76,894 matches
-
răcoroși. Ghinion, tocmai la intrarea în clădirea Teatrului însă, se ridicau perdele de praf, din cauza unor lucrări la caldarâmul neodihnit al Bucureștiului. (Un citat pe temă dintr-o antologie de Vorbe de duh lansată la Târg: "De fapt, nu repară străzile. Doar schimbă locul gropilor ca să nu le poată ține minte șoferii"). Pe jos, în drum, un pantof stingher, pierdut de cineva în noaptea de vineri spre sâmbătă, indica direcția Teatrului. Vremea a fost cu noroc, adică, cum se spune în
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
lor. Adevărați lideri de opinie, Mălin Boșca, Ion Th. Ilea și Vasile Netea, originari din zonă, scot revista "Plaiuri năsăudene". Cu o forță exemplară, susțin drepturile istorice ale românilor. De asemenea, cei din Asociația Generală a Românilor Uniți - AGRU -, din strada Polonă și cei din căminul Asumpționiștilor, dacă vorbim de studenți, arborau o platformă națională de orizont european. La căminul ardelenilor refugiați, majoritatea, dacă nu membri activi, oricum simpatizanți ai Partidului Național }ărănesc, întrețineau, sub scutul unora dintre fruntașii partidului, o
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
cu o pușcărie, ferestruicile încărcate cu borcane cu murături, casa ticsită de cărți, zecile de limbi străine pe care le vorbeau părinții, convingerea absolută că Cehov, Tolstoi, Vanea, doctorul Samoilenko nu sînt doar autori și personajele lor, ci vecinii de pe stradă, ființele din proximitate, percepția Ierusalimului, în care trăiește fragilul adolescent, și a polului opus, Tel-Aviv-ul, telefonul săptămînal cu rudele de acolo - formidabilă scena - locul oferit în biblioteca tatălui pentru alcătuirea propriei biblioteci. Prima, aceea pe care nu o uiți niciodată
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
îmi iau cărți și-mi iau DVD-uri, pentru că sînt multe și nu prea le găsești în România, sînt multe...albume pe care nu le găsești în România, de muzică. De asta mă duc la festival : să mă plimb pe stradă, să intru în bistrouri, să mănînc la restaurant, să văd lumea, să mă întîlnesc cu oameni, să discut, să combat, să nu știu ce... - Mai pictați? Mai desenați? - Nu prea mai pictez, că nu prea mai am cînd. N-am unde. Aș
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
clipă, bicicleta dispăru în întregime, spre uimirea mea că nu mă miram deloc. Mergeam acum orb, cu mâinile lipite de trup, golit de gânduri, de-a lungul unui nesfârșit bulevard de blocuri la mari distanțe între ele și, curios, cu spatele la stradă. Era limpede că mă aflam la capătul dinspre deșert al unei metropole, că băteam drumul între două orașe depărtate între ele cât două țări. Ce altceva aș fi avut de făcut? Nu simțeam nici un fel de oboseală, nu înțelegeam de unde
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
trei" reușind timp de vreo oră și jumătate să ne spună, cu detalii, nimicuri gigantice, fapt care l-a făcut pe Haralampy să soarbă setos niște pălincă și să înceapă apoi să declame în limba arabă versuri proprii: Pe o stradă lungă-scurtă Niște inși mergeau venind Și-n tăcerea lor profundă Se-auzeau bolborosind... Evident că prietenul nu făcea aluzii și exagera în privința bolboroselilor, dar poeții mai și fabulează din când în când, nu-i așa ? Ca și marii jurnaliști, precum
Folclor și alte povestiri televizate - din pădurea românească by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11641_a_12966]
-
Hardenberg, după părerea lui - ultimul rozicrucian, când și când reda ca în vis niște dialoguri, sau se cufunda fără glas în sine însuși, apoi suspina adânc, arunca ici-colo câte o ochire bruscă la stânga sau la dreapta. Pe când treceam pe o stradă de suburbie, strigă: "Lepră, lepră! Privește fațadele astea hidoase! Oribil, tot ce trăiește în spatele lor, se târăște, rabdă de foame, înșfacă, trudește și urăște! Ah, și le curé, și primarul radical, și fabricantul de nuga, și fetele lui în rochii
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
doi?" Ajunși la Avignon, am tras la vechiul Hôtel de l'Europe. Acum Keyserling era bine dispus. Bău pe stomacul gol două pahare mari de Calvados drept viatic post-festum, iar apoi vru să meargă îndată la un mare restaurant de pe strada principală. Acolo ne-am așezat curând în fața unei sticle de Châteauneuf, iar oaspetele meu deveni fermecător. Plăcerea existenței fizice și spirituale punea stăpânire pe el, se prefăcu în pură încântare, iar mărturisirile lui deveniră pline de farmec și minunat puse
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
