1,325 matches
-
poate fi surprinsă adevărata față și demascată esența lui reală. Oamenii nu sunt ceea ce par a fi, nu încetează să repete supraveghetorii, căci numai așa își pot motiva acțiunile și legitima existența. A supraveghea - iată calea cea mai sigură spre străfundurile tainice ale ființei supravegheate, spoliată astfel până și de secretele ei cel mai bine păzite. Fiindcă omul, nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
printr-o expresie tipic franțuzească că nu putea fi vorba de începutul unei opere adică nu avea acele calități care să promită o operă majoră în viitor. Alți critici erau uluiți că o tânără femeie pătrunsese atât de virulent în străfundurile inimii și minții lui Alexis. Paul Morand, un critic parizian, s-a arătat surprins "că aceasta este opera unei femei care a reușit să se identifice cu un subiect atât de complet încât cu adevărat Alexis este confesiunea unui bărbat
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
viziunea sa, această calitate de a înălța, de a purifica, viața sufletească a omului. Mitea Karamazov, de exemplu, se lasă condamnat fără a fi săvârșit paricidul de care era acuzat, dar de care conștiința lui nu era străină, deoarece în străfundul sufletului său își detestă tatăl, iar într-o anumită împrejurare spusese chiar: „De ce să trăiască un astfel de om?”. Gândind astfel, el a făcut paricidul în adâncul sufletului său. Simțindu-se apoi culpabil în forul său interior, el va lua
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
intertextuale: "Urc și cobor ritmic/ mai repede decât în afara/ mea/ mai încet decât înăuntrul meu/.../ Mă grăbesc către straturile ce mă înconjoară/ aura multicoloră îmbrățișându-mă/ izbindu-mă/ mișcare adâncă/ scufundată/ ca o piatră în apa rece și grea a străfundurilor/ Sângele meu alb și roșu s-a retras în albiile sale/ într-o zonă absurdă/ Peste tot în mine există o chemare a așteptărilor/ lungi procesiuni întunecoase/ durerea ruperii în două a sunetelor/ a mirosurilor/ aidoma/ unirii solemne a flăcărilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
publicat de Dan Bogdan Hanu în "Convorbiri literare", iunie 2007). Scriitorul se consideră, prin urmare, reprezentantul unei minorități poetice structural neoromantice, atente la palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până să ajungă, însă, la acestea, cititorul se vede silit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
foc./ Prin sângele de aur mai scânteie/ în oboseală sânii de femeie/ și venele albastre nenoroc.// În el m-am ospătat și am dormit/ pe forma unei inimi: pat și masă/ din oul lui divin în morți se lasă/ până-n străfund sudoarea unui mit.// Chiar Maica mea odată l-a purtat/ pe dulci timpane presimțind un mire/ cu spicele de grâu în răzvrătire/ înstreinându-i sângele curat.// Cine ți-a spus că-i îngerul trimis/ c-un paradis de focuri dezlegate?/ în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în biserică, o forță ce pare irezistibilă pune stăpînire pe el, chipul i se schimonosește, mîna i se crispează, barba i se zbîrlește, "urlă ca un animal sălbatic". Sînt noi mărturii, la urma urmelor, ale acestei prezențe diabolice permanente în străfundul mentalităților colective din secolul trecut, chiar din anii în care ne-am obișnuit să vedem triumfînd oficial Gîndirea raționalistă și Ideea scientistă, în conformitate cu trăsăturile sale tradiționale, avînd alături legiunile servitorilor săi din lumea de pucioasă a Infernului, Prințul întunericului rămîne
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Contractul social, textul lui Rousseau este întru totul semnificativ. "Loc al înțelegerii și unirii", "azil al încrederii și prieteniei", domeniul din Clarens în care o femeie tînără, soțul și fostul ei amant trăiesc "la unison", cu inima curată, "fără ca în străfundurile inimii să existe nimic de ascuns celuilalt" constituie un fel de oază afectivă, dar și socială și economică. E vorba, spune intenționat Rousseau, de "o casă din care nu se iese niciodată". În aceasă societate, "foarte intimă", "liniștită și strîns
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
