1,312 matches
-
de mentalități. Iar în privința mulțumirilor datorate, vreau să încep cu dl. Ionel Rusei de la Editura Babel din Bacău care m-a rugat insistent să adaug la prima ediție rezultatele ,,săpăturilor“ ulterioare... O fac bucuros, și voi merge la fel de adânc în străfunduri ca altădată - adică: tot până la teama de necuprins. Am, însă, o datorie specială pentru Lucian Radu Stanciu care de mai bine de un an caută umbrele dragi dincolo de lumină. Aproape zilnic mă asalta, aici la noi, cu informații și comentarii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
statornici, lucrând asupra „dublului” meu și a limbii sale. După intrarea la facultate, bibliotecile bucureștene acceleraseră mișcarea freatică a cuvintelor: din când În când, se auzea straniul glas interior, știut și totuși altul. Dublul ieșea, ca un scafandru hipnotic, din străfundul limbii Îngânate, fără voce, și devenind, iată, Vocea, În care nu mai poți evita să te recunoști. Tras spre adâncul magmatic al lui Proust, Învățam că Între persoana publică și cea profundă rămânea masa opacă de reziduuri, suprapunerea nu era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu mere” (Mama cu pruncul). Autodefinirea devine tot mai drastică, pe măsură ce cunoașterea potențează Învrăjbita autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul viu la plimbare” (Mesagerii). Expediția Întru adevăr, pe serpentinele și În străfundurile sale cu miasme, decupează pas cu pas și niciodată deplin teroarea coșmarului terestru, blasfemiile bufone, reluând rugi Întoarse nu În blestem, ci În reportaj acid, insuportabil, pentru că limitat la el Însuși, suficient sieși. Prezidează „tribunale ale subteranei”, insomnia este perpetuă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sașa Pană, Își amintește: „A stat Înțepenit și Înjunghiat de durere zece ani - cu oarecari intermitențe - (imediat după bacalaureat până ce a trecut dincolo de suferință), dar mintea lui a călătorit prin cele mai ascunse tainițe, a scormonit cu Îndârjire de miner străfundurile gândului său bogat, și-ale trupului altoit cu abcese și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare pagină ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că au fost Înlănțuiri eliberate de controlul rațiunii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unei noi lupte. Generații mai tinere au înțeles mai bine decât unii mai vechi că nu este chemarea unui om, chiar dacă se numea Nicolae Petrașcu, ci reacția în fața morții spirituale și chiar fizice a unui neam întreg, reacție izvorâtă din străfundurile originare ale istoriei sale. Și așa s-a format din nou un schelet organizatoric și a izbucnit din instinctul de viață al neamului rezistența acestuia pe toate planurile vieții. Superioritatea infinită a forței ocupantului și colaborarea trădătoare a unor elemente
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
amabil să-ți scoți ochelarii? Mi-am scos ochelarii cei întunecați și am ridicat privirile. S-a uitat atentă la pupilele mele. Își schimbaseră puțin nuanța, semn că aveam dreptul să citesc vise. Am avut senzația că mă privea până în străfundul sufletului. — Da, e în ordine. Pune-ți ochelarii. Vrei o cafea? — Da, te rog. A adus din capătul încăperii două cești și le-a umplut cu cafea. S-a așezat la masă în fața mea. — N-am terminat cu pregătirile, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tavan și apoi m-am uitat la ea. Da, chipul ei avea cu siguranță o legătură puternică cu ceva din interiorul meu. Și acel ceva făcea să-mi bată inima puțin mai tare. Am închis ochii și mi-am cercetat străfundurile sufletului. Când am făcut asta, liniștea din jur s-a așternut peste mine ca niște firicele de praf. Cel puțin asta am simțit atunci. — Vin mâine seară la șase. La revedere! zise ea. Am plecat de la bibliotecă, am traversat podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acolo un vârtej îngrozitor. Dacă te-a prins, s-a zis cu tine. Nu mai vezi lumina zilei. — Cam cât e de adânc? — N-am nici cea mai vagă idee. Își croiește drum ca un burghiu, așa că probabil pătrunde spre străfunduri, tot mai adânc. Pe vremuri aruncau aici eretici și criminali... Și ce s-a întâmplat cu ei? N-au mai ajuns niciodată la suprafață. Ai auzit de grote, nu? Sunt câteva sub vârtej. Stau cu „gurile“ deschise, gata să înhațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu se știe de ce a survenit așa ceva. Nu i-a fost nimănui clar. — Trebuie să existe măcar o presupunere. — Bunicul susține că oamenii obișnuiți nu tolerează iradierea creierului. A fost nevoie de o asemenea iradiere pentru a cataliza miezul, adică străfundurile conștiinței. Celulele encefalului au încercat să producă anticorpi, numai că reacția a fost complet neașteptată. A produs moartea. Cred că lucrurile sunt mult mai complicate, dar poate fi și asta o explicație pe înțelesul nostru. Și cum de-am supraviețuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
