11,425 matches
-
chiar, întregului sistem. Cu asemenea vigilență, dragii mei domni, poftiți, cu toții, cât mai rapid, la podiumul de decorare! Hai, încolonarea! Altă cale nu e Sinistră veste a străbătut iute orașul, stârnind: ba groază, ba umor, ba neluare în seamă. Elena; statuia vie a însăși dreptății, cinstei și corectitudinii; Elena, deci, să fie arestată pentru crimă?! De necrezut! Cum, de necrezut, dacă domnișoara, în etate de un sfert de secol frumoasa frumoaselor și vestita vestitelor de pe lume, se afla în penitenciar?! O
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe fratele său îl trimise să umble prin alte orașe ale țării în scopuri comerciale. În curând, tata se îndrăgosti de o baiaderă, dansatoare în templul Lingam pe nume Bugam Dasi. Rolul ei consta din executarea dansurilor ritualice în fața marii statui a zeului și din a se ocupa de serviciul sanctuarului. Era o fată sociabilă, cu tenul măsliniu, cu sânii în formă de lămâie, cu ochii mari turcmeni și sprâncenele subțiri aproape împreunându-se, între care își punea o aluniță artificială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
operei Idomeneu de Mozart, deoarece Într-una din scene erau deca pitați...Mohamed, Iisus, Buddha și Poseidon. Și totuși, parcă-i păcat de banii investiți În scenografie... Vin cu o soluție : scoateți decapitarea lui Mohamed, pe Buddha - transformați-l În statuie, pe Iisus - crucificați-l (ca asta s-a mai văzut de zeci de ori!), iar pe Poseidon ...Înnecați-l, bre! Simplu, nu?!... La moartea patriarhului Teoctist, un teolog a scris o tabletă, Într-un ziar central. Tableta aceea m-a impresionat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
incită la abordarea celor patru comedii din perspectiva limbajului teatrului de animație” .[...] Flegmaticul Spiridon este rotofei, roșcovan, zburlit și, fiind obișnuit să asculte pe la uși, are În consecință urechile foarte mari” (pp.1-2). În Justiție, judele are ochii Închiși, precum statuia care-o reprezintă pe Patroana sa. Zița poartă cartea ei de căpătîi (Misterele Parisului) peste tot, ca pe un diplomat În care și ține ruj, oglindă etc. Veta coase mondirul lui Chiriac „cu un ac nefiresc de mare” (pp.2-3
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mă încumet să reiau pagini din jurnalul la care scriam de zor după cutremurul din ’77: „După ce, la revenirea din armată, în toamna lui ’76, târziu, când constatasem că statuetele principalelor zeițe antice achiziționate de mine de-a lungul anilor (statui de zeibărbați nu țin minte să-mi fi cumpărat vreodată, singura statuie bărbătească fiind a regelui David, copie după David al lui Michelangelo, profanată și ea, prin amputarea mădularului masculin) fuseseră ba mutilate, ba făcute cioburi, ca după un cutremur
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
după cutremurul din ’77: „După ce, la revenirea din armată, în toamna lui ’76, târziu, când constatasem că statuetele principalelor zeițe antice achiziționate de mine de-a lungul anilor (statui de zeibărbați nu țin minte să-mi fi cumpărat vreodată, singura statuie bărbătească fiind a regelui David, copie după David al lui Michelangelo, profanată și ea, prin amputarea mădularului masculin) fuseseră ba mutilate, ba făcute cioburi, ca după un cutremur, mai bine zis Hera și Pallas Atena erau cu nasul retezat ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cimitire (!), mă păștea o dezolare fără seamăn. Da. Știam că nu am în fața mea Panteonul divinităților grecești în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile anumitor sfinți creștini ar fi nevoite să stea așa mutilate de vreo personalitate iconoclastă (vezi epoca iconoclaștilor de la finele primului mileniu!) până s-ar îndura cineva să le ridice din haosul acela și să le reasambleze părticică cu părticică pentru
