânceana mea/ stângă(pag.17). Dar poeta Mihaela-Mariana Cazimirovici respiră prin poemele sale, transmite speranța unui ”Alt început”: primăvara/ mea/ e-n veșnicia/ clipei/ vorbind mereu/ despre-nverzirea/ pregătită/ pentru/ o nouă planetă (pag. 139). Fiecare poem este o metaforă, în care
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
și de mai departe. Deodată cu acest proiect fundamental pentru viitorul României, sau chiar înaintea lui, trebuie înființat un Inspectorat Național pentru Protecția Alimentelor. Iar acest inspectorat, aflat în subordinea primului ministru, trebuie format din specialiști onești și aleși pe sprânceană fără mânării sau nepotisme, care cu legea într-o mână și, atunci când este cazul, cu arma în cealaltă, să aibă dreptul de-a controla orice locație din țară (magazine, piețe, abatoare, depozite), inclusiv toate mijloacele de transport marfă (vehicule, trenuri
INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378553_a_379882]
-
bucuros că o vede. Privi la Miț, motanul care-și lingea tacticos blana, Piratu care-și rodea fericit osul de plastic. - Ah mamă, dac-ai ști... În noaptea asta am fost pe lună. Mama se opri în mijlocul odăii, își ridică sprâncenele-a mirare, dar... își văzu mai departe de treabă. - Nu mă crezi? Am fost chiar pe Lună, repetă emoționat. Pot să-și povestesc o mulțime de lucruri. Acolo locuiește un prinț și toate jucăriile lui sunt de argint și aur
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]
-
de o clipă Atenția ta să fie ațintită la culoarea norilor și la adâncul oceanelor sfinte Iar cosițele tale să nu se despletească-n zadar pentru frunze căzute demult De te vei uita la stele cu ochii prea mici pe sub sprâncenele albe Să nu te miri că abisul e la un loc cu sublimul adunate împreună Au spus-o și poeții odată pe la colț de stradă uitată Dar parcă nimeni n-a auzit sau poate că n-au înțeles încă? Ce
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
și ăsta! mormăi sotto voce, ca și costumul gri-fer al cărui croi nu-l regăsesc în memoria mea vestimentară. Domnul iuțește digitația. Acum antrenează câteșicinci degetele! Să cânte Zborul Cărăbușului de Rimsky-Korsakov, oare?! În fine, cumva inoportunat, funcționărelul își ridică sprâncenele pensate provocator, își rotunjește buzele nefiresc de umede și roșii întrebând c-o voce afectată: -Dumneavoastră? Atât rostește, încredințat c-ar strica vorbele pe insul din fața-i. -Un credit, drăguță, un credit! vorbește seniorul, înțepat de aventura de la ușă, de
LA BANCĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379022_a_380351]
-
שהצהיבה מעט: על ספסל בפארק הקטן: נערה עם ברק נחושת בצמותיה ונער ביישן השומר מרחק -מה ממנה. הזמן לא יכול להם. ***** CU OCHII ÎNCHIȘI Cu ochii- închiși îi văd pe-ai tăi cei verzi sufletu-mi sfredelindu-l. Deasupra lor, sprâncenele sălbatice, unite. Văd părul tău brun cu cărarea-ntr-o parte. Nasul în vânt pare sfidător, dar buzele-ți au fost dăltuite pentru sărutări. Caldă,electrizantă, mâna ta pe-a mea o cuprinde Vreau să-mi îndrumi pașii, să mă
CU OCHII ÎNCHIȘI/ בעיניים עצומות- VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379848_a_381177]
-
lui Radu de unde să aducă o sticlă cu vin. - Dar tată, plecăm mai spre seară și nu pot conduce dacă am băut. - Lasă că nu pleci diseară. Aveți unde dormi. Sunt camere destule. Radu se uită spre Adriana, ridicând din sprâncene întrebător. Ea îi răspunse ridicându-și umere a semn că "tu știi". El îi făcu semn cu degetul spre tavan, adică vor înnopta la mansardă. Ea confirmă din cap. Aceste lucruri fiind stabilite, plecă după sticla cu vinul natural al
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
Să faci pușcărie și să ne nenorocești pe toți? Asta vrei?... Pune-ți, naibii, lacăt la gură și lasă partidu', lasă Ceaușescu, lasă tot! Auzi tu la mine? s-a rățoit femeia la bărbatul său, care o privea contrariat pe sub sprâncene, mirat că-i vorbește atât de speriată. „Ce-o fi cu muierea asta, Doamne? De când are ea o așa frică și nu-mi spune care-i baiu? O fi având și ea dreptate, nu zic ba, dar... ea a fost
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
