12,817 matches
-
puterea noastră. Ne-o putem recupera. Recuperarea „spațiului nostru politic merge mână în mână cu cea a spațiului nostru economic. Atât teoria capitalismului, cât și cea a comunismului consideră ca pe un adevăr fundamental proverbul popular, «Cel care are aurul stăpânește». [...] Comunismul a conferit drepturile de proprietate unui stat distant și a refuzat oamenilor orice posibilitate de a trage statul la răspundere pentru exercitarea acestor drepturi. Capitalismul transferă permanent drepturile de proprietate unor corporații gigant și unor instituții financiare care în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gândim ce părere are Dumnezeu despre noi, nu lumea. Căci asta a tăiat zborul multor valori din România;” Spuneți la toată lumea să-L trăiască în plin pe Hristos și vor fi eliberați. Că Dumnezeu nu le va ajuta ticăloșilor să stăpânească România, ci va face numai așa, pe moment, niște «jocuri de lumini». Răbdați-i! Toate veacurile au fost pline de ticăloși. Valoarea desăvârșită a încununării suferinței este dacă ai fost și umilit. Suferința neamului românesc eu o numesc o suferință
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai presus de toate, să dialogăm în permanență, să ne mărturisim dorințele și frământările, idealurile și incertitudinile. Greșesc oare afirmând că dialogul reprezintă prețul supraviețuirii noastre?... Nici un alt lucru nu a întunecat mai mult mințile oamenilor decât dorința de a stăpâni. [...] Tendința oamenilor de a se domina unii pe alții nu a dispărut, ci s-a rafinat. Doar formele s-au schimbat, nu fondul.” Prin urmare, ar fi necesar să ne tratăm mereu unii pe alții, de pe poziții de egalitate, indiferent
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
naivitatea și prospețimea. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structurat presupune izvoare secate, sterilități originare.” Resemnarea este un viciu pentru că presupune descurajare și deznădejde. Trebuie să fim însă optimiști și încrezători în viitorul nostru. Trebuie să redevenim stăpâni pe destinul nostru și neînfricați precum strămoșii noștri daci, care s-au născut pe aceste meleaguri. Ei nu se temeau de nimic în afară de Dumnezeul lor, numit Zamolxe. Dacă în perioada comunismului, conducătorii se ocupau de toate iar oamenii muncii își
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fiindu-le și lor clar că dacă ea și-ar pune un tricou negru, ora de sport ar avea mult mai puțin farmec. Angelica începu să se intereseze din ce în ce mai mult de băieți; simțea în ea un talent de a-i stăpâni și a-i face fericiți în același timp, un dar deosebit, pentru care multe femei și probabil și câțiva bărbați ar fi invidiat-o. Prima experiență o avu la puțină vreme după acele ore de sport când - avea acum 14
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Nu vrei acum, în trei minute o să te târăști la picioarele mele ca să... Știi, și chiar așa, situația este destul de stranie... vrei neapărat să vezi pula prietenului soțului tău? - Crede-mă, zise, mă cunosc destul de bine. Voi ști să mă stăpânesc. - Bine, am spus. Mă oprea cineva să zic că mințisem și să mă dau jos din mașină? Altcineva decât acel demon care sălășuiește în fiecare dintre noi și care uneori poate fi numit orgoliu? Mi-am descheiat pantalonii și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
De altfel, de mâine încolo, sunteți scutit de a mai merge la observator. Nu, asta nu! - am exclamat, cuprins de o disperare neașteptată, de parcă în acea clipă mi-aș fi dat seama că numai controlarea instrumentelor meteorologice îmi permitea să stăpânesc forțele universului și să descopăr o oarecare ordine în el. Duminică. Dis-de-dimineață, m-am dus la observatorul meteorologic, m-am urcat pe scăriță și am rămas acolo, în picioare, ascultând ticăitul instrumentelor de înregistrare, ca muzica sferelor cerești. Vântul alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încântare ultimul cuvânt. Bleoștesc iar felinarele. - Tot orașul a fost zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și