1,841 matches
-
bun de ars. Cu asta era alimentat cazanul de la hammam. Asta mai însemna și că, o dată descărcată și ultima încărcătură, Harun și cu mine duceam cu noi culoarea și mirosul a ceea ce căraserăm. Ne-am grăbit așadar să ne lepădăm straiele ca să ne năpustim în sala cu apă caldă. Povestea ne amuza. De cum întâlneam un amic la etuvă, ne distram întrebându-l dacă apa nu i se părea diferită în ziua aceea. Pentru toți oamenii din oraș, baia turcească este locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Fès, de înverșunarea lui Zeruali, de cruzimea fără chip a șeicului leproșilor. Chiar în ziua plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală, unchiul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
patru, procedase metodic: cea mai mare căpătase odaia cea mai încăpătoare din casă, iar surorile ei nu mai avuseseră alt rol decât pe acela de a se ocupa de ea, ca niște slujnice. Ea singură avuse dreptul de a purta straie noi și bijuterii, până ce se căsătorise. Următoarea îi luase atunci locul în camera cea mare, acaparând astfel toate onorurile; veniseră apoi la rând și celelalte, în afară de Fatima, prea tânără încă și sortită mie. A treia dispoziție a diatei mele ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
după ce mă înștiințase că avea de gând s-o ia de nevastă pe sora mea, Harun nu stătuse cu mâinile-n sân. Îi aținuse calea tatei când acesta se întorcea de la țară, ca să-i poată face o vizită, îmbrăcat în straiele pe care le purta în zi de vineri, și a-i cere solemn mâna lui Mariam. În alte împrejurări, Mohamed măsurătorul ar fi considerat că un hamal, fără alt avut decât buna reputație a breslei, era o jalnică partidă. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un simplu negustor andaluz care făcea afaceri cu genovezii. Am putut așadar să pătrund în oraș și să mă îndrept spre han. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am văzut chiar în mijlocul drumului pe unde trebuia să trec doi bărbați în straie bogate care discutau cu glas tare, uitându-se la mine. Când am ajuns în dreptul lor, au început să vorbescă amândoi deodată: fiecare mă ruga să-i fac cinstea de a găzdui în casa lui, făgăduind să se ocupe atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
al acelei femei, știa ce soartă îl așteaptă. Înalță capul și deschide ochii! Ordinul lui Harun fu însoțit de o mișcare bruscă a jungherului. Zeruali înălță capul, dar își ținu ochii strâns închiși. — Privește, stărui Harun, în timp ce Mariam își deznoda straiele cu o mână, ștergându-și lacrimile cu cealaltă. Rochia căzu. — Uită-te la corpul ăsta! Vezi vreo urmă de lepră? Du-te s-o cercetezi mai de aproape! Harun începu să-l zgâlțâie pe Zeruali, împingându-l spre Mariam, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fie siliți să trăiască în rușine de-a lungul perioadei mele de surghiun. Firește, le-am lăsat toate cele trebuincioase spre a fi la adăpost de nevoi vreme de ani îndelungați, spre a fi hrăniți, slujiți și mereu îmbrăcați cu straie noi. Când m-am aflat la două mile de Fès, pe drumul spre Sefru, sigur că orice pericol era de acum depășit, m-am apropiat de Hiba, cocoțată pe cal într-o litieră învelită în mătăsuri. — Nici un fasiot n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe strada mea, care mi se păru foarte însuflețită. Numai că toți trecătorii se holbau la mine. Deși eram deprins cu neplăcerea asta de care au parte toți călătorii, simțeam totuși o insistență neobișnuită, pe care am pus-o pe seama straielor mele maghrebine. Dar nu era asta. Un negustor de fructe își lăsă o clipă prăvălia ca să vină să-mi dea sfaturi: Oamenii sunt uimiți să vadă un om de calitatea ta umblând umil pe jos, prin praf. Fără să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acoperitoarea de cap, dar nu înainte de luna șaaban. S-a înțeles atunci