1,879 matches
-
în Fărcașele, Olt. Culoarea spectrală specifică neofiților rezultă aici dintr-un apelativ ce cumulează forța regeneratoare a laptelui și afecțiunea instanței narative: Lăptița. Sora ei mijlocie are capacitatea de a crea armuri magice ce conferă invincibilitate împărăției: „...i-aș face straie dă i-aș îmbrăca toată oastea lui dă luptă și să fie puternici să nu-i doboare nimenea”, însă mezina dalbă aduce pe lume copii ai luminii: „. dacă ai lua-o dumneata de soție, ea ț-ar face doi feț
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
presupune o istețime canalizată înspre rău. Premeditarea crimei cu funcție rituală așază actul distructiv în urma celor trei zile pregătitoare, și nu în cea de-a treia, semn că evenimentul are o încărcătură negativă. Repetiția de trei ori în text a straiului cu funcție de ocultare subliniază natura infernală a soțului dedublat, adică exact acea energie capabilă să revigoreze întreg planul uman. Puternic marcată de imaginea feminității materne, inițierea croiește drum neofitului afară din lume prin distrugerea imaginii securizante a mamei, care, brusc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la dânsa șî i-o spus:Dragâ fatâ a moșn’iaguli! T’i duci la părău șî spui d’i tri uori: «d’ișk’id’i-t’i, nucuța mș!» Ș-ai sî t’i-mbrăci într-un rînd d’i straie d’i aur ș-ai sâ pleci la bisșricâ. Insâ, cîn ai să pleci la bisșricâ, ar sî-s rămîi om papuc pi pragu bisericii, însâ tu sâ nu t’i-mvîrț înapoi sâ pui mâna pi papuc, ci sâ vi cu-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
s-a spălat,/ Biciu-n mână a luat/ Și pe cal a-ncălicat,/ Ș-a purces la vânat” (RâmnicuSărat). Scena pregătirii vânătorii este familiară, fiind „ritualul de purificare cunoscut din colinde, descântece și plugușoare (deșteptatul devreme, spălatul feței albe, pieptănatul și îmbrăcarea straielor noi)”. Atât în orații, cât și în colinde, ochii sunt întotdeauna negri și fața albă. În textele ceremoniale de nuntă apare și mai mult negru, cu referire la păr: „Tânărul nostru împărat/ Dimineața s-a sculat,/ Față albă și-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în colinde, ochii sunt întotdeauna negri și fața albă. În textele ceremoniale de nuntă apare și mai mult negru, cu referire la păr: „Tânărul nostru împărat/ Dimineața s-a sculat,/ Față albă și-a spălat/ Chică neagră-a pieptănat,/ În straie noi s-a îmbrăcat” (Cașin - Bacău). Sobrietatea portretului alb-negru și atenția sporită care se oferă ceremonialului pregătitor sunt în acord cu orice excurs mitic, fiindcă transcende lumea albă și pătrunde în cea sacră, pe care mirenii nu pot să o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alta, după o rânduială preluată de ea de depart e, de la ai ei, învățânduămă să fac semnul crucii, ca să mă ferească DoamneĂDoamne de cel rău. O văd pășind în biserică iarăși și iarăși, cu pas mărunt și sfios, gătită în straiele ei de permanentă sărbătoare, în ton cu mireasma florilor de câmp păstrate laolaltă în „lada” casei, privind cu credință icoanele, alăturându-le din pumnul ei mic-mic, mănunchiuri de busuioc verde-verde cules din grădina casei și aduse aici, unde, iată, se
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în război de însăși mireasa sau de mama acesteia, patru valuri de pânză, de regulă cu fir de bumbac în bătătură pe urzeală de cânepă, patru cămăși, zece chindeauă de cânepă, zece fețe de masă, zece fețe de pernă, un strai. Plus de astea, pe ladă trebuiau puse la vedere trei fețe de masă țesute cu arnici, două fețe de masă din lână, un covor lung de culme ce se punea în casele din lemn, zece kilograme de lână spălată, un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ea organul degerat. - Dureri de cap. Se folosesc frunze de curechi verde, foi de nuc, foi de hrean, aluat sau oțet de mere. Uneori bolnavii se aburesc cu pleavă de fân sau cu vin. În cazul din urmă, luând un strai în cap, se apleacă asupra unui blid și se inhalează aburii ce se produc turnând vin peste o cărămidă fierbinte pusă pe fundul blidului. - Dureri de dinți. Se vindecă cu aburii fierturii de măselariță ori cu spânz, punânând un firicel
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
