1,508 matches
-
notarul Buhnev, doctor, învățătorul Nicolae Martinciuc și colegul său, Balîi. Partida se termina, repetabil, cu masa întoarsă de una dintre soțiile cărturarilor. Odată cu primăvara, muncă susținută în școală dar și la grădină. Eu fiind și comandantul subcentrului militar și al stolului de străjeri am găsit de cuviință să realizăm o sută de adăposturi, gropi pentru tot atâția copaci pe care i-am adus de la Ismail și Tulcea. Când am plecat, am lăsat și aici o livadă. Un rai numit Câșlița Ministerul
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
retezat la jumătate și dinăuntrul lui a dispărut orologiul care indica de departe ora exactă, iar fără el Întregul edificiu pare să n-aibă nici un Dumnezeu, sentimentul de mândrie locală persistă și călătorul admiră măcar cerul Înalt al Iașilor și stolurile de ciori ce se oglindesc În cele două laturi ale imobilului placate În termopan, contrastând cu partea centrală, rămasă În ruină, unde se oploșesc pisicile, și câinii, și „șobolanii străzii”, Înarmați cu pungi fumurii de aurolac, iar ca să-și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe câmp, totul transportat în silozurile construite special în localitățile Fălciu, Murgeni, Zorleni și Bârlad. Tabelul era întocmit ca la carte, obligațiile și cerințele la fel. Orele unsprezece și jumătate, în plină vară. Peste lanurile de grâu auriu zburau grăbite stoluri de păsări fugărite parcă de arșița dogoritoare a soarelui. Pala de căldură juca la orizont, prevestind o zi teribil de călduroasă. Ne apropiam de un punct, unde șoseaua cotea brusc spre localitatea Murgeni. Am observat și simțit că Virgil a
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
de alta lanuri de grâu și porumb dădeau o priveliște de basm, iar plopii falnici stăteau înșiruiți ca niște oșteni. Drumul a fost străbătut în pace și veselie. Dealuri semețe se opuneau în calea razelor de soare, iar în depărtare stoluri de păsări zburau înălțându-se spre cer. Am oprit în dreptul restaurantului. Un popas frumos, cu încăperi ce dădeau un aspect rustic. În curte, spre nord, se afla un iaz de pește. Peste apa curată, valuri mici se loveau de maluri
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oștiri de nori aleargă... - Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Ați prefăcut în domuri de-argint natura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
buhavă Din acel trist și umed sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu și-n Tine Biruitor pustiul scurma... Și ne-am oprit Să cercetăm o clipă răspântia și bruma Și-am stat, și-am stat sub neguri, de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cercul de trăsnete m-a părăsit. Bubuiturile au răsunat tot mai departe, dincolo de colină. Apoi, s-au stins și a urmat o liniște cumplită. * În nopțile ploioase, fără lună, din toamna fiecărui an, în satul indian Jatinga (Assam) se adună stoluri imense de păsări de diferite specii. Ele zboară spre orice sursă de lumină, oricât de puternică, zdrobindu-se de pământ sau plutind în cerc, cu mare viteză, timp îndelungat, până cad, moarte de oboseală. Interesant e faptul că ele sunt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vreau să las amintirile să mă copleșească, mă uit la această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora se colorează în roz, cerul se întunecă, soarele dispare, un miros de funingine acoperă cartierul. Dintr-odată apare un stol de elicoptere, trec în viteză peste balconul unde stau încremenită, nu-mi dau seama ce se întâmplă. Nu departe, în parcul din cartier, a izbucnit un incendiu. "Și aici", mă gândesc cu un fel de liniște pe care nu