3,241 matches
-
salve roșii ucigătoare. Sprijinindu-se în tech-toiagul său începe și recită “Sunt una cu Forța, Forța este cu mine”. Universul înduioșat îi permite shaolinului spațial să își facă pelerinajul scurt prin câmpul de luptă pană ce trage de manetă, fiind spulberat imediat după aceea de o bombă mult întârziată. Prietenul-mitralieră al călugărul se uită fermecat la miracol, după care face suta de metri sprint și ascultă vorbele muribundului. Se poate presupune că era momentul pentru pauza de masă la imperialiști având
Star Wars – Apare și Moare () [Corola-blog/BlogPost/337692_a_339021]
-
de însemnata elită literară atât de intolerantă și implicit exclusivistă. Vor mai urma și alte povestiri dacă o vrea bunul Dumnezeu! Stănescu Aurel Avram P.S. Acest text l-am scris înainte de apariția providențială a domnului Constantin Marafet, care mi-a spulberat unele convingeri și a scris o postfață atât de minunată încât vă scutește de efortul de a-mi citi cartea! Referință Bibliografică: Adevărul dintre noi - o carte scrisă de Aurel Avram Stănescu / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
O CARTE SCRISĂ DE AUREL AVRAM STĂNESCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344249_a_345578]
-
în fire Suntem plămadă din destin durut. Lor nu le pasă că pășim tăcuți Ori că strigăm spre Cer cu disperare, Cuvântul care-ncunună pe frunți Speranțele, ne-aduce alinare. Nu au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc cum vor și după bunul plac Distrug valori în ritmuri infernale. Dar n-o să fure ce ne aparține Căci le ajunge cât au prăduit Pământu-acesta geme de suspine Sufletul nostru nu-i de răstignit! SĂTUI DE MINCIUNĂ
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
în jilțuri aurite Sfidează un popor și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La disperarea țării de puteri sleite... Frici răzlețite-n suflet, disperare Cozi la speranțe spulberate-n vânt Biserici înțesate și strigăte-n altare Cât mai răbda-vom pe acest pământ Atâta umilință și-a lor nerușinare? VOCILE STRĂBUNE DIN CETATEA BOLOGA Sus, în deal, lângă Cetate Se-aud vocile străbune Plânge iedera-n ruine Căutând
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ANOTIMPURI OSTILE Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 146 din 26 mai 2011 Toate Articolele Autorului AȘTEPTÂND PRIMĂVARA Îngăduie să crească o nouă taină peste cuvintele semănate-n țărînă! Lasă iarna să le spulbere în lumina-nghețată și să le-ngroape în înțelepciunea pămîntului așteptînd o primăvară ce va uita să vină! IARNĂ TIMPURIE Ninge duios pe sufletul meu. Fulgi răzvrătiți împietresc obosiți pe genele timpului și ard amintiri ce-mi cîntăresc viețile trecute
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
ei în zare Și-l privește, visătoare. Inima-i în piept tresare, Pașa, demn, ține-a ei cale. Călărindu-și albul cal, Flutură un negru voal. El îi pune-n plisc o floare Și-o sărută cu ardoare. Vraja este spulberată: Ține-n brațe-o mândră fată. FAUN - ZEUL FECUNDITĂȚII Pe luciul lacului glisează - frumoasă, dulce, libertină, în voaluri fine - o codană - o libelulă diafană ... În ritmul muzicii-n surdină, cu grație de balerină, cu gesturi ample-și exhibă al corpului
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
un cuplu este ca nisipul de pe plajă. Cât este liniște și nu este nicio adiere de vânt, rămâne acolo unde l-a așezat natura. Cum se stârnește din senin o boare de vânt, cum începe să se miște, să se spulbere și să se împrăștie. Așa este și într-o relație, chiar și în căsnicie. Dacă îi porți de grijă, o respecți și îi oferi afecțiune celeilalte persoane, este foarte probabil să rămână așa cum este. Dar dacă o vei ține în
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
ridicau tot mai sus cu ajutorul mâinilor sale dibace. Femeia trăia din plin senzațiile momentului. Îl mângâie pe păr cu ochii închiși, răsfirându-și degetele prin cârlionții săi aspri. Nu avea curajul să și-i deschidă de teamă să nu se spulbere iluzia că nu trăiește un vis. Gemea ușor de plăcere șoptind cuvinte fără de înțeles. Ștefan se ridică și-i cuprinse buzele între ale sale și cu vârful limbii i le despică, pătrunzându-le mângâindu-i cerul gurii. Minela se lăsă
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