copilăriei. "Cum să scapi de dulcea iluzie căreia îi dau viață aceste lucruri...?" Uzura timpului se șterge; din trecutul îndepărtat ies la suprafață prospețimea, minunăția zorilor vieții. Dar oare nu e însăși cheia operei lui Rousseau acest impuls venit din străfundurile ființei și care-i face să confunde viziunea unei tinereți pierdute a lumii -a lumii de dinaintea istoriei cu vîrsta aceea visată, dar mereu prezentă, a timpului binecuvîntat din primii săi ani de viață? Recunoscînd fericirea, inocența uneia, revii la fericirea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Există o teamă instinctivă, venind din străfundurile ființei noastre, față de acceptarea principiului terțului inclus există un al treilea termen T care este în același timp A și non-A, căci această acceptare pare să pună la îndoială propria noastră identitate, propria noastră existență. Această teamă se regăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
realități și sursa conștiinței de a exista în lume", scrie Mircea Eliade 21. Sacrul fiind mai întîi o experiență, el se traduce printr-un sentiment, cel al prezenței lui Nous, ceea ce leagă ființele și lucrurile și, prin urmare, induce în străfundurile ființei umane respectul absolut al alterităților unite de viața comună pe unul și același Pămînt. Sacrul, ca experiență a unui real ireductibil, este efectiv elementul esențial în structura conștiinței și nu doar un simplu stadiu în istoria conștiinței. Realitatea cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
iudaice pentru colaborarea foar-te fructuoasă cu ocupantul. Următorul pas era trecerea prin foc și sabie a întregului neam omenesc și punerea lui sub sabia lui Iahwe. Dar cea mai crîncenă socoată o aveau ei cu Gog căpetenia unei puteri din străfundurile nordului, care venise în Palestina din vremuri uitate și îl bătea rău la tălpi pe Întunecimea Sa Iahwe. Acest dușman omniprezent - Gog - era, după înciudații zeloți încuibați la Qumran, căpetenia Belial sau a Celui Rău. Crapa-v-ar rînza în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
lui Irod(37-4 î.e.n.) Sanhedrinul a hotărît ca regatul iudeu să fie cîrmuit de împăratul romanilor care a împărțit țara în patru regențe sau tetrarhii, conduse de moștenitorii direcți ai fostului rege. În fața unei societăți corupte și ticăloșite pînă în străfundurile ei, vrînd să anuleze testamentul lui Irod cel Mare, Sfatul bătrînilor iudei a trimis o delegație care îl ruga pe Augustus să preia țara sub stăpînirea sa. În anul 6 e.n. datorită unor tulburări grave generate de zeloți, Iudeea a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Tatăl cu numele de Ava, adică aba de pe tăblițele de plumb și din limba română veche. Dar numai în creștinismul arimin sau religia geților este expresia de Tatăl Ceresc pentru Izvoditorul Lumii, mozaicii se adresau atunci stăpî- nului lor din străfundurile pămîntului cu IAO sau Elohim(dumnezei!) iar Satana era fiul cel mai mare și căpetenia tinerimii drăcești. Cuvîntul ,,începătoare” din text trebuia tradus prin expresia ,,de început” dar o asemenea tălmăcire ridica serioase semne de întrebare cu privire la originea iudeo-creștinismului. În
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ei! Și întunecatul falsificator de istorie, rabinul ivrit J. Flavius scrie despre Magog, că sînt sciții, adică populația din nordul Istrului pe care izvoarele istorice o numeau mai des geți sau daci, informație explicată în Getica episcopului Iordanes. Chiar din străfundurile întunecaților care ne-au distrus istoria și cultura străbună, aflăm totuși că geții practicau o religie monoteistă așa cum menționează cam înghesuit și Herodot iar Strabon cunoștea neamul de la nordul Istrului drept cel mai religios popor din lume! Apocalipsa nu face
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ei este șașe sute șaizeci și șase’’. Apăi dă, înțelept ca tine în ale minciunii și hoțomăniei nu cred că au mai fost mulți pe fața pămîntului. Dacă viclenia și făcătura este înțelepciune și revelație pentru voi, atunci plecăciuni către străfundurile Iadului, Întunecimea Voastră. Dar mă încumet neicușorule să deslușesc și numele din numărul fiarei care zici că este nume de om adică a unui neam care ție îți stă în gușă precum jăraticul pe limbă. În limba aramaică pe care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și cred că nimeni nu are un asemenea drept’. Cu atât mai mult noi și generațiile care vin, avem obligația morală să-l cinstim și să-l venerăm, să ni-l asumăm ca o valoare științifică și morală izvorâtă din străfundurile acestui neam, pe care la rândul său l-a cinstit și înălțat prin mijloacele științei și credinței sale.