cu nepăsarea tânărului ce nu cunoaște grija. Pașii mă purtau, într-un mers legănat fără direcție stabilită; deși ger, era plăcut, nu bătea vântul, tinerețea mea era o haină destul de călduroasă, nu-mi păsa de promoroaca ce se strînsese pe sprâncene și smocul de păr ce ieșea de sub căciula de oaie. Cu mâinile adânc înfipte în buzunarele paltonului din stofă maro, căutam cu privirea pierdută spre nicăieri, spre un orizont abia schițat în gândul meu, când , în mersul meu orbecăit, am
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
m-a determinat să privesc mai atent persoana din fața mea. O priveam cu nepăsarea tânărului ce se știe adorat de fete, gulerul din blană artificială al mesadei ascundea o față mică, rotundă, cu doi ochii căprui verzi, aflați sub niște sprâncene frumos arcuite, obrajii rumeni de ger, cu nasul fin și gura senzuală, era portretul unei fete ce merita admirația, chiar și ,a unui înfumurat ca mine. Am simțit nevoia să mă prezint și am întins mâna spre ea spundu-mi numele
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
a hotărât Iuliana și a ieșit ca o furtună din magazin, oprindu-se în fața bărbatului uluit de apariția ei războinică. S-a oprit doar la un pas de el, privindu-l fără urmă de zâmbet, direct în ochi, pătrunzător, cu sprâncenele încruntate. A luat poziția „de atac”, cu picioarele depărtate la lărgimea umerilor, și-a trecut rucsacul de pe spate în mâna dreaptă și, după ce a ridicat ușor bărbia pentru a fi mai semeață, l-a întrebat printre dinți: - De ce te ții
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
a sorbit în neștire. Când a luat sticla de la gură a simțit că-i curge sânge din nas. S-a șters cu podul palmei și s-a convins. Și-a întors foarte încet trupul către ea, a privit-o pe sub sprâncene cu o cruzime greu de imaginat și s-a pregătit să sară. În acea clipă a sunat mobilul din buzunarul pantalonului. La scos cu mișcări nervoase, rămânând în aceeași poziție. A răspuns imediat. - Da, barosane, să trăiți!.... Cum să nu
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
lună răcoroasă... așa cum stau de vorbă brazii de la geam. Intervine și soarele... dar, doar așa ca să susțină o idee sau ca să mângâie un vârf. Se aud tropote pe vârf de deal! Sunt cred gândurile mele care alerga să iți susțină sprânceana încruntată sau zâmbetul nuanțat. E pace! Nu își ascute nimeni cuvântul bătăios și nu vrea să dovedească altceva decât simpla respirație. Uite...o așez în palma-ți.. E darul meu de început de zi, luna, sau trăire. O primești cu
ROTUND de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381823_a_383152]
-
de îngeri, orice doare - E-un leac făcut din soare și dulceață-, Ți l-aș sorbi mereu, ca pe-o licoare, Direct din gură... să mă țină-n viață. Și te iubesc flămând, cu disperare, Când îți aprinzi luceferi sub sprâncene, De m-aș așterne-n glod, să-ți fiu cărare, Și, să-mi pășești pe suflet, m-aș așterne. Ghicesc, sub haine-ți, corpul de vioară, Cu pielea caldă și catifelată, Și te doresc nebun, ca prima oară, Și-aștept
SMARALDE ÎNTUNECATE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381848_a_383177]
-
senin, apus și noapte, miros de fructe coapte și frământări de iele tăcut se înfășoară sub aplecări de ciuturi și zborul lin de fluturi acordul de vioară ademeniri de gene și valț, și adiere; rotire în tăcere zbor lin către sprâncene e-al soarelui salutul în zori desprins din vise; descătușări promise ademenesc sărutul *** Referință Bibliografică: albastru, roșu, noapte / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
ALBASTRU, ROŞU, NOAPTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381911_a_383240]
-
dacă-s la locul lor tandru-năuntru sau duse-s pe carapacea simțurilor zgrunțuroase-acele ariceli dintâi fără de care nu se poate altfel de culoare târzie ciudată că e - da, sigur asta o fi cauza nu coada și nici mustățile ori sprâncenele prelungi de la o pisiceală leneșă tăvălită-n simpla nefericire de-a privi fără a mai face altceva decât a fi galeșă pătrunsă de clipa fostă ieri muză ca o buburuză care nici n-a fost pentru că e iubirea care nu
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