mi-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îndeasă cârpa de vase în gură, restabilind liniștea. Pe urmă, cu mișcări lente, chiar grațioase, oalele și cărțile zburând prin aer, acoperind-o, până nu-i mai rămâne la vedere decât panglica din păr. N-ar prinde rău și-un stol de păsări înfometate, cu pliscuri tăioase ca brișca, trecând glonț prin sticlă sau un mușuroi de termite roșii care s-o devoreze. Sunt, totuși, un umanist - renunț la termite. - ... pervers? Ar fi fost o idee să urc la Universitate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Techirghiol, la Topraisar. - Da, mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
picioare și au dispărut la rândul lor în colibă. Am profitat de asta ca să mă retrag prin stufăriș. Am rătăcit printre bălți până ce am auzit niște țipete în spate. M-am întors și am văzut că nu foarte departe un stol de ciori care zburaseră spre mine făceau un ocol brusc, îndepărtîndu-se. Mi-am amintit că văzusem de multe ori, din gară, aceeași scenă, dar răsturnată: ciorile lovindu-se parcă de o barieră invizibilă și revenind spre gară. Prin urmare acolo
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să scormone o cârtiță. În spălător, cristale reci ciupeau memoria precum un stol de grauri din cireșii cimitirului. Trecea dincolo. Din subconștient, visul se topește instantaneu, deschizi ochii, privești fereastra și visul s-a voalat. Te ridici, faci câțiva pași ca o continuare a reveriei, te lovești de forme, te suprapui peste decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar odaia, precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în alt cer? Când m-ai trimis cu oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând. Atunci mi-au degerat trei degete, vezi, părinte, aici erau. Le-am ascuns sub o piatră, iarna mi-a fost primul gropar, semnele ascultării nu mai pot însemna în numele semnului. Atunci, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
din săptămâna luminată avea să aducă întuneric peste obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o scândură de paltin parcă pentru a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pare-nduioșat acum... F3: Visător și lung privește casele de peste drum. B2: Poartă mică... pomi în floare... o fereastră luminată... streșini albe de ninsoare... F1: Toate-i par ca "altădată..." F3: Și păreri-de-rău trecute cad pe inima-i trudită, ca un stol de păsări mute pe-o grădină părăsită... B2 (ușor reverberat): Bulgăraș de gheață rece, iarna vine, vara trece, și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc... Dacă n-am avut noroc... Dacă n-am avut noroc... * B1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grăbeau să scape cât mai repede. Ai venit ca vântul spre intersecție dinspre capătul străzii. Aproape că reușiseși să scapi nevătămată, iar bărbatul de la volan aproape că reușise să te evite. Dar pe stradă era noroi și găinaț unsuros de la stolurile de grauri. Roțile mașinii au patinat pe crusta aceea alunecoasă, puțin, dar acel puțin a fost de ajuns să-ți atingă scuterul. Ai zburat în sus către păsări și te-ai întors jos în mizeria lăsată de ele, iar împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
