13,648 matches
-
o eventuală reabilitare, eticheta cîștigată în simbolism: o muzică barbară, a locurilor pustii, unde nebunia devine poem simfonic. Înainte, în jumătatea romantică a secolului, muzica a fost, mai ales, una de luptă. Marșurile pe care înaintau curcanii lui Alecsandri, jelaniile străbătute de un paradoxal fior mobilizator, la Goga, cîntecele de vitejie ale lui Coșbuc dau tonalitățile unei veritabile fanfare literare. Între muzica de tobe și cea de clavir, între bubuitură și strangulare scîrțîită, numai bună de întins nervii măcinați de ploi
Sunetul muzicii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9194_a_10519]
-
sfârșitului de secol IV, a trecerii goților pe teritoriul actual al țării. Cam puțin! Nimic din spiritualitatea atât de particulară a Evului celui de Mijloc românesc, din tezaurul de valori al marilor provincii ale țării, nu este înfățișat publicului ce străbate astăzi acest distins carrefour european care este Bruxelles, actuala capitală instituționalizată a bătrânului continent. Este o călătorie fantastică în timp și în spațiu ce pornește din primele secole ale artei creștine romane, vizualizând iradierea acesteia în întreg spațiul european. De la
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
nu de azi, nu de ieri, continuă zarva disputelor mai mult sau mai puțin mărunte dintre comunitatea valonă francofonă și cea flamandă. Pe motive lingvistice, de inscripționare a indicatoarelor, privind traficul nord-sud pe una dintre cele mai circulate autostrăzi ce străbate Europa, ce străbate zona flamandă din imediata apropiere a Capitalei Belgiei. Puțin importă faptul că țara nu dispune de patru luni de un guvern federal. Disputele locale devin principiale. Guvernele regionale își fac treaba. La nivelul instituțiilor comunitare, la nivelul
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
nu de ieri, continuă zarva disputelor mai mult sau mai puțin mărunte dintre comunitatea valonă francofonă și cea flamandă. Pe motive lingvistice, de inscripționare a indicatoarelor, privind traficul nord-sud pe una dintre cele mai circulate autostrăzi ce străbate Europa, ce străbate zona flamandă din imediata apropiere a Capitalei Belgiei. Puțin importă faptul că țara nu dispune de patru luni de un guvern federal. Disputele locale devin principiale. Guvernele regionale își fac treaba. La nivelul instituțiilor comunitare, la nivelul instituțiilor europene, se
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
avem, s-a adăpostit, de la bun început, în unghere. I-au lipsit (sau n-a vrut să le bage de seamă) panoramele vaste, de cîmpuri de luptă, de stepe străbătute călare, chiar de păduri (dacă le uităm pe-acelea, încîlcite, străbătute de Abatele de Marenne). În schimb, aproape fiecare roman, sau nuvelă, are ochi pentru mutările din interior. În Ciocoii vechi și noi, una din primele intrigi solide pe care literatura română le cunoaște se-nvîrte în jurul urcării unei scări - fizice, la
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
fie expresive și să aibă ecou în conștiințe. Încă o dată documentarul, atât de prețuit în alte țări, este tratat în România ca o Cenușăreasă. Pictura nu-i ca literatura În ciuda impresiei de revistă sobră și îngrijită, ale cărei pagini le străbați cu un interes ce nu scade în cursul lecturii, numărul revistei Tomis din august 2007 cuprinde cîteva articole, mai cu seamă cele scrise pe marginea vestimentației actuale, al căror conținut l-au umplut de nedumerire pe Cronicar. E în ele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
facă. La vremea respectivă, locuitorii micului (pe atunci) oraș de la poalele vîrfului Pike’s Peak relataseră nu doar despre fenomenele electro-luminiscente care se manifestau frecvent În preajma laboratorului, cum ar fi scîntei care izvorau din pămînt, fulgere de zeci de metri străbătînd bolta senină a cerului, Însoțite bineînțeles de tunete asurzitoare, sau coroana plasmatică de culoare albastră care persista aproape tot timpul În jurul turnului Înalt de 18 metri unde funcționa Bobina Tesla. Au fost Însă și cazuri de halucinații auditive și vizuale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