găsit cineva acolo. — Interesant! Mai spune-mi amănunte. — Nu-i nimic interesant în asta, am zis întinzându-i farfuria cu vinete pané. Ea mi-a dat, în schimb, farfuria cu barbun. — Dar vreau să știu, zise ea. — Bine, ascultă. În străfundul conștiinței fiecăruia există un miez imperceptibil persoanei respective. În cazul meu, acesta e alcătuit dintr-un oraș împrejmuit de un zid și prin care curge un râu. Locuitorii orașului nu-l pot părăsi. Numai unicornii au dreptul să iasă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
încolo. Pierderile au fost inevitabile și au făcut parte integrantă din viața mea. Nu voiam să dispar din lumea asta. Am închis ochii și-am simțit că-mi fremăta sufletul. Era ceva care depășea tristețea și singurătatea. Pornea chiar din străfundurile existenței mele. Un val pornit din adâncuri, un geamăt care m-a zguduit puternic. Nu știu cât a durat. M-am rezemat de bancă, mi-am sprijinit coatele și am așteptat să treacă. Nu mă putea ajuta nimeni, la fel cum nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mod încă și mai imperios, într-un cuvânt, aceeași rătăcire veche și mizerabilă, ca să nu spunemm, pur și simplu, aceeași disperare". Puterea magnetică a limbajului acestor ochi îl face să contemple portretul timp de ore întregi "căutând să ajung în străfundurile aceste priviri întotdeauna îndreptate spre mine și să-i smulg, cum se spune, secretul"454. Nu mai este vorba de o "simplă curiozitate" (ca și cum curiozitatea ar fi un lucru simplu!) ci de o dorință apăsată de apropriere, de posedare a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
voce de animal". El însuși se înfioară auzindu-se cum răspunde: "își recunoștea organul, nu era nici un dubiu, el era cel care vorbea dar i se amestecase în voce un piuit dureros, imposibil de reprimat, care părea să iasă din străfundurile ființei lui și care nu lăsa cuvintelor adevărata lor figură decât în prima clipă pentru a le bruia apoi rezonanța atât de tare încât te întrebai dacă ai auzit bine". Pentru că Gregor este un oaspete care în familia sa luase
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nu avem ce adăuga: „Pogromul de la Iași are rădăcinile adânc Înfipte În putregaiul politic al pseudo-democrației românești. El nu a fost explozia accidentală a unor pasiuni izolate sau a unei rătăciri momentane. El nu a izbucnit prin generație spontanee, din străfundurile bestiale ale unor făpturi criminale. El nu a Început În „Duminica ceea” de 29 iunie 1941; nici cu trei zile Înainte, când s’au produs primele omoruri; nici la 22 Iunie, când s-au deschis ostilitățile; nici la 6 septembrie
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
în ora de confesiuni improvizate între șevalet, microfoane, camere de luat vederi și reflectoare discrete. A.V. De ce ați agățat balanța aici, deasupra măsuței pentru cafea? Dragoș Pătrașcu Balanța este un obiect formidabil! Tot timpul încercăm să fim echilibrați în străfundurile sufletului nostru. Este o tendință a fiecăruia dintre noi. Dar asta nu înseamnă că putem ajunge la echilibru atât de ușor... A.V. Ați putea să vă caracterizați într-un singur cuvânt? D.P. Poate, febril. Oricum nemulțumit. A.V. "Nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
De foarte multe ori încerc să improvizez și eu tocmai pentru a scăpa de tirania planului dinainte făcut. Câteodată am..., obsesia de a fi conceptual. Este un trend în lume, de a fi conceptual, în momentul de față. Dar, în străfundul inimii mele, dacă pot să spun așa, ca și cum aș fi un critic de artă, aș spune că sunt un neoromantic. Sigur că apreciez foarte mult și neo-conceptualismul. În ultimii ani am baletat, am făcut cum mi-a dictat sensibilitatea, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
încă o dată partea aceea. Sună ireal pentru mine. Dar tot nu pot descoperi punctul nevralgic. Era ca și cum ar fi tras de o draperie într-o cameră secretă, ca și cum devenea îngrozitor de suspicios în sinea lui, iar acest sentiment se infiltra până în străfunduri. Blandar sorbi două înghițituri în timp ce asculta și apoi încă una, în timp ce reflecta asupra celor spuse. - Am un obicei - vorbi în sfârșit - să spun subiectului aflat în transă că, data viitoare când îmi va permite să-l hipnotizez, se va cufunda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