taxă, ele fiind în fapt simple spectatoare la frumoasele petreceri ale cetei. Fata care convenise la primirea jocului în curtea proprie avea grijă ca la sosirea cetei, casa să fie gătită sărbătorește cu tot ce avea ea mai frumos, chindeauă, straie, perini, etc., etc. între Crăciun și Anul nou, între Anul nou și Bobotează, ceata de feciori mergea cântând prin sat împreună cu muzicantul angajat și intrau la gazdele unde știau că fetele se adunau la lucru, cu furca, cu cusături, cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care să ne îmbogățim lucrarea: Piatra Dracului De vânturi și de ploi biciuit, de-arșiță, de ger, Pleșuvul colos de granit se-nalță la cer. Un colț din Buteanu pornit, o punte spre hău Spre vale s-apleacă gătit în strai de duh rău. În zi însorită, străjer al Bâlei-Cascadă, Se leagă cu vârfu-i de cer în munți de zăpadă. În soare, în ploaie, în vânt deasupra pădurii, La tine cu sufletu-mi revin să te cânt, minune-a naturii ! Părinții
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care nu bântuiau borfașii sau derbedeii. Preocuparea de bază a gospodarului era atunci, să aibă cele mai frumoase «drigane» din sat și să-i fie pruncii năzdrăvani, după cum a boresei era să scoată pe luncă la albit cele mai frumoase straie de mâinile ei lucrate, numai așa, să se betejească de ciudă toate celelalte lelițe. Si-a mai avut satul formația sa muzicală ce cânta în sărbători și la nunți sau la alte petreceri, fanfara, bandele, cum i se spunea pe la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
zi, uneori și noaptea, în lunile septembrie și octombrie 1877, au ținut-o numai în marșuri. Uneori la temele de luptă, se târau pe burtă ca șopârlele, simulau atacul unor redute...Când s-a terminat războiul, Cârțan și-a ridicat straiele ciobănești de la magazie și a plecat modest precum venise spre Ciulnița, unde și-a reluat ocupațiile obișnuite...Curând, prin valea Pojorții cobora la OpreaCârțișoara. În pragul tinzii l-a primit tușa Rașila cu lacrimi în ochi. Plecase un flăcău de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ianuarie 1886. Și dacă la început, oamenii arătau o oarecare timiditate în ași trimite pruncii la școli mai înalte decât «confesionala» din sat, treptat, treptat numărul acelora care vor renunța la opincă și-și vor încălța cizmele, își vor pune straie noi, pentru început tot de mama lucrate și vor lua calea orașului, va fi tot mai mare. Așa se întâmplă cu Avram Stoica cel ce va preoți până va da amvonul în primire ginerelui său, preotului Victor Vulcan n.1864-d
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
trei picioare secrement efortul de a realiza o lucrare dificilă sfara lui independent, de capul lui sfleder burghiu slăbănog deșirat spoit văruit stelaj dulap de bucătărie staghilă scîndură la pat așezată la perete pentru protecție împotriva frigului stingheriu singur, singuratic strai plapămă din lână străjac saltea cu paie stropșit zdrobit struț chiflă, folosită la pomeni sucăciță bucătăreasă, femeie ce servește la mesele comune la țară surupiș prăpastie S șerpar cingătoare, curea lată din piele, chimir șfencuri figuri ce se fac ca
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și să ni se mai reamintească odată cuvintele marelui om al neamului, Gheorghe Asachi, anume că «singura îngenunchere care nu umilește este îngenuncherea în fața lui Dumnezeu». Este momentul ca fiecare locuitor al satului, fie copil, fie moșneag, să-și pună strai de sărbătoare, să iasă în portiță și bucuroși să-i întâmpine pe cei plecați de pe aici de decenii, de secole, reîntorși acum, ei sau urmașii lor, din București, din Dobrogea, din Rusia, din Germania sau din America, la acest festin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bune săgetând pătrunderi, Cu ochi de vultur și gândire trează Acum, în nimbul soarelui de-amiază, Pe umeri poartă marile răspunderi. Dar oare cum voi ști, cu pana-mi slabă, Să-i făuresc, silabă cu silabă, Un imn aprins în strai de sărbătoare?“ („Comunismul“, Convorbiri literare, august 1975) FLORIAN Alexandru „Dezvoltând tezele și principiile clasicilor marxism-leninismului referitoare la angajarea partinică a filozofiei, secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a subliniat în repetate rânduri modul în care aceste idei trebuie aplicate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