haine și-și pusese pe ea o rochie de mătase înflorată care-i scotea formele corpului ei firav în relief cu niște picioare bălane și o față albă cu trăsături fine, nasul mic, obrasnic, și ochii mari, arcuiți de niște sprâncene lungi și gene somnoroase...Am luat-o de mână și i-am zis: “Agneto, suntem într-un basm, tu joci pe Ileana Cosânzeana și eu pe Făt-Frumos din basmele românilor...” Ea n-a zis nimic, a zâmbit și a tăcut
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381906_a_383235]
-
Le-au rămas mici două perechi de gemeni... băieții, mai mari cu doi ani decât fetele... Dintr-una din fete, măritată mai apoi tot în neam de ungureni, se trage Zain. -Hai, nu plânge, c-au murit fericiți! -...? întrebase din sprâncene ascultătorul spre bunic. -Zaine, Zaine, zău așa! se văicărise Buna, de fapt mulțumită de intervenție. -Ce, n-am dreptate?! Cât au fost pe lumea asta au fost de nedespărțit, atât s-au iubit. Dacă înainte de cununie familia ungurencei s-a
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
acum, când îmi spui că tu nu ai lanțuri. Știu știu... Tu ești tigrul care pasul și-l așterne pe liziera pădurii și trupul tău lunecă prin apă, mângâiat de cuvinte blânde. Pe El îl săruți, de câte ori bucuria îți atinge sprâncenele. Le ridici fără întrebări apoi cu brațul arăți spre far... Mereu albastru, farul tău îmi bucură inima. Pasul îl las să alerge pe falezele timpului tău, apoi închid pagina și scriu ce rămâne lumină în jurul cuvântului viață, impregnată de căldura
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382053_a_383382]
-
un om incult și care nu apreciază cultura sau are cunoștințe superficiale, are în schimb școala de partid - discursul, limbajul de lemn folosit cândva sau preluat din familie -, își ascunde ignoranța prin orgoliul afișat. Snobul se împăunează, mai ridică din sprâncene... Când iese la tribună (scenă) are puseuri de aroganță, opunându-se și pozând, destul de grotesc, în marele bărbat de stat... Snobismul vine din interior spre exterior, fiind modul în care omul se vede pe el și vede alte persoane. O
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
ce sfredeleau cojile corpurilor de diferite dimensiuni și rotunjimi ale cartofilor. • Cine continuă? sparse tăcerea Fernando. Eu v-am spus tragedia vieții mele! • Eu nu vreau, să vă povestesc nimic! țipă violent, o fată cu pielea închisă la culoare, cu sprâncene stufoase, împreunate și o mustăcioară fină deasupra buzelor. Eu am părinți, dar am fugit de acasă! E mai bine la „Centru”! Acolo am de toate! Îmi dau de mâncare! Și primesc cadouri de sărbători - mâncare, îmbrăcăminte, orice îmi doresc. Ne
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
Eu cunosc un bărbat, vedetă de televiziune care mă ajută, îmi dă bani... spune că mă va face star! completă discuția un adolescent frumușel, cu ochii, negrii, mari și cu frizură modernă, gesticulând ca o femeie. Am învățat să pensez sprâncene, să fardez! Ca un make-up artist! • Aaaa! El îți dă bani de parfumuri scumpe și de cosmetice? întrebă Violeta cu voce mieroasă. • Dar pe tine ce te interesează? Ia spune, mamele măcar arătau bine? completă seria întrebărilor adolescentul. • Cea mai
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
pofta inimii. - Vorbește pentru tine, se planse Syd, eu alăptez. - Vom bea noi și pentru tine! Asta se numește solidaritate feminină, râse Miranda. - Sunteți prietene adevărate. O să mă și biciuiți? - Te-ar costa mai scump, zise Carol, mișcându-și sugestiv sprâncenele. - De câtva timp, zise Syd, parcă i-ai luat nebunia lui Daniel. El a redevenit aproape normal, iar tu te-ai pus pe glume deochiate. Carol o ignoră. Își privea fata alergând veselă pe plajă. Își revenise total, iar escapada
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380406_a_381735]
-
-i normal ca un soț să se întoarcă tărziu acasă, fără nicio justificare. La început nu-l întrebă unde-și petrece timpul, sau cu cine, avea o încredere oarbă în el, și îl primea drăgăstoasă ca întotdeauna, sărutându-i ochii, sprâncenele, bărbia, buzele, apoi culcușindu-se la pieptul lui îl îmbrățișa cu dragoste. Dar veni o zi când rațiunea i-o luă înainte: -De ce vii așa târziu acasă? Și de unde?-îl întrebă ea în una din nopți. El rămase încurcat, nu
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]