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de la finele primului mileniu!) până s-ar îndura cineva să le ridice din haosul acela și să le reasambleze părticică cu părticică pentru a le reda integritatea (ca și cum integritatea noastră, a oamenilor, ar ține de integritatea în primul rând, a statuilor acestora a lor). Imposibil să nu ajungi astfel, cu gândul și la Nietzsche. Asta-i bună! Practic, ceea ce începusem eu să fac în seara de Ajun, era de râsul lumii, cu atât mai mult cu cât fostele statuete nu erau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cele două camere și bucătărie, ale apartamentului de la etajul patru, din Berceni, unde stăteam, în vederea lipirii; eram conștient cu alte cuvinte, că mă aștepta o muncă de câine. Ceea ce va ieși din mâinile mele, nu se va mai numi niciodată statuie - îmi șopteam destul de emoționat-pentru că o să fie tatuată cu dâre dubioase, cu mâzgălituri provenite de la lipituri. Nu vor mai putea fi puse precis, vreodată în vitrinele servantelor, ci ascunse undeva, tot într-un sertar, ca să nu mai fiu obligat niciodată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Venus din Milo-zeița frumuseții și a dragostei. Îi găsisem într-un târziu, mâna ciungă frântă din umăr, capul și mai apoi postamentul de la nivelul gleznelor mascate de maiestuosul peplu, desprinse. Simțeam nu atât milă, cât un sentiment al datoriei față de statuia aceasta arhicunoscută de generația mea încă din gimnaziu. După ce că într-o anumită epocă îi fusese rupt un braț la una din mâini și o altă mână îi fusese amputată cu totul, probabil într-o altă epocă (brațul drept, adică cel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
epocă îi fusese rupt un braț la una din mâini și o altă mână îi fusese amputată cu totul, probabil într-o altă epocă (brațul drept, adică cel ciung, o fi fost cel care făcea când era întreagă, gestul pudic-vezi statuia lui Praxitele), acuma căzuse beleaua tot pe ea. Și chiar dacă nu aveam cum s-o redau întreagă umanității, tot găseam suficientă ambiție să o readuc la viață, adică mai precis, la starea dinainte. Se pare că gena lui Pygmalion, din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
readuc la viață, adică mai precis, la starea dinainte. Se pare că gena lui Pygmalion, din mine, fusese totuși hotărâtoare. Și, la urma urmelor, oare n-aș fi putut reconstitui eu traseul lui Pygmalion sculptorul, pentru a-i da viață statuii lui Venus? N-aș fi avut suficientă pasiune? Nu m-aș fi putut îndrăgosti de propria mea creație? Cel puțin așa o credeam din moment ce-o readuceam la viață: a mea. Însă fără cap, fără gât și fără acea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă concentrez asupra unei muritoare anume căreia i-aș fi dat o clipă (doar o clipă!) nota zece pentru toate grațiile. Parcă niciuna dintre femeile câte cunoșteam sau din câte cunoscusem vreodată, nu reușea să se ridice la valoarea feminității statuii. Încercând, mă izbeam tot timpul ori de femei care fuseseră cândva superbe (cândva sună sinistru, pentru că ține numai de trecut; cine ar putea demonstra contrariul? Tot ceea ce e prezent devine, inevitabil, trecut, nu?), ori de persoane prezente pe care vanitatea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bucătărie devenise locul unde Creația putea fi deci din nou posibilă, unde femeia putea revigora gesturile zeiței sau zeița putea seconda fiecare femeie în care Bing-Bangul Începuturilor se concretiza din nou pentru a câta oară? Groaza de nu se dărâma statuia reîntregită, îmi tăia respirația. Încercam să adorm în gând, pe de o parte, cu versurile lui Homer, pe numele său adevărat Melesigenes, prinse întrunul din cele trei imne consacrate zeiței frumuseții: Părea înaltă de statură, cu chipul pur și feciorelnic
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura confecționată parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura confecționată parcă din lapte de ciment, două cu nasul retezat, cele trei îi păreau că semănă tot mai bine cu trei bibliotecare care tocmai își așteptau clienții. Trecându-și cărți de joc de la una la alta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