își ascute ciocul de o piatră ca să încerce intonarea unei Missa solemnis, cum nu s-a mai auzit niciodată. Mai putem adăuga aici și varianta în care pisica papă mierla iar fanfara militară este dirijată de un pitic îmbrăcat în straie de claun. Mai mult, copiii din parc rîd de pitic și aruncă în el cu cocoloașe de hîrtie. Un cocoloș de hîrtie lovește în cap pe judecătorul orașului care decide ca toată lumea să fie arestată, inclusiv mierla care tocmai este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e de unică folosință, ca hârtia igienică. Îi voi vedea luând drumul pribegiei, cel mai adesea la cules căpșuni sau în construcții, pe drumuri europene, și, cu toate că plecarea pare de bună voie, seamănă cu o alungare din țară care îmbracă straiul elegant al libertății și nu zdrențele sărăciei. În urma lor vom auzi alte voci, dar cu aceeași satisfacție á la Ciorbea: „V-am jumulit, v-am luat tot, acum vă scoatem și din țară”. Cred că mai sunt dintre cei care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
au răcit, horcăie în piept și-i dor spatele se descântă: „A plecat ... (numele) de la casa lui, Mândru, frumos, gras, sănătos, L-a întâmpinat strânsul cu strânsoiul, norocu cu noroiu, în spinare săritu-i-a, ochii împăienjenitu-i-a, Pieptul încăpeiatu-ia, în straie de noapte lăsatu-l-a. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Tot Aristița lui Driță (Drițuleasa) ne spune că duminica nu se descântă. Descântecele se facă cu precădere atunci când se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
femei ... Afară de aceste jocuri, care se joacă pe la sărbători, mai sunt încă alte câteva aproape de eres, care trebuie alcătuite din numerele făr soț 7, 9 și 11. Jucătorii se numescă „călușari”, se adună o dată pe an și se îmbracă în straie femeiești...” Prezentând dansul la românii moldoveni, Dimitrie Cantemir nu face nicio deosebire de ordin social între participanții la horă sau la călușari, numai că se referă la oameni liberi - boieri de toate categoriile mari, mijlocii și mici și alte categorii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la Kremlin ornau întreg orașul, scrie Ana, de parcă am fi fost o regiune Kaliningrad la Marea Neagră. Scandalos și fără speranță. Tot aici, pe „bulevardul Europa”, dăm câte o raită pe la unguri și pe la polonezi, foștii frați „de lagăr”. Ultimii poartă straie naționale, sărbătorești, oferă cu generozitate vizitatorilor pliante și CD-uri promoționale. Azi - coincidență! - e ziua Poloniei la Expo 2000, e prezent și președintele Kwaśniewski, un fost comunist care a deprins rapid manierele unui lider occidental: zâmbește în stânga și dreapta, glumește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mi-am imaginat că sunt atât de mulți turiști la castel, ieșiți din case pe o vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici muzee de obiecte prețioase: sculpturi, crucifixe, veselă de argint, aur și porțelan, icoane, sipete, straie cusute cu fir etc. Un adevărat labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de cât ți-ar sugera dimensiunile exterioare ale incintei. Nu-i găsesc pe ai mei, și peregrinările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cavalerilor. Prima se oferă Jessica Falzoi, blonda din stafful german. Deși arată tare caraghios în „corsetul de fier al cavalerilor teutoni”, nu-i pasă, râde cel mai tare. Vasile dă curs și el invitației gazdelor și încearcă să-și tragă straiele cavalerești. E un întreg ritual îmbrăcarea lor. Ai nevoie de doi scutieri care să-ți încheie toate curelele. Pe sub armură ți se propune să îmbraci un soi de cojoc care să amortizeze apăsarea fiarelor exterioare. Vasile luptă cu estonianul Karl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
câteva săptămâni de absență, când nu am riscat să-mi consum banii pe convorbiri telefonice, ci doar am schimbat cu Anișoara, colega de la redacție, mesaje electronice. Celularele colegilor vest-europeni par, deocamdată, niște unelte din viitor pentru noi. Seara, îmbrăcați în straiele noastre cele mai bune, mergem la Primăria Vilniusului, pentru întâlnirea/recepția rituală cu oficialitățile orașului. Simt, din nou, că suntem în centrul atenției comunității locale, și cum altfel? - o caravană de scriitori adunați de pe întreg continentul, ajunsă într-unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parte de responsabilitate; prezența ta în „zonă” avea acoperire legală sau, mai bine zis, o acoperire negociată. Acum ești solitar, căzut în afara programului, în faptul serii, într-o țară ce nu respectă regulile, când măștile bunăvoinței se scutură ca niște straie de arlechin și rânjetele sardonice ies la lumină. Aflăm, mai târziu, de la amicii iugoslavi că macedoneanului i s-a permis, în ultima clipă, să traverseze frontiera cu noi, în baza unei fotocopii a pașaportului, dar a trebuit să coboare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]