împinse scaunul la loc, se ridică de bună voie și, dând din cap în toate părțile, mă urmă, pășind destul de sigur până la casa la care trona obișnuita doamnă cu perucă neagră. În spatele noastre, murmure, câteva exclamații ostile. Astfel ajunserăm pe stradă și la aer curat. Acolo situația deveni periculoasă. Keyserling atârna greu de brațul meu, în dreapta își învârtea toiagul noduros. Clătinându-se, descria largi curbe, trăgându-mă înainte. În marele exil trebuie să ne ducem, în marele exil! Acolo domnește adevărul
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
domnește adevărul, adevărul complet! - Aici e totul plin de negri", iar când un ofițer superior în uniformă trecu pe lângă noi: "Ah, la grande armée, la grande armée", învârtind toiagul. Nicicând n-am tânjit mai intens după un taxi dintr-o stradă laterală, dar în trap obosit nu apăru decât o birje, vizibil pe drumul de întoarcere spre grajd. Bietul căluț cu apărătoarele sale de muște peste urechile istovite nu mai voia să tragă, dar, după ce ne instalarăm pe perne, trebui să
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
În susul și-n josul istoriei, al ființei mele, al exilurilor, al exodurilor, al călătoriilor. Într-o secundă, viața poate fi pulverizată. La fel s-a întîmplat și cu evreii, de pildă, în timpul celui de-al doilea război mondial.Vînați pe străzi, în case, în ei înșiși, smulși dintr-o poveste au fost vîrîți cu forța în altele, incredibile, năucitoare, devastatoare. Chiar dacă au existat evrei care au ieșit vii din lagărele de concentrare, nu știu cît noțiunea de supraviețuire le va fi
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
murit. Dar eram câțiva care știam, în ultima vreme, că era rău de tot. Avea o porcărie de boală. Dintre cele care alterează spiritul și lasă corpul intact. Boala lui Baudelaire. Cea a lui Valery Larbaud. își părăsise mansarda din strada Odéon pentru o cameră de spital în care n-aveau acces decât câțiva intimi. Aștepta. Nu mai vorbea. Nu era sigur că-i recunoștea pe ultimii credincioși care-l vizitau. Cioran care, într-o zi, comparase conversația cu "o artă
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
face în vechiul stil clasic al "Nouvelle Vague": prelungește sunetul diegetic dintr-o scenă în alta. Muzica e omniprezentă, Sibelius și Ceaikovski. Uneori sunetul diegetic e în priză directă, dar volumul crește și descrește aparent aleator. Imaginea unei femei pe stradă e încețoșată, apoi trece la un focus clar. Al treilea episod e minimalist, paradisul e un crâng. Are și paznici: marina americană. În acest mod, Godard subminează întreaga filozofie a raiului, dar întărește ideea de graniță dintre cele trei nivele
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
domnul prim-ministru Tăriceanu a plecat cu cizmele lui albastre cu tot în Marea Banatului călcând în picioare nefericirea domnului președinte Traian Băsescu de a avea un asemenea prim-ministru. 4. În mai multe reportaje tv, vedem lumea ieșită în stradă pentru a se împotrivi abonamentului la gaz, inclusiv în seara când, la jurnalele tv, parlamentarul G. Frunda zice: "Extragem 60 % din gazul necesar consumului și mai scump decât în Ungaria unde se extrage doar 3 %..." Noroc că domnul Tăriceanu avea
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
i-a permis lui Vasia să aprecieze sângele rece al celei care era de acum înainte soția sa. Ea nu a renunțat la această seninătate cât timp a durat procesiunea burlescă ce-i conducea, mână în mână, cu fanfară, prin străzile pline de lume, până la insula Vasili. în jurul lor, mulțimea se bucura și râdea, striga glume și sporea binecuvântările comice. Bufonii din escortă erau împopoțonați cu măști și executau tumbe pentru a menține veselia publicului. La această procesiune se alipiseră și
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
o cruce,/ Înzestrată am fost cu daruri,/ Dar n-am folosit nici unul. Banalitatea absolută a frazelor sale o întristează pe biata poetă pînă cînd ea uită să mai rimeze versurile, umblînd prin poezie cu un singur picior încălțat: Ninge pe stradă și peste castani,/ ninge viscolind zăpada,/tristă sunt la cumpăna dintre ani,/străină la mine acasă. Ninge, ninge ca-n copilărie./ Dragostea târzie/aduce moartea. De altfel, în chip cu totul original, iubirea se dă de-a dura: În vânt
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