și alintat, pentru izvorul care le-au potolit setea, pentru via și grâul care le-au îmbelșugat masa și traiul, s-au întors împotrivă-le și le-au smuls, le-au strivit, le-au călcat în picioare, le-au ars spulberându-le cenușa, lăsând în plinul iubirii victimelor, golul urii și prădăciunii lor ucigătoare. -De ce trebuie să se plătească Binele, Frumosul, Adevărul, Dreptatea, Jertfa, Dragostea, cu ură, răzbunare, calomnie și crimă? Două sunt răspunsurile cele mai adecvate: -cei răi dau
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
din lume, mântuitoare putere de metamorfoză și imbold pentru o viață întreagă. Cartea te prinde în zbuciumul paginilor ei, în experiențe voalate sub aripa ficțiunii, acest somptuos arc care potențează saltul prin capacitatea fanteziei ca portal de evadare, spre a spulbera zidurile realității, uneori prăbușindu-se și prinzându-te sub ruine. Este dramă a unui suflet aruncat în oceanul însingurării, este o mărturie a supraviețuirii prin hățișurile destinului: în toată această escapadă numită viață, timpul este de esență.” este un roman
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
din lume, mântuitoare putere de metamorfoză și imbold pentru o viață întreagă. Cartea te prinde în zbuciumul paginilor ei, în experiențe voalate sub aripa ficțiunii, acest somptuos arc care potențează saltul prin capacitatea fanteziei ca portal de evadare, spre a spulbera zidurile realității, uneori prăbușindu-se și prinzându-te sub ruine. Este dramă a unui suflet aruncat în oceanul însingurării, este o mărturie a supraviețuirii prin hățișurile destinului: în toată această escapadă numită viață, timpul este de esență.” [6] „Esența artei
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
un sărut tandru lăsând o amprentă invizibilă pe buzele nisipului ierbinte și fin perechile de îndrăgostiți își acoperă sufletele cu ale mării valuri - spumoase și înfocate inimioarele și inițialele desenate pe nisipul mării un legământ de iubire al îndrăgostiților sunt spulberate de valurile vizitatoare și duse în largul mării unde Poseidon le va închide - forever și le va păstra cu grijă în seiful dragostei eterne.. Referință Bibliografica: Dorul mării / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1644, Anul V, 02
DORUL MĂRII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343294_a_344623]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CLIPA DIN NOI Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Lacrimile-mi sunt cenușă Spulberată în văzduh, Peste norii gri de toamnă, Peste-al zărilor apus, Glasu-mi trist și răgușit Mi se încheagă-n zale, Iar mâna flămândă pe strune Descântă clipe reci de uitare. Ultima noapte se-nchide în cer Ca Luna ce se-
CLIPA DIN NOI de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343319_a_344648]
-
doară, curând, nimic, de e adevărat sau nu! Ea este medicul care prescrie rețeta încrederii, ce bate toate medicamentele descoperite de către om. Teama de boală e sclavie curată! Or, doctorița Luminița Marilena Pascariu, întâi de toate, teama de boală o spulberă! Descrescența optimismului în vaiete strigă adesea la ea, pentru alinare, iar curmarea deznădejdii nu poate veni de niciunde mai repede decât de la medic! Cum se bucură ca un copil, de gesturi simple ale celor ce-o înconjoară cu afecțiune, un
DR. LUMINIŢA MARILENA PASCARIU. PENTRU FIECARE, CÂNDVA S-A NĂSCUT UN MEDIC... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343432_a_344761]
-
anteriori. Dar ne călărea un drăcușor care ne ademenea să rămânem în capitală. Se simțea, literalmente, în aer, că se pregătește ceva nou. Eram electrizați. Au urmat protestele studențești, efervescența unui nou început, speranțele și dezamăgirile. Din nou ni se spulberau idealurile, dar măcar de data asta merita efortul răsturnării complete a ordinii firești: eram liberi. O groază de chipuri și de specimene noi se perindau cu viteză amețitoare prin viețile noastre zdruncinate, în care nimic nu mai era cum a
ŞI ZILNIC NE UITĂM LA ŞTIRI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343458_a_344787]
-
