1,303 matches
-
fie aici, la sfârșit, să ne conducă. Am făcut bine?... Vine și Gogu cu consoarta lui... ― Tot ce faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Coltuc se lăsă dus în brațe până la perete. O privise pe soră-sa cum se opintește în frânghia legată de rulmenții în chip de roți. Drumul pe Moșilor Vechi, apoi pe Vasile Lascăr până la Piața Galați și, de acolo, pe străduțele Precupeților Vechi le luă mai bine de o oră. Coltuc se simțea rușinat, văzând umerii aduși ai Melaniei, chipul ei frumos și trudit întorcându-se ca să-l întrebe dacă i-e bine. Iar el, deși șoldurile, atât cât le avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bară la bară. Ți-a fost teamă că o să strig la dumneata ? Că o să te lovesc ? Poate că se putea... spuse el, încet. Stau pe- aproape, adăugă ea, pentru a lămuri lucrurile. La Piața Universității o să facem stânga. E o străduță cu blocuri vechi. Da’ ce-ți spun eu, de parcă n-ai ști... Taxiul m-a dus pe altă parte. — Ai venit la mine cu taxiul ? se miră ea. — Mi-era frică să nu nimeresc. Și câți bani i-ai dat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uși de dulap trântite și un zgomot de tingiri răscolite în grabă. Ceea ce sugera că, măcar dinspre partea bătrânului, dialogul se încheiase, dar nu și argumentele. Maca salută spre fereastră un interlocutor nevăzut, își încălecă motocicleta și ambală motorul. Peste străduță se lăsă din nou liniștea. Pancartele cu tot felul de interdicții își reînstăpâniră autoritatea, ca și cerurile de la etajul al doilea. Magul frunzelor arăta ca un soi de abur, dacă frunzele ar fi ars mocnit. Vălătuci mai groși, rotunjiți spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să ne vedem mama și fratele. O invit pe mama să se mute la palat și să locuiască cu mine ca să pot avea grijă de ea, dar ea refuză, preferând să stea unde e, într-o casă liniștită, pe o străduță din spatele Orașului Interzis. Nu insist. Dacă ar locui cu mine, ar trebui să obțină permisiunea de fiecare dată când ar vrea să meargă la cumpărături sau să-și viziteze prietenele. Activitățile ei ar fi limitate la camerele și grădina palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tentativele de apropiere". Ca din întâmplare, mâna șoferului atinge ușor coapsa partenerei, întârzie acolo, se aventurează de-a lungul ciorapilor de mătase... "Dacă frumoasa nu se arată prea neîmblânzită", bărbatul poate să tragă mașina pe marginea drumului sau pe o străduță întunecoasă și să devină mai întreprinzător. Asta atunci când nu stă cuminte tot drumul, și întreabă, în fața intrării: "Te însoțesc? Îmi oferi ceva de băut?" În toate situațiile, dacă femeia respinge flirtul, există mari șanse ca bărbatul să o acuze că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Mi-a înfățișat atunci tradiția revoluționară a Parisului, mi-a prezentat cartierele pulsatoare, mi-a expus o teorie a convertirii mulțimilor anarhice în grupări moderne, dar păstrînd multe dintre vechile caracteristici. Mi-a amintit de istoria construirii bulevardului Haussmann, în locul străduțelor întortochiate care protejau mișcările de stradă, m-a purtat în jurul pieței Bastiliei, mi-a prezentat locurile din care porneau coloanele de manifestanți cu cîteva zeci de ani în urmă (mi-a evocat chiar o ultimă mare demonstrație la care a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
povestirile într-un viitor apropiat, legându-le de cea de-a treia revoluție industrială, steam trimite la, peisaje urbane din prima revoluție industrială. Cea pe care au trăit-o Jules Verne și H. G. Wells și care i-a urmărit, pe străduțele întunecoase, pe Jack Spintecătorul, Sherlock Holmes, Dorian Gray și Mr. Hyde. O epocă victoriană care uneori debordează de autori, plasându-și acțiunile și personajele romanelor într-o Londră asemănătoare cu cea din secolul al XIX-lea. Curios, imaginarul victorian este