Simona Vasilache Absolută ca bonomia eroilor de basm mai e doar marea bunătate a idioților literari. Faptele săracilor cu duhul au, povestite, ceva din farmecul mucalit al temelor de vacanță, cu bătrînica ajutată să treacă strada. Se amestecă, adică, în ele cumsecădenia care nu-și are, totdeauna, rostul și o anume simplitate pe cît de înduioșătoare, pe-atît de caraghioasă. Eroii Alexandrei Târziu, din "scenetele" adunate în Fapte bune cu Lisa, volumul publicat anul trecut la Compania
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
misterul său, și ale altuia ca o interfață cu exteriorul, într-o perspectivă panoramică asupra orașului și lumii întregi. "Harta orașului meu - notează autorul - e pistruiată cu bulboane și vârtejuri de nostalgie pură." Pentru a le regăsi, el deambulează pe străzile metropolei, căutând însă nu luxul urban, zonele rezidențiale, cartierele strălucind de curățenie și confort, ci, dimpotrivă, cariile vizibile ale Bucureștilor, pereții coșcoviți, casele vechi ruinate cu trecerea anilor și rămase, unele, ca niște imagini spectrale ale zădărniciei. Dacă sufletul casei
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
destui localnici îi spun Tony Kent Arena. Suntem în 6 ianuarie 1994, trecem prin fața sălii și nu bănuim că peste puține minute aici se va produce una dintre golăniile cele mai grele din istoria sportului. E ora 14:30. Pe stradă soarele nu poate să înmoaie gerul, iar înăuntru nu știi a ce miroase mai tare: a parfum sau a transpirație. Cobo Arena adăpostește un patinoar pe care câteva fete execută niște mișcări prea complicate pentru profani. Una dintre ele este
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
într-un ghioc, în sofisticatele imagini plînge melosul vieții îmbrățișate de un elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Sau: "nu știu să urc pe scara ce descătușează trupul din fălcile ființei/ știu doar că-n podul unde stau
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
Rămas singur, - fandaxia, gata! Ceva a început să pută tare, din ce în ce mai tare, încât a trebuit să deschid larg fereastra. Dar de afară venea o duhoare și mai și. Luai un calmant. Totuși, și-așa, puțea. Era ca atunci când treci pe stradă pe lângă o hazna deschisă, și te apuci cu degetele de nas... Ori, îți bagi vată în urechi, dacă putoarea te bate la urechi, să scapi de supliciul numit televiziune, acaparată de niște cuconițe oxigenate și neroade, de fanții agramați și
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
stîrniseră scandalul public. Tînărul nobil avea o inimă generoasă și sensibilă, dar era un temperament nervos și ușor iritabil. Avea un cap frumos, dar era șchiop; pictorii îi copiau cu plăcere trăsăturile feții și cerșetorii se strîmbau după el pe stradă. Distins laolaltă prin puterea și slăbiciunea intelectului său, afecționat dar pervers, un lord sărac, un schilod bogat, el avea nevoie de cea mai disciplinată educație. Dar natura caprițioasă dete mamei care trebuia să-l crească un caracter desordonat ca al
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
Urmărim o construcție narativă, o confesiune dirijată într-un sens care (așa cum stă bine unei proze) nu e clar de la început. E descris spațiul magic al iubirii: "cartierul nostru, al copilăriei mele și apoi al Adinei", cel din jurul Cișmigiului, cu străzile Sfântul Constantin, Aleea Progresului și Schitu Măgureanu. Patrulaterul împărăției îndrăgostiților se extinde până la limitele desenate de Calea Plevnei, Calea Griviței, Strada Brezoianu și Bulevardul Elisabeta. Timpul nu conta, pentru că poemul de dragoste îl suspendase: "Umblam și vorbeam și făceam planuri, mereu altele
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
de la început. E descris spațiul magic al iubirii: "cartierul nostru, al copilăriei mele și apoi al Adinei", cel din jurul Cișmigiului, cu străzile Sfântul Constantin, Aleea Progresului și Schitu Măgureanu. Patrulaterul împărăției îndrăgostiților se extinde până la limitele desenate de Calea Plevnei, Calea Griviței, Strada Brezoianu și Bulevardul Elisabeta. Timpul nu conta, pentru că poemul de dragoste îl suspendase: "Umblam și vorbeam și făceam planuri, mereu altele, și eu visam și ea vorbea pentru sine; eu o ceream de mii de ori în căsătorie și ea
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
Simona Vasilache E nevoie de multă "tehnică" literară ca să nimerești, într-un dialog dintr-o carte, tonul unei discuții obișnuite purtate pe stradă. E cu atît mai greu cînd "personajele" sînt și nu prea, cu o expresie cîndva la modă, oameni ca noi. O călătorie firească, în genul unei "excursii" la țară, în lumile "diferiților", face Ruxandra Cesereanu, împreună cu studenții ei clujeni de la
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]