o aură a binelui, ca o întrupare a perfecțiunii, prin acest copil aflat în primăvara vieții și care se bucură, admirând sosirea și frumusețea primăverii, ca anotimp, totul ia o întorsătură grotească. Nori negri ce au a-i cuprinde destinul, spulberându-i toate visele, pulsează sub influența unei realități dureroase. Doar o noapte. O singură noapte... Autorul o smulge - într-o încercare de a arăta cititorului fața hidoasă a lumii, cu toate substraturile ei, de multe ori mizerabile - pe eroina lui
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
garsoniera din hotel, de pe barcă, sau din vila din Mangalia. Parcă pe niciuna nu și-o dorise atât de tare ca pe această tânără fiică a Vrâncioaei din legendă. Era ultima săptămână și dacă nu o avea acum, șansele se spulberau, sau în cel mai bun caz, se micșorau simțitor. Pe Minela putea să o mai aibă sau nu, știa ce-i capabilă să-i ofere, cu toate că era conștient de faptul că nu și-a etalat toată pasiunea de care era
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
stele Și în ochii-ți mari tainic mai citesc... Vântul aduce-n palme o lacrimă-n gene Întrebând în taină de te mai iubesc. Cluj Napoca 7 octombrie 2015 Răvașele toamnei Și-au împrăștiat castanii Frunzele prin parcuri... Și le-a spulberat prin aer Ca răvașe într-un taler. Crengile au scris o rugă Vântului, îmbrățișându-l... Să nu mai cuteze-n fugă, Să le scuture veșmântul. Numărând petale-n tihnă, Soarele la asfințit Se revarsă blând în zare, Șoptind toamnei: Bun
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
prezența mea exact în acel spațiu, dar lucrurile erau într-un anume fel alambicate, că stau și mă întreb cum de funcționau totuși... Nu, nicio pasăre pe cer, doar obsedanta imensitate albă ce cădea încă și pe care vântul o spulbera înapoi parcă și nu mai știam de merg înainte sau înapoi, poate moartea experimenta curajul meu manifestat în conștiința unei esențe existențiale , de atâta timp ! Nici nu mai știu dacă mai suflu, o fac totuși , văd aburii cum ies din
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344190_a_345519]
-
cenușa unor vise arse Te-am reclădit, apoi, pe un cer nou, Cu urmele speranțelor rămase Cuvintelor le-am făurit ecou. Iar dacă-mi este teamă să m-apropii De zămislirea mea, de visul tău, E pentru că nu vreau să spulber stropii De ideal țesut în gândul meu. Și poate că fiind doar o fantasmă, Un adevăr mai virtual ca restul, Învăluit de raze și de plasmă, Iubirii îi vei fi pe veci căpăstrul. Liubastra, 05.19.2016 Sursa imagine: Internet
ELUCUBRAȚII LIRICE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343150_a_344479]
-
spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
auzeau loviturile ciocanului pe nicovală, ca o muzică de toacă într-o mânăstire, înălțându-se spre culmile munților a rugă către Creator. La un moment dat ușa fierăriei se deschise larg și de afară pătrunse un val rece de zăpadă spulberată de viscol, învăluind-o pe bătrâna moașă, ca într-o mantie de crăiasă. - Gligor, ficioru' mamii, i se adresă moașa precipitată, vinâ câ Veta ț-a adus pi lumi o ghitamai fata, frumoasâ ca șâ ea! - Fatâ? lăsă bărbatul să
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
dea premiu pentru întreaga carieră. Pentru că m-aș gândi, dom le, ăștia știu ceva că eu sunt bolnav, că mi se întâmplă ceva”- mărturisea artistul omagiat cu ani în urmă. Și iată că, în fine, marelui actor ieșean îi este spulberată teama prin decernarea Premiului pentru întreaga activitate care încununează o carieră extraordinară ce înregistrează peste cinci decenii de activitate teatrală (2013), majoritatea pe scena Teatrului Național Iași. Un uriaș talent, original și inegalabil, ,,un artist comic, de comic involuntar, un
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
împlora cerul să trimită zburătoarea aceea / să îl ia de aici și cu ea să îl poarte... Și acum mai planează cu el lin / este iar în putere s-ar putea spune / ochii însă nu-i mai deschide / să nu spulbere această minune”. Pentru Dorel Sibii viața fiecăruia, asemenea un „bal” se desfășoară Pe scena cu decorul știut (p. 79), însă împortant este faptul cum fiecare descoperă, învață și interpretează pașii propriului dans: „Spectacolul de mult s-a terminat / pentru cei
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Din volumul PUNTI PESTE VREMURI Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întregul oraș, în cele trei zile de ninsoare continuă. Un ger năprasnic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]