2,276 matches
-
adevărul vieții, determină răspândirea ideilor socialismului. (Ă). E o strânsă legătură Între conștiința politică a actorului și atitudinea sa față de textul dramatic. Baza spectacolului de teatru, deci și a artei actorului o constituie lucrarea dramaturgului, piesa. (Ă). Chiar la Începutul stagiunii care se Încheie acum au fost semnalate cazuri de acestea la teatrele de stat din Oradea, Timișoara, Bacău, unde piese sovietice valoroase fuseseră văduvite de un tablou Întreg, de un personaj, sau de o scenă importantă. Pe de altă parte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Calea neturburată”). La cronică teatrală Dan Nasta face o critică ascuțită regizorilor Ion Șahighian și Victor Bumbești pentru regia spectacolului cu Horațiu de Corneille, opinie contrabalansata de Petre Constantinescu, care apreciază Mioara lui Camil Petrescu drept „un moment interesant al stagiunii”. Foarte tânărului muzician Mihai Rădulescu îi aparține seria Note despre virtuozitate, privind turneele la București ale pianiștilor germani Wilhelm Kempff și Walter Gieseking. Revista mai conține articole de tehnica, știința medicală, observații pe marginea vieții studențești, scurte polemici. Alți colaboratori
„U”. PREOCUPARI UNIVERSITARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285137_a_286466]
-
cailor domnești la ceair, nunta țărănească ș.a. Operă de informație în primul rând, Istoria teatrului în Moldova se încadra unei viziuni largi a autorului asupra istoriei generale a teatrului românesc. Modul de prezentare preferat, acela al unei înșiruiri cronologice pe stagiuni, i-a solicitat ani îndelungați de muncă. Paginile de memorialistică și traducerile întregesc portretul acestui cărturar cu largi disponibilități. Relatările pline de umor ale experiențelor încercate în călătoriile sale sunt făcute într-un stil vioi și antrenant. Pus în situații
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
1920, calendarul cuprinde versuri de D. Nanu, Alfred Moșoiu, Nichifor Crainic, Ion Pillat, G. Murnu, Cincinat Pavelescu, Petre Dulfu, proză de M. Sadoveanu, Al. Cazaban, I. A. Basarabescu, I. Lupaș, Mihail Lungianu; mai semnează Liviu Rebreanu (Mișcarea teatrală românească în stagiunea 1923-1924), M. Sadoveanu (Monumentul lui Eminescu), Perpessicius (Anul literar 1924-1925 și necrologul I. Slavici). I.H.
CALENDARUL „MINERVEI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286021_a_287350]
-
, publicație apărută la București, în trei numere, în stagiunea 1991-1992, cu subtitlul „Publicație dependentă exclusiv de producția Teatrului Odeon”. Editori: Miruna Runcan, C.C. Buricea-Mlinarcic. C. O. „e o publicație relativ periodică, ce nu înlocuiește caietul-program tradițional”. Se publică aici un poem de Geo Dumitrescu, un fragment din piesa La
CANAVA ODEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286058_a_287387]
-
timp că în dramaturgia noastră sunt o serie de lipsuri serioase. Aceste lipsuri se manifestă prin deficiențe artistice în unele piese, a unor elemente schematice, care arată că autorii nu acordă încă importanța cuvenită măiestriei artistice (...). Din păcate, în repertoriul stagiunii trecute, spectatorii noștri au putut vedea foarte puține piese noi, care să continue realizările obținute în anii trecuți (...). Chiar în operele noastre cele mai valoroase, alături de personaje vii, autentice, apar și personaje schematice, superficiale (...). Cauzele schematismului, ale tendinței de a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe afișul Teatrului Național din București cu Gură de leu, piesă din care a fost publicat, în presă, doar un fragment. Nepublicată a rămas și Maria Baskirtseff (prelucrare și adaptare după Jurnalul scriitoarei care dă numele piesei), cu premiera în stagiunea 1938-1939, la Naționalul din București. Inelul, piesă în trei acte, urmărește caruselul unor iubiri necoincidente, apelând la situații și stări melodramatice, cu efect garantat la o anumită categorie de public. În Luminița, text cu vagi rezonanțe ibseniene, A., fără să
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