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sunt mereu gata să-mi fac datoria, dar dacă ești împiedicat să ți-o împlinești, ți se impută drept greșeală și în acest fel realitatea se denaturează. Procesul s-a încheiat pe 8 august 1592. Era o zi caniculară. Pe străduțele din Napoli soarele părea să-și fi ieșit din minți. Nori de muștele roiau dintr-un colț într-altul, infestând aerul cu bâzâitul lor. Cine știe câte istorii ar avea de povestit aceste insecte, se gândea Tommaso, păreau mai inteligente decât uscatul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-te dracului! (violent) Domnule reporter, știți... eu am făcut pușcărie... și cînd m-au eliberat, m-au luat cu o mașină... și timp de vreo trei ore... sau cît o fi fost... m-au plimbat pe 1000 de străzi și străduțe... și cînd m-au dat jos... n-am știut unde sînt...: am rătăcit toată noaptea... și n-am știut să ajung acasă... și de atunci... mă tot încurc... Reporter 2: Da..., vă înțeleg... (către Sursa dublă) Dumneavoastră de ce veniți în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd caldarîmurile alunecoase, adevărate capcane ale morții. Și gunoaiele care putrezesc prin
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
noastră concretă a utilizării limbajului, este marea lecție a remarcilor lui Wittgenstein și asta este ceva ce nu poate fi exprimat printr-o generalizare.“ (Ibid., p. 111.) 24 „Limbajul nostru poate fi văzut ca un oraș vechi: un labirint de străduțe și piețe mici, de case vechi și noi și de case cu părți adăugate în diferite perioade de timp; și acesta, înconjurat de o mulțime de periferii noi, cu străzi drepte și regulate, și case uniforme.“ (Cercetări filozofice, § 18.) „Limbajul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
iau drumul care se deschide în față, făcându-și loc printre leandrii roz pe o parte a străzii, albi de cealaltă parte, ca să se oprească, apoi, peste Podul Nou dinaintea templului lui Apolo. Drumul ezită și se împarte între o străduță cu tarabe colorate, cu fuste indiene și genți Burberrey din acelea de stau agățate pe multe brațe în București, prea multe ca să crezi în valoarea lor, și o altă stradă, mai sobră, care se scutură de praf, îi face în
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ajungi la piața cutare, precum și a CV-ului lui Berlusconi, vecin în aceeași conversație, întâmplător sau nu, cu un chestionar în toată regula cu privire la Dracula. Și n-am greșit luând-o pe acolo pentru că am ajuns, pe neașteptate, în niște străduțe strâmte, vesele și colorate, cu vitrine cu cercei în modele neobișnuite și altele cu grămezi de fructe. Mai încolo, niște scaune mov dorm în curtea unei cafenele, la ora prânzului, deopotrivă cu întregul oraș, deopotrivă cu întreaga Sicilie. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
către pământ, i-am văzut pe toți acei nuntași adunați și pregătiți de ceremonie. Personajul principal era o mireasă strident fardată, ce părea de plastic și care stătea nefiresc de înțepenită lângă propriul tată, într-o mașină parcată pe o străduță laterală. Poate era emoția evenimentului sau grija pentru propriul fard sau o fi adus-o cu forța - aici lăsam iar clișeele din filme să-mi vină în minte - și acum era în așteptarea momentului când în aer ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de toți, însă, pentru că Marzamemi avea, se pare, renumele său. Soarele își mai domolise și lumina și căldura pe varul caselor vechi, fix din filmele cu Sophia Loren, că te așteptai la câte o ciociara 48 la fiecare colț de străduță. Razele se opreau brusc în copertinele roz, în umbrelele albastre și în mușcatele roșii de la ferestre. Un scaun era țintuit pe un zid, cam la înalțimea unui om, și pe el, un ghiveci cu busuioc. O roabă de tablă ruginită
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de masă cu o ceașcă de cafea și un ziar împăturit, și, din când în când, mustăți de pisoi, ițite, curios, printre jardiniere cu mușcate. Taormina nu are, însă, decât uși închise. Apoi am învățat să mă bucur de melancolia străduțelor, o savuram încet, pentru că înțelesesem că era un fel de joc de-a v-ați ascunselea al orașului, până când se lăsa prins, spre centru, considerat astfel doar pentru că străzile se lărgeau un pic, nu mai erau atât de întortocheate și
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