că el era definitiv tămăduit, iar cetatea a primit poruncă să se împodobească. A fost organizată o procesiune în fruntea căreia mergeau cei patru medici regali, înveșmântați în straie bogate din catifea roșie garnisite cu zibelină, primite în dar din partea suveranului recunoscător. Slujbașii de rang înalt purtau cu toții eșarfe din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făgăduindu-ne să ne întoarcem într-o zi în Alexandria, dar cu sufletul liniștit. Ne-am îmbarcat așadar pe o corabie egipteană care pleca spre Tlemcen, unde ne-am odihnit o săptămână încheiată înainte de a porni la drum. Îmi îmbrăcasem straiele maghrebine și, după ce am trecut de incinta din Fès, mi-am acoperit fața cu un taylassan. Nu voiam să se afle de sosirea mea înainte de a-i fi întâlnit pe ai mei. Ai mei, adică taică-meu, maică-mea, Warda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ori mai mulți pedeștri. Cu spatele spre mulțime, ei alcătuiră trei cercuri concentrice, având în mijloc un bărbat călare. Nu era ușor să-l recunoști în silueta aceea pe Tumanbay. Cu capul gol și barba în dezordine, nu avea drept straie decât niște zdrențe din postav roșu prost ascunse de o mantie albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer otoman îi ceru să coboare de pe cal și sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își slăbiseră vigilența, în vreme ce prietenii lui Tumanbay, doborâți de înfrângere, o luaseră razna care-ncotro. Am fost nevoiți, firește, să ne oprim de cinci-șase ori ca să răspundem la câteva întrebări bănuitoare. Dar n-am fost nici maltratați, nici prădați de straie, iar noaptea ne-a găsit culcați fără grijă în coliba Khadrei, locul iubirii noastre de la început. Acolo s-au scurs luni de fericire simplă și nesperată. Prea mic și prea sărac pentru a isca pizmă, satul dădacei trăia departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
putere să-i pedepsească pe necredincioșii care perturbau traficul în Marea Roșie. N-am rămas decât două zile la Djeddah, cât să luăm legătura cu o caravană care pleca spre Mecca. La jumătatea drumului dintre cele două orașe, mi-am părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu va pleca fără noi. De acum, nu-l mai reținea nimic. Am mai zăbovit cât să facem o baie, să luăm o masă bună, să tragem un pui de somn, și ne-am regăsit cu toții în port, înveșmântați cu straie noi și dați cu parfumuri. Cel mai frumos galion al lui Abbad ne aștepta, gata să ridice ancora spre Tunis. Un ultim cuvânt scris pe cea din urmă filă, și iată deja coasta Africii. Albe minarete din Gammarth, nobile rămășițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de suferit transformările produse de Manhattan și de secolul douăzeci. Un porumbel englezesc obișnuit ar fi ca un cacadu printre ele - un măcăleandru roșu ar fi ca o pasăre a paradisului în comparație cu ele. Păsările New York-ului sunt trântori bătrâni în straie soioase. Trăiesc din mila publică și pomeni. Tușesc și bombăne și își bat aripile să se încălzească. Degenerate, ele au sărit peste câteva verigi din lanțul existențial, care fusese deja zgâlțâit. S-a terminat cu trilurile sau cu viermii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe zi de mai multe ori; O, trebuie să fie trist departe-n prăpăstii... Fulgi de zăpadă rătăcitori... Dimineață O cafea neagră... și-o ploaie de gheață, Când spirtul mai arde culori în odaie - O privire pe-o carte, pe straie, Și pasul mă-ndrumă în dimineață. Cum frigul, tremurând ca o veste, Tot plânge de-al meu și de-al tău... Tot mai mult am rămas cu ce este, Și plouă cu-o părere de rău. Am uitat dacă merg