În regatul nopții (1923) și Casa vechiturilor (1923), ultima fiind o dramă. Alte două drame, Un om din altă lume, inclusă în 1919 în repertoriul companiei Excelsior, și Ultimul capitol, care figura în cel al Teatrului Național din București în stagiunea 1926-1927, nu s-au jucat și nici nu au fost tipărite. Romanul Diplomatul, tăbăcarul și actrița (1926) îi aduce Premiul „I. Al. Brătescu-Voinești” al Societății Scriitorilor Români și îl impune atenției criticii literare; în 1931 cartea va fi tradusă în
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
a fost aghiotant al domnitorului Al. I. Cuza. Între anii 1871 și 1876 i se încredințează conducerea Teatrului Național din Iași și, chiar dacă nu găsește întotdeauna cele mai bune soluții, se dovedește un director întreprinzător: decide împrospătarea trupei, inaugurează o stagiune de operetă cu care repurtează un mare succes de public, aduce mașiniști și decoratori din străinătate, dar angajează și o trupă franceză, ceea ce stârnește nemulțumirea unor actori, și așa afectați de situația materială precară. Căsătorit cu Cleopatra Russo, sora scriitorului
ASLAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285468_a_286797]
-
final, cumulând răpiri, travestiuri, lovituri de teatru. Unele contradicții tipologice nu ocolesc figurile principale, altminteri bine individualizate: blândețea împăratului se transformă în megalomanie sangvinară, sfetnici frivoli și verbioși se comportă eroic ș.a. Piesa, pusă în scenă de Const. Nottara în stagiunea 1920-1921 la Teatrul Național din București, s-a jucat și la Craiova. Cea mai cunoscută comedie a lui A., și singura tipărită, în 1938, rămâne Glumele destinului, montată la Studioul Teatrului Național din capitală de Ion Șahighian, reprezentată la Cluj
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
șarm și dicțiune, lecturile lui au reținut atenția, făgăduind un traiect de prozator. Dar, aproape cvadragenar, va încerca să se afirme cu o dramă, Cântecul vieții (O păpușă și alte jucării), pusă în scenă la Teatrul Național din București în stagiunea 1944-1945. Într-o textură impregnată de livresc, piesa e construită în jurul unor stări obsesionale. Bun prieten cu Cezar Petrescu, B. semnează împreună cu fecundul prozator înjghebarea dramatică Pârjolul (1954), o evocare, cu îngroșări și răstălmăciri, a răscoalei din 1907. „Poemul dramatic
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
sub presiunea vocației, și teatrul. Student, din 1907, la Facultatea de Drept din București, urmează în același timp Conservatorul. Absolvent în 1911, este angajat de Emil Gârleanu la Teatrul Național din Craiova, unde va juca, alături de soția lui, Lucia, trei stagiuni. Obține unele succese, de vreme ce, în 1914, Mihail Sadoveanu îl aduce la Teatrul Național din Iași. Aici începe, în 1919, să practice direcția de scenă. În decembrie 1921, făcând echipă cu Sandu Teleajen și Emil Serghie, scoate revista „Gândul nostru”, care
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Aici începe, în 1919, să practice direcția de scenă. În decembrie 1921, făcând echipă cu Sandu Teleajen și Emil Serghie, scoate revista „Gândul nostru”, care va apărea până în 1928. În 1923, se transferă la Teatrul Național din Cluj. Dar în stagiunea 1938-1939, mult prea devreme pentru vitalitatea lui artistică, se vede pensionat. Însoțește totuși colectivul Naționalului clujean la Timișoara, în perioada cât instituția ardeleană a fost nevoită a se strămuta acolo. Prin 1943, avea o funcție oarecare la Cenzura militară. După
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
furtunoasă de I. L. Caragiale. Critica a consemnat și creațiile din Strigoii de H. Ibsen, Intrigă și iubire de Fr. Schiller, Idiotul, după F. M. Dostoievski, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Puterea întunericului de Lev Tolstoi ș.a. Are șansa ca, în stagiunea 1921-1922, să-l întruchipeze pe Hamlet, tragedia shakespeareană fiind tradusă, în versuri, de el însuși. În 1955 i-a fost dedicat medalionul cinematografic Cu fața spre public (regia - Savel Stiopul), iar în 1964, în filmul Anotimpuri (în aceeași regie), B.