OCTOMBRIE, CIUMA A ȚINUT ORAȘUL ÎNCOLĂCIT SUB EA. ȘI FIINDCĂ POMENEAM DE TÂRȘÂITUL PICIOARELOR, SUTE DE MII DE OAMENI ȘI LE-AU MAI TÂRÂT ÎNCĂ TIMP DE SĂPTĂMÂNI, PARCĂ FĂRĂ SFÂRȘIT. CEAȚA, CĂLDURA ȘI PLOAIA ȘI-AU URMAT PE CER. STOLURI TĂCUTE DE STICLEȚI ȘI MIERLE, VENIND DIN SUD, AU TRECUT LA MARE ÎNĂLȚIME, DAR AU OCOLIT ORAȘUL, CA ȘI CÂND SIMBOLUL EVOCAT DE PANELOUX, STRANIA ȚEPUȘĂ DE LEMN CARE SE ÎNVÂRTEA ȘUIERÂND PE DEASUPRA CASELOR, LE ȚINEA LA DISTANȚĂ. LA ÎNCEPUTUL LUI OCTOMBRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fost atunci, nu aveau cum să Îl atingă....și cocorii tot treceau spre Volga, unde se adunau pentru a-l sluji pe prinț, auzea, tot În vis, șoaptele bunicii, care adormea și ea, uneori, la jumătatea unui cuvînt, purtată de stoluri de păsări. Urmașii lui Thomas nu aveau cum să afle vreodată de străbunica lor. Despre Antonia, care zicea că nu trebuie să te atașezi de nimic. Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zis: Neamul nostru poate e blestemat, Thomas, să nu se strîngă tot Într-o singură țară... Așa. Ori, poate, e o binecuvîntare, s-ar fi putut să zică, apoi. Dacă nu cumva ar fi făcut din asta un basm cu stoluri de cocori ce aduc pe lume copii, purtîndu-i În cioc, berzele nemaiprididind să tot care atîția plozi. ... PÎnă seara, cînd avea să-l Întîlnească pe Lars Într-un bar din centru, mai erau cîteva ore; Thomas și-a zis să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Thomas, la fel de slobodă, dezbrăcase din priviri, ca mai toți bărbații, atîtea femei; nu violase În gînd nici una, i se dăruiau virtual. De la un timp, așa ceva se Întîmpla tot mai rar. Nu prea mai era nevoie să tot despoaie, În minte, stoluri de fetișcane, ca altădată; fătucile umblau acum aproape ca pe plajă - străzile, vara, erau pline; pentru nenumărate adolescente, Îmbrăcămintea devenea un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu fuste ceva mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cuvântul toartă, cuvântul urcior, cuvântul furgonetă, cuvântul apă, cuvântul olărie, cuvântul iarbă, cuvântul casă, cuvântul foc, cuvântul câine, cuvântul femeie, cuvântul bărbat, cuvântul, cuvântul, și toate lucrurile din lume, numite și nenumite, cunoscute și secrete, vizibile și invizibile, precum un stol de păsări care a obosit să zboare și coboară din nori, se așezară unul câte unul la locurile lor, umplând absențele și reordonând sensurile. Cipriano Algor se așeză pe banca veche de piatră pe care bunicul o pusese lângă cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
erudit în activitatea de traducere din creaț ia lirică universală. A fost fiul lingvistului Alexandru Philippide care timp de 40 de ani a predat la catedra de Filologie Română de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași. 280 PLIMBARE PRINTRE MORȚI Un stol de ciori, cu țipăt lung, rănește Văzduhu‐acestei dup‐amiezi târzii În care, tristă, vremea‐mbătrânește Prin cimitirul cu alei pustii. Când vara veștedă s‐ apleacă‐n toamnă, Un aprig dor de adâncimi mă‐ndeamnă Să vin spre‐această temniță
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și a rămas G. Tutoveanu, Academia Bârlădeană și publicistica regeneratoare a marilor spirite, mereu nemurito are. SORA Pe cărarea dintre vii, Cobora o fată ... Erau luncile‐argintii, Cerul fără pată ... și cânta cu glas domol, O poveste‐amară ... Treceau păsările stol, În spre altă țară ... și spunea de‐ un dor cumplit , De‐ ndrăgiri uitate ... Ascultau în asfințit , Măgurile toate ... Erau lacrimi și eres, Taine de la horă ... Eu de‐ atunci am înțeles Că mai am o soră! PORTRET E‐naltă și -n
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
În batiste albe reci. Ulițele sunt pustii, Când prin viscol le petreci. Satul pare-ncremenit În tăcere cufundat. Somnul l-a ademenit, Noaptea dor a legănat. Cu privirea dusă-n gol Mai răman să mai adun, Câțiva fulgi ce zburdă-n stol, Leac la inima să-i pun. Mai târziu, pe lângă foc, Rătăcesc în poezii Diamante, ce-și fac loc Iarna-n nopțile târzii. Trece iarna printre vii, Atingând raze de stea, Dans răzleț printre stihii, Sărută inima mea.
Pl?nge iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83325_a_84650]