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de carne. Uite, fotografii. Fetița, scumpa, sărăcuța de ea, spuse Mătușica, să aibă ea așa o cocoașă! Cocoașa, cocoașa, cocoașa cămiloasă. Ea, Frumoasa Doamnă cu Cocoșenii. Sau Doamna fără Milă. Ceruri milostive, care nu vă schimbați, uitați, priviți uniforma, micuțul strai călugăresc, micuțo, nevinovată ca de la mănăstire, spune șapte ave maria și el nu va mai pleca. Uite, trecutul. Pune-l în cufăr pe scumpul poet gropar, pune-l acolo, ca să rămână neschimbat, pune-l în cufăr și păstrează-l, chitit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fripte, trimițîndu-l să spună atîtea slujbe, Încît umblă mereu afon. — Dumneata mănînci bine? Întrebă dintr-o dată bătrîna, neliniștită. — Mănînc ca un căpcăun, Jacinta, ce se-ntîmplă e că am un metabolism foarte masculin și ard totul. Însă, așa cum mă vezi, sub straiele astea, nu-s decît mușchi. Pune mîna. Ca Charles Atlas, Însă ceva mai păros. Jacinta Încuviință, mai liniștită. N-avea ochi decît pentru Fermín. De mine uitase cu totul. — Ce ne poți spune despre Penélope și despre Julián? Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
murmurat. Barceló suspină și Îmi turnă o Înghițitură bună de coniac Într-un pahar. I-am declinat oferta, care trecu În mîna Bernardei și dispăru printre buzele ei ca prin farmec. — Rogu-te, fă un duș și pune-ți niște straie curate, indică Barceló. Dacă te Întorci acasă cu petele alea, taică-tu are să moară de frică. — Nu-i nevoie... SÎnt bine, am zis eu. Atunci, nu mai tremura. Hai, du-te, poți folosi baia mea, care are boiler. Știi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de turbare. Fumero Îi povestise că Julián Carax urma să se căsătorească cu o femeie bogată, Într-o ceremonie de un fast foiletonistic. Aldaya era ros de cîteva zile bune de viziunile pe seama celui ce-i pricinuise nenorocirea, Înveșmîntat În straie de paradă și călare pe o avere pe care el o pierduse. Fumero nu-i povestise că Irène Marceau, deși femeie cu o anumită situație economică, era patroana unui bordel și nu o prințesă dintr-o poveste vieneză. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pe o floare-n fața porții Cânt-un greier o tiradă, Iar bunica cu nepoții Stau pe-o bancă în ogradă. E în strai de sărbătoare Cu catrință și ilic Și-o cămașă mândră are Din fir alb de borangic. Păru-i strâns, cu o cărare, Ochii negri de cărbuni, Blândă și frumoasă, pare Dintr-o slovă de minuni. - Dar povești, zise-o fetiță
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
-o fetiță, Codrul verde ți-a mai spus? - Da, mi-a spus prin poieniță După mure când m-am dus. - Cum de poți, bunică, spune, Să ne fii așa de bună? - Mi-a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
murit nevasta! Doamne, spune-mi într-o noapte Vorbele descântului. N-am caiete! Adu-mi Tu, În trăistuța vântului! Pe la mine Moș Crăciun N-a trecut vreodată... N-a avut cu ce, dar Doamne, Vreau o ciocolată! Scrie de la Început Straiele pământului! Și ne dă suflare, din Soarele Cuvântului! Doamne, eu ades te văd Prin lumină, zău Hai, dă-mi mâna! Te rog, eu, Pruncul Tău! cineva s-o ajute, să-i înveselească zilele, iar tu ești cel mai potrivit! Te
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
să fie prezentate toate fetele Regatului pentru că una va fi împărăteasa ce va urma la tron, aleasa feciorului său. În ținutul acela, un om avea trei fete. Cea mare și cea mijlocie erau nespus de frumoase și se purtau în straie care mai de care mai alese. Erau pețite de mulți feciori ce stăteau la rând să-și încerce norocul. Numai de cea mică nu se apropia nimeni, că era urâtă și pipernicită și cei care o vedeau ziceau: - Ce-mi
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Lumina ce se-aprinde, inundă ca o apă, Prin care năruirea stejarilor căzuți În albia de vremuri, nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan, Rămânem să petrecem covoarele de stele, Scoborâtori din munte, în fiecare an Și mărgelind visarea, din plinele ulcele...
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]