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
aici se aseamănă și uneori chiar trimite la scrierile lui Jorge Luis Borges și Hermann Hesse. B. este, de asemenea, autorul a numeroase antologii și traduceri din literatura engleză și americană. În versiunea lui, a fost pusă în scenă, în stagiunea 1985-1986, la Teatrul „Constantin Nottara” din București, piesa Cum vă place, de Shakespeare, iar Democrația de Iosip Brodsky a fost jucată, în 1991-1992, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. SCRIERI: Odiseu în Atlantic, Cluj-Napoca, 1977; Ieșirea la țărmuri, București
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
scris la cerere și în a cărui substanță lexicală „mocnește seismica protestatară” a poemelor de mai târziu, îl consacră ca „poet preferat al cartierului”, după propria expresie. Adevăratul debut îl constituie piesa Vin soldații, pusă în scenă la Teatrul Casandra (stagiunea 1968-1969) și publicată în volumul din 1970, Vin soldații și alte piese, pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Tot în 1970 îi apare și primul volum de poezii, Șodron, apreciat de prefațatorul său, Eugen Schileru, pentru luciditatea cu care poetul
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
muzică a cadeților. Din toamna lui 1864 până în vara lui 1865 face parte din trupa lui Matei Millo. Ambițios și întreprinzător, faptul că ratează angajarea în Teatrul cel Mare din București nu-l va descuraja, și în decembrie 1866 deschide stagiunea unui Teatru de vodevil român. Într-un turneu întreprins în anul următor se oprește la Giurgiu, unde, cunoscându-l pe M. Eminescu, îl poftește în trupa sa. În 1867, înjghebează, împreună cu Daniil Drăgulici, o efemeră asociație actoricească. Din 1869, se
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
trupa sa. În 1867, înjghebează, împreună cu Daniil Drăgulici, o efemeră asociație actoricească. Din 1869, se vede angajat, în fine, la Teatrul Național din București. Primind o subvenție de la Primăria orașului Ploiești, organizează în acest oraș, din toamna lui 1871, o stagiune, avându-l acum printre membrii echipei și pe I. D. Ionescu. În luna iulie a anului 1877 cere să fie primit, ca unul ce slujise scena încă din 1845, societar al Teatrului Național, însă demersul rămâne fără rezultat. În timpul războiului din
CARAGIALI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286091_a_287420]
-
tuturor serviciilor comunale"2449. O altă doleanță viza "desființarea carterului țigănesc și a celui de fierării, care au făcut ca o mare parte din oraș să rămână pustie"2450. De asemenea, jurnaliștii constănțeni solicitau amenajarea unor "băi sistemice" și "mărirea stagiunii balneare"2451, precum și "îmbunătățiri și înfrumusețări"2452 ale orașului. La 6 noiembrie 1901 prefectul județului Constanța, Dimitrie Quintescu, îl informa pe ministrul de Interne asupra demisiei domnului Ștefan Dumitrescu din funcția de director al prefecturii Constanța, recomandându-l pentru ocuparea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
însă mai important e faptul că, încă de când era copil în Dublin și sora ei geamănă murise în spatele scenei de subnutriție galopantă, pentru Bessie, siguranța, sub orice formă, prezenta o atracție fatală. Oricum, în primăvara anului 1925, la terminarea unei stagiuni așa-și-așa la Albee, în Brooklyn, cu cinci copii la pat cu pojar în cele trei camere și jumătate, sordide, din vechiul hotel Alamac din Manhattan, și cu spaima că e din nou însărcinată (care s-a dovedit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
prin anii treizeci și patruzeci, dacă a putut permite apariția unei pocitanii pitice ca el. Sunt consternat. Nu-mi vine să cred. Și tu-mi spui că e adevărat? După cât se părea, la Operă era o gală de caritate în afara stagiunii, așa că am hotărât să-mi închiriez un smoching. Fielding mi-a indicat un loc de pe Lexington Avenue și imediat după repetiția cu Lorne și Caduta am traversat orașul cu taxiul pentru a-mi lua costumul. — Nu pot să vă găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înflorit cu adevărat. — Argentina e țara tangoului. — Exact. — Ai dansat, barem, după pofta inimii? — Am dansat, sigur că am dansat, eu ador să dansez. Câți ani ai stat la Buenos Aires? — Puțini, vreo doi ani. Până a venit Celibidache. A deschis stagiunea la celebrul teatru Colon. Toată scena era împodobită cu flori roșii și albastre. A dirijat Simfonia a IV-a de Brahms. Ascultându-i muzica, m-a copleșit o emoție infinită, pe care n-o mai simțisem niciodată. La sfârșitul concertului
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ge nunchi în fața lui Ionesco. Când vorbea el, eram sub masă, eu, care sunt așa de guralivă, nu scoteam un sunet. — Maestrul a dirijat până în ultima clipă. — Da, dar după ce și-a fracturat femurul - într-un hotel din Florența, în timpul stagiunii muzicale -, îmi era foarte frică să nu cadă iar. Eram la Berlin și el s-a suit pe un podium care nu avea în spate suportul metalic. Ce tărăboi am făcut în pauză! Eram așezată lângă președintele Germaniei și i-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
în cea dintâi iarnă după război în Cetate . . . 34 Oprită lângă trăsură, Mini umbla distrată în poșetă, cu mâini deodată calde în mănușile subțiri, căutând, fără s-o găsească, hârtia de douăzeci, care era totuși la îndemînă. . . . Tot în aceeași stagiune a vieței cunoscuse pe Rirni: pe prietena Lina - buna Lina - și pe lunganul, savantul Rim, soțul ei catolic și mai ales iezuit. . . Surâzând în aerul care șfichiuia, surâzând luminos în promoroacă, Mini se uită la casa din față, pe care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
adus aminte!. Și Nory căuta din ochi pe Lina ca și cum pe ea o interesa ceea ce avea de spus; dar Lina dispăruse fără ca ele să bage de seamă, probabil să ia pulsul capriciilor lui Rim. -- Am văzut pe urmă în aceeași stagiune în Cetate atâția nebuni feluriți dar înrudiți în exaltarea lor, încît mi-am zis că erau toți copiii gazurilor asfixiante, nemaiobicinuiți să respire aerul oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]