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
artificii" [s.n.]22, pentru care faimoasa metaforă 23 platoniciana din Republică (Cartea a VI-a) reprezintă o fericită, dar nu tocmai exactă, aproximare. Este mai curând "soarele hipogeic"24, "lumină visului"25, pe care poetul trebuie să le recupereze, din străfundurile propriei ființe, si sa le potențeze, pentru a da un sens nou experienței prezente. Într-o scrisoare, din 1927, catre prietenul său flamand, Léo Delfoss, Ion Barbu vorbește, despre "aceasta sondare a eului meu cel mai secret"26, despre experiența
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
inconștient ("degetele"), artistului genial, pe punctul de a ceda impulsurilor htoniene (ca om, el se supune legilor materiei și are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-o măiastra improvizație. Rezonând cu mișcarea din străfundurile sufletului, tonul lamentației se transformă, aproape imperceptibil, în imn - "marele accent poesc" - în glorificare adusă Creației și cunoașterii extatice pe care o presupune, asemănătoare experienței mistice, cu care actul de creație poetica este uneori asemănat 35, si la care, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o poetică a românismului care să rivalizeze stilistic cu metafizica cronotopului românesc înfăptuită de Blaga. Coordonatele axiale ale spiritualității românești - spațiul mioritic și timpul ondulat - fuzionează în cronotopul abisal, noologic, al matricei stilistice de care este impregnată până în ultimele sale străfunduri ființa românească. Cu toate că se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și temporale" ale inconștientului, "accentul axiologic" și "atitudinile anabasică și catabasică", la care se adaugă "năzuința formativă" pentru a forma "matricea stilistică". Acceptând asumpțiile filosofiei germane a culturii (O. Spengler), Blaga pornește de la ideea existenței unui inconștient colectiv încuibat în străfundurile absconse ale conștiinței. Acesta nu doar că amprentează cu propria sa pecete stilistică orice manifestare culturală, intelectuală, artistică, religioasă, de doctrină politică etc. a culturii pe care o fecundează, ci este și relativă cultural. Fiecare cultură este fertilizată de propriile
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de mentalități. Iar în privința mulțumirilor datorate, vreau să încep cu dl. Ionel Rusei de la Editura Babel din Bacău care m-a rugat insistent să adaug la prima ediție rezultatele ,,săpăturilor“ ulterioare... O fac bucuros, și voi merge la fel de adânc în străfunduri ca altădată - adică: tot până la teama de necuprins. Am, însă, o datorie specială pentru Lucian Radu Stanciu care de mai bine de un an caută umbrele dragi dincolo de lumină. Aproape zilnic mă asalta, aici la noi, cu informații și comentarii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la pământul natal simbolizează renașterea dintr-un spațiu sacru.143 În mitologia românească, o primă legendă despre nașterea Pământului mumă relatează cum deasupra noianului de ape primordiale s-a înălțat arborele cosmic bradul cu rădăcinile de pământ, sprijinindu-se de străfundurile apelor 144. În mentalitatea populară, nu există un singur pământ, se poate vorbi de "o pluralitate a pământurilor create": suprapământurile sau pământurile cerești și Raiul, pământul propriu-zis și Lumea Albă, subpământurile cu Celălalt Tărâm și Iadul 145. În basme, despărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ferestrele odăii, "ca să aibă pe unde ieși moartea cu sufletul" 267. Potrivit unei legende bogomilice, pământul s-a făcut din "turtița" pe care Dumnezeu a frământat-o din "apa începutului" și din nisipul pe care Dracul l-a adus din străfundurile mării 268. Așa, când moare un om, Dracul se apropie de el pentru a-i lua trupul, fiindcă se ține de pământ și pământul e al său, deoarece el a fost acela care l-a scos din fundul apei. Așa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În același timp cu cea a reînnoirii interioare. De asemenea, se Întâmplă frecvent ca subiectul să aibă În vedere sau să Înceapă o activitate de lucru cu sine, de natură psihologică sau psihanalitică: este o modalitate de a pătrunde până În străfundurile sinelui și, prin urmare, În fondul problemei. Sens: Pe parcursul lungului său drum către reincarnare, descris În Cartea tibetană a morților, sufletul celui mort Întâlnește monștri Înspăimântători; o voce Îi spune: „Află că acești monștri sunt personificarea propriul tău intelect. De Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]