ulițele țigăniei... Îmi stăpânesc un căscat, două lacrimi izvorăsc de atâta caznă în colțul ochilor. - A scăpat vreo fiară? mă interesez politicos. - Nu se aștepta nimeni ca animalele alea s-o ia razna și să mănânce muflonul ... - Să mănânce ce? o invit vag uimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ultima dată când m-a vizitat, mi-am amintit, a plecat cu banii din portofelul găsit în sertar și c-un lănțișor de-al Carinei. Mi-a băut și aftershave-ul din baie. - Cât costă mașina până la tine? încerc să mă stăpânesc. - Cu vreo cincizeci ajung... - Bun, ia o sută, să ai și de-o dușcă... - Mulțumesc, aș fi vrut mai mult... Dar îi iau și pe ăștia, ce să fac? Îți las tabloul, poți să-mi dai milionul când iei avansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
stare să faci să se răzvrătească un Întreg echipaj liniștit... Bărbații, care de-acum Își lăsaseră deoparte treaba, se apropiară, curioși să cerceteze mai Îndeaproape stîrpitura zdrențuroasă și respingătoare pe care o capturase Miguelón și majoritatea nu s-au putut stăpîni să nu se Încrunte, scîrbiți, În vreme ce Oberlus Își Întorcea fața, Într-o Încercare absurdă și zadarnică de a evita să fie privit drept În ochi, mai ales că, din cînd În cînd, uriașul care-l capturase Îl trăgea cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trage zece bice pe spinare... E clar? - Ceea ce faceți nu e altceva decît răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care vorbea spaniola. Iar asta, după legile de pe mare, se pedepsește cu spînzurătoarea... Răpitorul lui nu-și putu stăpîni un zîmbet: - Și cine o să mă spînzure? Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus; ceea ce spun eu e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să-ți demonstrez asta? Interpretul aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-i Înfrunte pe cei care nu erau la fel de monstruoși ca el, Îndrăznind să se transforme În suveran fie și al unui singur metru pătrat de pămînt? Ar fi jucat, desigur, un rol nemaipomenit ca mic tiran peste o stîncă, stăpînind În mod comic peste iguane, broaște-țestoase și sute de mii de păsări marine căcăcioase, dar era cu adevărat rizibil să pretindă să aspire la acțiuni mai nobile, mai ales dacă În asemenea acțiuni erau amestecați autentici reprezentanți ai speciei umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l Învăța să citească, se străduia În meseria lui improvizată de Învățător, mai ales că, În felul acesta, scăpa de muncile zilnice mai aspre de pe insulă. Aleseseră de comun acord spaniola pentru a comunica, de vreme ce era limba pe care o stăpîneau amîndoi cel mai bine, fiind totodată și limba În care erau scrise majoritatea cărților pe care le recuperaseră din biblioteca de pe Madeleine. Pe vremea aceea, majoritatea ofițerilor de pe vapoarele mari studiau constant spaniola, căci era absolut necesară dacă voiai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ridice mîna stîngă a chilianului Mendoza și să-i mai arate o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pună piciorul pe pămînt. Cinci captivi noi i se părură prea mulți pentru o singură „șarjă” și nu mai avea nici lanțuri cu care să-i lege. Trei era un număr perfect, pe care se simțea În stare să-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i creierul cu un fel de văl Întunecat și opac la orice rază de lumină sau la orice raționament logic. De cîte ori cunoștea fericirea, o respingea, și cu toate că mai tîrziu avea să se urască pentru asta, nu-și putea stăpîni goana dezlănțuită spre autodistrugere, cînd acea voce răgușită și profundă striga Înlăuntrul ei, poruncindu-i să o rupă cu toate și să pornească Într-o fugă nebunească spre libertate. Singură În grădina părăsită - sora ei se recăsătorise și locuia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o laviță grosolană. Din stalactite picura o apă foarte curată, care era strînsă Într-un recipient ingenios, făcut din carapace mari de broască-țestoasă, legate pe principiul vaselor comunicante, din care bău, spălîndu-se