această seară este un căutător neobosit al Fericirii și un luptător neobosit pentru Fericirea semenilor săi. Adică, pentru Adevărata Fericire! Este binecunoscutul misionar evanghelic John Godbread, din Maryland, care s-a aflat pe insula Roland În ultimele două săptămîni, a străbătut-o de la un capăt la altul, s-a Întîlnit cu sute și mii de oameni, le-a vorbit despre fericire. De altfel, conferințele sale au un nume cît se poate de sugestiv: Și tu poți găsi Fericirea. Așa este, John
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sub braț. Agneta ridică nehotărîtă din umeri. — Bine, dacă ții cu tot dinadinsul, citește-mi, acceptă ea. Dar, iartă-mă că te Întreb, de ce scrii tu toate astea, crezi cumva că ai mai putea schimba cursul istoriei? Pe fața tulbure, străbătută de numeroase riduri și nebărbierită de mai multe zile, ochii lui decolorați se deschiseră deodată mari, ca și cum Îndărătul lor s-ar fi aprins, pentru cîteva secunde, lumina unei revelații, după care expresia Îi redeveni neputincioasă și tristă, ceea ce o făcu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
construirea Telepatigrafului Începea să prindă contur. Feder și prietenul său Nut Îl căutau aproape zilnic la telefon, pentru a-i cere noi amănunte sau pentru a-i da Întîlnire În cele mai neașteptate locuri, silindu-l de cîteva ori să străbată mai mulți kilometri În afara orașului. În cele din urmă, primi vestea cea mare. La sfîrșitul săptămînii, după Îndeplinirea unei misiuni de probă, urma să completeze chestionarul și să susțină un interviu, pentru a fi integrat În colectivul de cercetători ai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
interne, renunțarea la forță sau la amenințarea cu forța etc. Cursa Înarmării luase proporții uriașe, cheltuielile militare atingînd valoarea record de 600 miliarde de dolari. Pe plan mondial, rata șomajului era În permanentă creștere, la fel și rata inflației. Omenirea străbătea o epocă foarte agitată, fiind zguduită de cutremure, furtuni și uragane, care puneau popoarele la grele Încercări, provocîndu-le mari pagube și suferințe. În aceste Împrejurări grele, Înfruntînd valurile istoriei, trebuia să navigăm cu mare atenție pentru a asigura Înaintarea neabătută
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
recruteze, l-ar mai fi ținut atîta vreme la ușă? Doctorul devenise conștient că valoarea științifică a ideilor sale i-ar fi dat dreptul la mai mult. Ce-i drept, deocamdată avea numai ideile, iar pînă la aplicațiile practice trebuia străbătut un drum destul de lung. Dar În definitiv, ideile sunt puțin lucru? Poate crede una ca asta numai cineva care nu le are. În general, oamenilor fără idei li se pare că ideile ar fi o nimica toată și de aceea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul cu fața verde aprinsese o lanternă. Mergea În urma lui Pablo și numai Îl Împingea Într-o parte sau alta, atunci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
urmărea cu gîndul un raționament complicat, În timp ce bicicleta cobora o pantă lină, și abia Într-un tîrziu observa că trebuie să frîneze. Însăși ținta călătoriei sale, inițial bine determinată, dobîndise Între timp caractere difuze și un sens mai degrabă metafizic. Străbătu cele cîteva sate Întîlnite În cale cu o curiozitate de vilegiaturist de-a dreptul sincer. Casele vechi, cu geamuri mici și prispe Înguste, cu acoperișul din paie sau carton bitumat, mărturiseau sărăcia celor care locuiau În ele, dar totodată radiau
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de general, apoi, prin ordin al Înaltului Comandament, i se Încredințase comanda unei divizii aeropurtate. Chiar și atunci cînd visa, maiorul avea o gîndire clară, Înzestrată cu o logică fără cusur, astfel Încît, În vis, el văzu harta Europei Centrale, străbătută de la Nord-Vest către Sud-Est de fluviul Dunărea. Știa cu precizie ce are de făcut și, pe această hartă, trasa cu creioane colorate diverse linii și săgeți cu semnificație tactică, pentru o viitoare acțiune inteligentă. În aceeași clipă, generalul Smith Își