se lărgeau un pic, nu mai erau atât de întortocheate și, din loc în loc, își etalau pictorii de ocazie, comercianții de orice, turiștii entuziasmați și localnicii conștienți de locul căruia îi aparțineau. Și totul, ca un șarpe uriaș, de pe o străduță cu multe magazine de suveniruri, spre Corso Umbertto, printre zecile de anticariate, apoi către biserica San Pancrazio, a patronului Taorminei. Am ales-o pe una dintre ele... stradă, străduță, cotlon, tunel, ceva pe care nu puteai trece cu brațele depărtate
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
căruia îi aparțineau. Și totul, ca un șarpe uriaș, de pe o străduță cu multe magazine de suveniruri, spre Corso Umbertto, printre zecile de anticariate, apoi către biserica San Pancrazio, a patronului Taorminei. Am ales-o pe una dintre ele... stradă, străduță, cotlon, tunel, ceva pe care nu puteai trece cu brațele depărtate prea mult de corp, și care ducea de sub un felinar, drept într-un restaurant. Într-una din serile în care ne pregăteam, eu și Andrei, să mergem să mâncăm
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
de la șirurile de hibiscus, de la unul în mod special, cel de care m-am lipit, ferindu-mă din calea unei mașini ciudate, electrice, asemănatoare ca mărime acelora de pe terenurile de golf. Era cam singura care putea să se miște pe străduțele înguste ale insulei și îți dădea senzația că ești parte dintr-un joc, că te aflai pe terenul uriaș al unei partide cu reguli necunoscute. Inedita apariție într-un peisaj în care te-ai fi așteptat să vezi un pirat
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
necunoscute. Inedita apariție într-un peisaj în care te-ai fi așteptat să vezi un pirat cu papagalul pe umăr, m-a făcut să-mi amintesc de un alt mijloc de transport în calea căruia mă nimerisem pe o altă străduță de insulă mediteraneană: măgarii din Santorini. Și am mai luat cu mine ceva din Panarea... imaginea unei flori de portocal rătăcită, uitată între frunze... și am luat cu mine, mai ales, parfumul ei... Amintirile mele sunt legate de parfumuri sau
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ajuns pe tărâmul și în puterea zmeului. Cum pui piciorul, însă, pe pietrele negre și calde ale plajei din Stromboli, nici urmă de zmeu. Astăzi s-a dus să doarmă, în vreo casă din cele zugrăvite în alb, înșirate pe străduțe șerpuitoare, care se termină brusc în câte o gradină, de care te țin la distanță, nu gardurile ce abia stau să nu cadă sau ficușii uriași amestecați cu ciulini și praf cenușiu, ci credința că de acolo începe un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
fi plecat niciodată înainte de a-l vedea pe copilaș. Atunci, mama, doamna Pica, a spus: «Aduceți-i copilul ca să-l vadă». După ce l-a îmbrățișat, etc., a spus aceste cuvinte: «S-au născut doi copii în aceeași zi pe această străduță. Unul, adică acesta, va fi printre cei mai buni oameni din lume, celălalt va fi un om foarte rău». Și într-adevăr, cu trecerea timpului, faptele au demonstrat că ceea ce a spus a fost adevărat. 8. Fratele Luca din Bitonto
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
după care terenul a fost vândut de urmașii acestuia și tot materialul botanic adunat cu migala de o viață s-a risipit. Despre prima Grădina Botanică din România și întemeietorul ei A. Fătu, ne mai amintesc astăzi denumirea a două străduțe din vecinătatea fostei grădini: Str. Florilor și Str. A. Fătu, aflate în apropiere de Râpa Galbenă. Stimulată de interesul manifestat față de grădina lui Fătu, Societatea de medici și Naturaliști din Iași înființează, în 1873 o a doua Grădină Botanică în jurul
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
resursele de diamante din zonă ce au generat o adevărată febră a diamantelor începând cu secolul XVIII și continuând cu secolul XIX. Este un oraș montan care se apropie de 50.000 locuitori, situat la peste 1000m altitudine, cu multe străduțe în pantă, dar extrem de cochete. Construcțiile dovedesc ingeniozitatea omului de a se adapta la condiții de mediu caracterizate printr-o topografie dificilă, relevând o arhitectură colonială, cu un colorit viu și revigorant. Aici s-a născut unul din foștii președinți
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]