apoi din belșug și străduindu-se să-și stăpînească durerea. După aceea, se așeză din nou pe marginea patului și se uită În jur, În timp ce se gîndea la camera ei. Cine era „chestia” aia și unde se dusese, nu-și putea imagina, dar era limpede că, din cîte-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nimic, niciodată, te implor... Fă ca acest vapor să ne vadă și voi face tot ce-mi vei cere... Îți voi da viața mea! Mă voi Închide Într-o mănăstire pentru tot restul zilelor mele... Iguana Oberlus nu-și putu stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl dureau teribil buzele acoperite de coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de o firmă particulară, mai mult o asociație de familie. Nici nu era prea departe de adevăr. Regulile care domneau, deși nescrise și nici măcar comunicate pe de-a-ntregul noilor veniți, aduceau foarte mult cu cele din familiile strînse și puternice, stăpînite cu autoritate de mai-marele tuturor, care nu făcea caz de neapărata respectare a etichetei, dar care nu ierta nici o abatere de la această supunere subînțeleasă. Faptul că nimeni nu spusese nimănui care sînt regulile de funcționare ale Serviciului, cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în suflet, învecinat cu greața de sine. Era un om la patruzeci și cinci de ani, în acel an, către toamnă va împlini patruzeci și șase, burlac, se simțea primejduit de vîrstă și de împrejurări, nu e ușor să te stăpînești cînd vezi cu ochii tăi cum începi să aluneci din ce în ce mai tare către capătul celălalt al vieții. Pînă în urmă cu cîtva timp, nici nu-i păsase de asta. Pur și simplu nu se gîndise că și el se-poate îmbolnăvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
felul de nereguli ale organismului și nu-i venea decît să le-o reteze "mai terminați, parcă sînteți muieri, nu altceva, se poate găsi o plăcere, o bucurie chiar în suferință, trebuie să te lupți cu ea și să o stăpînești". Norocul său era că nu-i plăcea să întrerupă, buna educație de la firma Moit, și, neîntrerupînd, ajungea să-l audă pe altul zicînd cuvintele astea. Cel care se lamenta arunca o privire de cîine bătut, ceva între neînțelegere și recunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și-a dat seama că nu se poate lupta împotriva suferinței, a durerii, că nu există, nu poate să existe nici un fel de bucurie într-o astfel de înfruntare. Suferința izbucnită din tine, nu pricinuită de altcineva nu poate fi stăpînită, înfrîntă, pentru simplul motiv că în clipa în care a ieșit la suprafață, în clipa în care o simți, suferința aceasta, te-a înfrunt pe tine. Ești la pămînt, iar ea, triumfătoare, îți pune piciorul în gît, făcîndu-te să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încins. Ulița dreaptă de la gară pînă la capătul celălalt era mărginită de salcîmi piperniciți. Case palide, gălbui în lună, fără garduri ori cu împletituri de nuiele rare, căzute pe o parte. Cîte un cîine adormit lătra răgușit. Un somn greu stăpînea în jurul lui, încît fără nici o explicație i s-a făcut frică. Nu era un speriat, dar să ți se pară că ești singurul om viu într-o așezare în care nimic nu mișcă în afara cîinilor, și cîinilor le plac locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită, mai mult cenușie decît albă. Stătea cu brațele încrucișate, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ceafa făcînd cute mari, revărsîndu-se peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a pufnit pe nas și atunci Bîlbîie a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cineva mai mult despre dreptate, cu atît acel cineva urăște dreptatea și va făptui nedreptăți. Toți dictatorii au gura plină de cuvintele pe care le-au golit de orice conținut, de valoare, vorbesc numai despre libertate, fericire, pace, pentru că sînt stăpîni pe libertatea, fericirea și pacea tuturor supușilor lor, pot face ce vor cu ele și nu se tem că s-ar putea întîmpla ceva care să le scape de sub control. Toate nu sînt decît niște păpuși pe sfoară, niște măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]