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Nu se mai aude decît gura unei singure galerii, ceilalți sînt reduși la tăcere. — Și toată tevatura asta doar în jurul unui meci de fotbal? întreabă domnul Președinte cuprins de indignare. — Vuietul de gooool, făcut de suporterii Milițienilor, cred că a străbătut tot orașul, reia Sena. Mea culpa că exact în clipa cînd mingea a fost trimisă în ațe, eu eram cu privirea înspre oficială, pentu a urmări starea de spirit a celor de acolo. Așa că n-am văzut dacă a fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum broșa, micul obiect din argint se lovește de lemnul lucios, cu un zgomot scurt și plăcut,,... Ca să ajung la Liceul Economic, unde reușisem să intru printre primii, mă urcam zilnic Într-un autobuz rablagit. Cei 40 de kilometri erau străbătuți cam În două ore și jumătate, cu opriri bruște, hurducături și Înjurături repetate din partea șoferului. Cu cât se apropia mai mult de oraș, cu atât se aglomera mai mult și aerul devenea irespirabil. După amiaza, făceam cale Întoarsă cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc o ultimă privire fugară spre pereții mucegăiți și scorojiți de vreme și-mi iau zborul spre Studioul de Filme Documentare unde lucrez. Când străbat În grabă holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia mi-am regăsit pacea și confortul pe care le pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de mizerie și suferință, ,o rană vie, sângerândă: sufletul lui Antoniu. Zile Întregi a căutat-o de dimineață până noaptea târziu, a pândit trotuarele, a făcut turul piețelor, a Îndurat ocări și batjocură intrând prin restaurante și bistrouri, prin spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
liceului, când orele de sport se Încheiau, și portarul, cu un aer plictisit Îmi deschidea ușița gheretei În care rămânea peste noapte, afundându-se apoi cu același aer plictisit În citirea gazetelor de sport din ziua aceea. Intram În liceu, străbătând În fugă un culoar lung pe pereții căruia erau atârnate fotografii cu sportivi celebri și intram Însfârșit În mica Împărăție a apei, care era de un albastru ceruleum, de la vopseaua cu care era dată cuva bazinului. Apa nu era Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vede pe Kawabata ca pe un bătrân Înțelept pe patul de moarte, dând un ultim sfat Învățăcelului, o imagine pe care nu și-o poate reprima, și-l face să piardă pentru câteva clipe logica poveștii. Își scutură capul ca străbătut de un curent electric, după care Începe din nou să vorbească. Era luna iunie și mirosul teilor, de care cartierul În care locuiam era plin, pătrunsese și-n gândurile noastre nu numai În nări și plămâni. Eram destul de agitat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Martin, este un lucru incert. Unii oameni, iar Antonia este unul dintre acești oameni, privesc viața ca pe o evoluție. Viața ei stagna de mult timp. A venit momentul să meargă mai departe. Mă privea din când în când, în timp ce străbătea camera, vorbind într-un, rar și încet cu accentul lui ușor american. — Căsnicia este o aventură în curs de desfășurare, am spus. — Întocmai. Iar pentru Antonia a venit momentul să facă un mare pas înainte. — Exprimarea ta e absolut minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte. Era ora șase fără un sfert. Plecasem cu mașina de acasă destul de devreme de teamă să nu mă rătăcesc pe drum. Totuși, în lumina farurilor de ceață reușisem să străbat fără poticneli Picadilly și Holborn și ajunsesem la gară destul de bine. Mă interesasem deja ce întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii străbătea din profunzime o ușoară îmbujorare. În lumina rece ieșeau la iveală câțiva pistrui aurii pe nasul ei cârn pe care îl chinuia în continuare fără să-și dea seama. Ochii ei mari, cenușii, plini de inteligență lucidă și de onestitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dorință să-i iau sabia, dar ceva mă reținea. Am atins lama, mi-am trecut mâna de-a lungul ei, urcând spre mâner și încercând tăișul: era înfiorător de ascuțit. Mâna mea s-a oprit. Aveam senzația că lama e străbătută de un curent electric și a trebuit să iau mâna. Fără să-mi mai dea nici o atenție, Honor Klein luă sabia și o puse pe genunchi cu mișcările unui călău răbdător. Atunci mi-am dat seama că clopotele încetaseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]