de dezbatere cu totul diferite. Marx este socialistul care vede în capitalism cea mai rea dintre lumile posibile, iar Weber este conservatorul care vede în capitalism cea mai bună dintre lumile posibile, o ordine naturală a lucrurilor, care vine din străfundurile culturale și religioase ale ființei umane. Marx este economist, iar Weber este mai mult decât atât. Primul vede capitalismul ca pe o lume a banului, al doilea îl vede ca pe o lume a omului. Pentru Marx banii și folosința
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
primul rând familiilor de români de aici. Pentru că vocea lor s-a ridicat mereu către București și către Budapesta pentru apărarea identității lor. Și, pentru că este împreună cu noi și întâistătătorul românilor de pe aceste meleaguri, voi încheia cu cuvintele Psalmistului: „Din străfunduri, din străfunduri, vocea noastră se ridică către tine, Doamne”. Iată că această voce a căpătat formă. Domnule consul general, vă mulțumesc și vă doresc succes. 17 noiembrie 2006, Gyula Conferința „Global NATO: Overdue or Overstrech?”tc " Conferința „Global NATO\: Overdue
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
familiilor de români de aici. Pentru că vocea lor s-a ridicat mereu către București și către Budapesta pentru apărarea identității lor. Și, pentru că este împreună cu noi și întâistătătorul românilor de pe aceste meleaguri, voi încheia cu cuvintele Psalmistului: „Din străfunduri, din străfunduri, vocea noastră se ridică către tine, Doamne”. Iată că această voce a căpătat formă. Domnule consul general, vă mulțumesc și vă doresc succes. 17 noiembrie 2006, Gyula Conferința „Global NATO: Overdue or Overstrech?”tc " Conferința „Global NATO\: Overdue or Overstrech
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
din Nepotul lui Rameau... - Misterioase sunt căile bifurcate ale Iadului, domnule Chivu! Un secret: violența are multe chipuri. Să luăm plictiseala, de pildă. Plictiseala e plăcută Managerului Șef al Iadului, înțelegeți? Și coborî colțul unei urechi arătând cu subînțeles în străfundurile pământului. Plictiseala afirmă că libertatea e dureroasă, e un ditamai obstacolul între om și fericire. C a să fiu sincer, faimoasa libertate a creatorilor este tentativa de evaziune în afara încarcerării plictiselii. În Cercul al Șaptelea, al Violenților, se află și
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
incomensurabilă pentru durerea lumii - ar fi apărut atunci cînd Lucifer, cu o viteză supersonică, a căzut - la propriu și la figurat - din Rai. Ipoteza e plauzibilă. Din culmea beatitudinii - și a orgoliului - nu ai cum te prăbuși altundeva decît în străfundurile abisului. Se mai spune și că vaietele (fie ele cu glas tare, sotto voce sau in petto) provocate de durerea lumii, care (slab eufemism!) nu e deloc puțină, ar fi rezultatul, divizat la infinit, al urletului scos, perpetuu, de Lucifer
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
Odată cu democrația, peste noi au năvălit și diverse subtilități care, pe vremea lui Ceașcă, nu dădeau nimănui dureri de cap. Ca de-o pildă, diferența dintre public și privat. Adică dintre viața personală și viața ,oficială", între ceea ce ești în străfundurile tale și obrazul pe care-l arăți lumii. În marele său fariseism, o anumită parte a lumii face cu fermitate distincția între ,on the record" și ,off the record", adică între ceea ce e sortit să rămână ,între băieți", adică la
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
reflex în biologie, precum o formulă (limită) de apărare, precum o șansă (disperată) a regenerării ființei. Psihanalitic vorbind, avem a face cu o retragere în trecutul cel mai îndepărtat al omului. Apare exploatată această stare agonală, acest conflict dramatic al străfundurilor elementare ale individului cu superficiile inteligenței speculative, cu clarificările, exigențele, dubiile culturii ce li s-au suprapus treptat, în contextul unui timp istoric traumatizant: ,în fiecare seară în somn rup simetric cearceaful sînt/ femeia-foarfecă mă bag goală în plapumă și
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
două sute de milioane de ruși. Care, de la Ivan cel Groaznic nici nu mai adoraseră în așa unanimitate vreun pravoslavnic țar. Exemplele ar putea continua, chiar ar fi trebuit să înceapă cu Alexandru cel Mare, macedoneanul care a împins elenismul până în străfundurile Afganistanului. Dacă ar fi coborât mai încoace baremul, la țărișoara noastră, exemplul care i-ar fi sărit în față ar fi fost charismaticul Corneliu Zelea Codreanu, naționalistul absolut, dar de sânge germano-polonez! Despre Gheorghiu-Dej s-a spus că ar fi
Râdem, sau ce facem? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11398_a_12723]