completează replica anterioară: Și să cunoști de fapt, adevărata carte... Să cunoști de fapt, adevărata bibliotecară. Să cunoști de fapt, adevărata muzică... Să cunoști de fapt, capodoperele de artă plastică, mai ales cele cu scene de vânătoare. Vedeai sala cu statuile tuturor zeițelor... Vedeai Panteonul... Propileele... pileele... eele... Întreg. Nemutilat. În splendoarea lui... lui... Ca soarele... Ca stelele... Ca Iubirea, ca Credința și ca Inteligența lumii... Și toate stalagmitele posibile... Lasă-l să intre. Din acel moment ori fanta prin care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să le admire, ca să nu înnebunească. Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind la piept o tânără fată, statuie de statura unui om, cea mai frumoasă de altfel din întreg cimitirul (o așa statuie și-ar fi comandat și el pe eventualul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind la piept o tânără fată, statuie de statura unui om, cea mai frumoasă de altfel din întreg cimitirul (o așa statuie și-ar fi comandat și el pe eventualul mormânt dacă timpurile erau timpuri și lumea lume). Pe plăcuța de marmură neagră se mai zăreau încă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din față, închipuia un înger păzitor cu aripile deschise ocrotind la piept o tânără fată, statuie de statura unui om, cea mai frumoasă de altfel din întreg cimitirul (o așa statuie și-ar fi comandat și el pe eventualul mormânt dacă timpurile erau timpuri și lumea lume). Pe plăcuța de marmură neagră se mai zăreau încă numele cu litere aurite: Emerik Soukal 18121890; Erika Soukal 18301910; Alberta Soukal 18451866; Carol Kelemen
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceva și despre ce femeie e vorba. Ceea ce trebuia cu siguranță să știe era ceea ce mă frământa pe mine de ceva timp încoace: răzbunarea celorlalte zeițe, Hera și Pallas Atena, pentru că din cele trei statuete, nu reușisem să reasamblez decât statuia Afroditei. Noua achiziție, Iozefina, era de fapt mâna Afroditei, așa credeam eu cel puțin. Nu mai aveam înțelepciunea necesară de a mă feri de iubirile trecătoare și interzise. Deci era ca și cum Atena mă abandonase. 5. Prejudecăți, tovarășe Gerard - mă întrerupse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
poate smulge, este adevăratul punct terminus al călătoriei fiecăruia dintre noi“, a Încheiat Kafka, În ropotele de aplauze ale completului de judecată. Până și Leonardo Da Vinci a compărut În fața Comisiei de Cultură din Purgatoriu. Motivul? Una dintre capodoperele sale, statuia ecvestră Gran Cavallo, la care Leonardo a lucrat timp de doisprezece ani, apărea În CV-ul său, dar nu și În inventarul operelor de artă nepieritoare rămase pe Pământ. În 1493, când au văzut modelul din lut expus În piață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bronz vor umple platonica idee de cal, În fața ochilor li se va Înfățișa „cel mai frumos obiect văzut vreodată“. Erau convinși că armăsarul chiar va necheza și va zvârli din copite, nefiind exclusă nici aterizarea, din când În când, sub statuie a unei movilițe aburinde de bălegar. Istoria a vrut altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme În crupe, coamă, greabăn și copite au luat forma mai puțin grațioasă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar jos ajungeai un om diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când zgomotele celor pe deplin mișcători se stingeau pe culoare, oftaturile statuilor lungite În paturi Încălțau ciorapi de lână și plecau la plimbare prin salon. Minusculul șuierat al lui Jimbo sufla precum crivățul, iar curentul transforma sipetele pline cu giuvaieruri din sinusurile sale În cutii de rezonanță. Anette plângea În interior, din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu. Dintre noi doi, Édouard a fost cel tare. A Înțeles ce-o să urmeze, că medicina o să ne dăruiască doar bătrânețe fără tinerețe, și a plecat. A avut dreptate. În cele din urmă, am fi ajuns să trăim ca două statui așezate una lângă cealaltă În parc. Nu simți ce ni se-ntâmplă? Asemenea memoriei, după o perioadă atât de lungă de timp, sentimentele ies și ele din garanție, iar atunci cel de lângă tine Îți devine nu străin, nici dușman, ci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]